Cu toate astea nu trebuie să trecem cu vederea faptul că Mitropolia Moldovei a fost unica instituție care în perioada guvernării PCRM a utilizat în mod insistent sintagma “limba română”, indiferent de politica oficială a administrației Voronin.
Se pare că în cele din urmă nici Moscova nu a dorit prea mult să tensioneze situația făcând o mică concesie, simbolică, zic eu. Denumirea limbilor (în formă de text) de pe frontispiciu site-ului a fost înlocuită cu imagini grafice – steagurile naționale.
Tensiunile bisericești nu lipsesc și pe alte laturi a relațiilor dintre Chișinău și Moscova.
Vizita diaconului Andrei Kuraev din anul trecut la Tiraspol, Chișinău și Comrat a avut drept scop investigarea terenului în ajunul stabilirii agendei de vizită a Patriarhului rus în eparhiile din Moldova. În urma acestei vizite, Moscova a rămas cu opinia că „politica Mitropoliei Moldovei față de Patriarhie este una neclară, chiar duplicitară” și cred e destul de firesc acest lucru. În condițiile actuale Chișinăul este nevoit să caute permanent un echilibru între factorii geopolitici, politica moldovenească și rusească, făcând față și tensiunilor din cadrul Mitropoliei Moldovei. În aceste condiții este foarte complicat să lași pe toți mulțumiți (vorba românului: „și capra sătulă, și varza întreagă”).
Momentul dificil pe care încearcă să-l depășească Chișinăul este vizita Patriarhului rus în Republica Moldova, sosirea căruia este așteptată fără prea mare entuziasm. Mai ales că nu se cunoaște ce schimbări sau inițiative va propune Patriarhul Kiril și în ce măsură acestea vor submina autoritatea Mitropolitului Vladimir. De Octavian Racu