Motto:
,,Rezistenţa din munţi nu a fost problema unei organizaţii politice anume. Era a suflării româneşti care se împotrivea comunismului şi pentru acest lucru au fost oameni care au pus mîna pe armă. Oameni care au murit” (Ion Gavrilă Ogoranu)
Foştii deţinuţi politic au învins sistemul comunist. Victoria lor s-a datorat credinţei şi rugăciunii lor sincere şi continue din timpul persecuţiilor, suferinţelor din lagăre şi închisori şi care au răzbătut dincolo de crima morală şi fizică la care au recurs reprezentanţii sistemului. Medicul Teofil Mija, fost deţinut politic, spunea că rugăciunea este imnul sacru al sufletului. Şi mai spunea că oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu tot atăt de natural precum simt căldura soarelui sau mirosul unei flori. ,,Acest Dumnezeu, atît de aproape de cei care ştiu să iubească, se ascunde de cei care nu ştiu decît să înţeleagă. Pentru a ne ruga, trebuie făcut un efort prin care tindem către Dumnezeu. Rugciunea trebuie să fie asemănătoare convorbirii dintre un copil şi părintele său. Te rogi aşa cum iubeşti, cu toată fiinţa ta. Cel mai bun mijloc de a comunica cu Dumnezeu este rugăciunea ,,Tatăl nostru”. Făcînd ceea ce spune această rugăciune înseamnă să respecţi legile vieţii înscrise în ţesuturile noastre, în sîngele nostru şi în spiritul nostru. Poţi să te rogi oriunde, în Biserică, în singurătatea odăii tale, pe munte, pe cîmp, etc. Rugăciunea este întotdeauna urmată de un rezultat, dacă e făcută în condiţii demne” titra dr. Teofil Mija în volumul său ,,Generaţia neînfrîntă”. Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului a fost evenimentul anual aflat la a XVI-a ediţie care s-a desfăşurat în perioada 22-24 iulie 2011 la Academia de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Credinţa în adevăr şi dreptate a fost concluzia ediţiei din acest an care a avut ca temă ,,Rezistenţa naţională anticomunistă din Ţara Făgăraşului“. Manifestarea a fost organizată de fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu“ şi de ziarul ,,Monitorul de Făgăraş“. În centrul manifestării s-a aflat lansarea ediţiei a II-a a volumului III din ,,Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Acest volum îi are ca autori pe Ion Gavrilă Ogoranu, şeful grupului de luptători anticomunişti din Munţii Făgăraşului, şi Lucia Baki Nicoară, directorul ziarului Monitorul de Făgăraş. Au participat la eveniment peste 200 de invitaţi din ţară, dar şi din străinătate.
Întîlnire în lacrimi
Participanţii sosiţi de vineri, 22 iulie a.c. au fost cazaţi la Mănăstirea Brâncoveanu prin bunăvoinţa stăreţiei locaşului de cult. A fost încă un prilej de a se reîntîni cei care au trăit, în tinereţea lor, persecuţiile şi chinurile securităţii comuniste. Unii dintre ei s-au revăzut după o jumătate de veac, de la suferinţele din lagăre şi închisori. Virgil Totoescu din Galaţi şi-a reîntîlnit pentru prima dată camaradul de suferinţă din mina Baia Sprie, pe făgărăşeanul Octavian Balaban. Nu s-au recunoscut, dar s-au îmbrăţişat precum nişte copii. Au stat mult de vorbă, au pus cap la cap evenimentele petrecute în răstimpul în care n-au avut niciun fel de comunicare. ,,Ştiam că de la Făgăraş am avut un camarad de suferinţă pe care-l chema Tavi. N-am mai ştiut nimic de el deşi an de an am fost la Cruce. I-am rugat pe cei care s-au ocupat de organizare să-mi spună dacă ştiu ceva de Tavi al meu. Nu-i mai ştiam numele de familie“ a spus Virgil Totoescu. Făgărăşeanul Octavian Balaban, cel care a trecut prin mai toate temniţele comuniste vreme de 12 ani, şi-a îmbrăţişat la rîndu-i prietenul. ,,Acolo în infern ne ajutam şi ne susţineam reciproc. Doar Dumnezeu ne-a ajutat să scăpăm şi astăzi să ne revedem în libertate“ a spus Octavian Balaban.
Lansare de carte
Sîmbătă, 23 iulie a.c., începînd cu ora 10.00 s-au desfăşurat lucrările seminarului. Fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu“ şi-a prezentat activitatea în faţa publicului şi planul de activităţi propus pentru perioada următoare. Au vorbit preşedintele fundaţiei, Coriolan Baciu, Alba, şi secretarul acesteia Florin Dobrescu, Bucureşti. A urmat lansarea ediţiei a II-a a volumului III din ,,Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Coautoarea Lucia Baki a prezentat noua ediţie completată şi revizuită. Au urmat discuţii legate de Rezistenţa pasivă şi activă din Ţara Făgăraşului, subiectul tratat în acest volum. .A vorbit Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR. ,,Fără morală nimic nu se poate realiza în familie şi în România. Aceşti oameni au fost exemple de moralitate. Sînt sute de oameni care au murit, au fost închişi în lagăre şi închisori. Pe mulţi i-am cunoscut atunci. M-a marcat învăţătorul Ion Popaiov din Sâmbăta de Sus, Ion Ilioiu, Dumitru Comşa, Constantin Comşa, condamnat pe viaţă. Cîţi ca ei au fost în Ţara Făgăraşului? Popaiov a murit la doar 52 de ani din cauza suferinţelor îndurate. Marile caractere se cunosc la limita dintre viaţă şi moarte. Noi nu avem viaţă, trebuie să murim drepţi ca brazii, să nu ne agăţăm de sus. Trebuie să avem picioarele bine înfipte în pămînt. Pe noi ne-a salvat credinţa în Dumnezeu. Spun nişte nume precum Stelian Alexandrescu, Ernest Dietel, Izu Averbung, Crăciun, sînt cei care ne-au torturat. Era în 1958. A fost adus un val de deţinuţi de la Aiud, Gherla să-i folosească în procese ca martori. Primele lanţuri, aveam 19 ani, le-am auzit pe cimentul de la închisoarea Codlea. Le mai aud şi acum. Am recunoscut acolo chipul lui Aurel Strîmbu din Şinca Veche. Era încătuşat. A ajuns în celulă cu mine. Avea răni grave la mîini şi picioare de la lanţuri. Am vrut să cer alifii sau ceva să le trataăm. Mi-a spus că le-a tratat cu urină. Tot din Şinca a fost Nicoale Goilă care a dat partizanilor o pită şi o bucată de slănină. A zis că pentru atîta lucru o să-l lase repede acasă. A primit ani grei de închisoare. La fel Comaromi şi Boer din Ohaba şi mulţi alţii“ a spus printre altele Octav Bjoza, fost deţinut politic.
,,Hăituiala“ partizanilor
Profesorul şi dramaturgul Cornel Tăulea a fost un alt vorbitor la lansarea noii ediţii. A ţinut să redea imaginea satului său natal, Hîrseni, în vremea gulagului comunist. ,,Era într-o zi de vară din 1953. Fierbea tot satul la vestea că a fost prins un partizan şi că va fi adus în sat cu căruţa. Unii spuneau că a fost prins şi că aşa trebuie. Alţii spuneau uşuraţi: Slavă Domnului că nu i-au prins. În realitate nu-l prinseseră. Mama mea îmi spunea să-i ajutăm. Aşa era satul, împărţit. Stam într-o zi la geam, în casă. Şi deodată am văzut o fantomă, aşa mi s-a părut. Era Matei Cotoros care se deşira pe drum. El era imaginea unei istorii. Venise din închisoare. Prin 1976 eram la practica agricolă şi duceam elevii la strîns recolta. Eram cu profesorul Corneliu Ursu care preda limba germană. Am avut timp să vorbim mult. Mi-a spus: ,,Nu pot să mai tac, trebuie să spun“. Şi mi-a povestit despre existenţa sa, lagăre, exterminare. L-am întrebat, cum aţi putut rezista? ,,Nu da, Doamne, omului cît poate să ducă“ a fost replica profesorului. Este relatată suferinţa lui în acest volum. Am încercat să scriu o piesă despre acest subiect. N-am reuşit nicodată s-o finalizez. Istoria însemană date, evenimente, dar mai înseamnă şi un mecanism. Am văzut filmul ,,Portretul luptătorului la tinereţe“ al regizorului C. Popescu, prezentat la Făgăraş prin organizarea Luciei Baki. Am vorbit cu regizorul şi l-am întrebat de ce a folosit acest titlu pentru că era mai nimerit ,,Hăituiala“.
,,L-a avut pe Crăciun în cătarea puştii“
Medicul Gheorghe Şerbu din Arpaşul de Jos a vorbit despre rezistenţa anticomunistă din satul său, de cei care au suferit atunci, de emigraţia în SUA a localnicilor. Dumitru Comşa din Cincu şi el condamnat împreună cu părinţii, unchii şi fratele său, Constantin, a arătat modul în care luptătorii comunicau între ei dar şi cu oamenii din sate. ,,Aveau obiceiul să lase ceva scris. Securitatea a descoperit acele înscrisuri şi le-a numit testamente. Unul dintre ele, scris în 1952, a fost lăsat la fratele meu. Era o foaie de matematică. A fost găsit de securitate. Luptătorii ştiau că lupta lor pentru existenţă era mai grea decît lupta pentru rezistenţă. Mi-a povestit Ion Gavrilă în 1952. ,,Mitică, l-am avut în cătarea puştii chiar pe Crăciun, şeful Securităţii Braşov. Eram pe drumul Cincşor-Cincu spre Rodbav. N-am putut să trag chiar dacă ştiam că mi-a ucis camarazii. Noi ne apărăm, nu împuşcăm“ mi-a spus Gavrilă. Aceşti oameni au luptat pentru ţară. Eram la securitate, cînd Crăciun îmi dă o listă cu oameni din Ţara Făgăraşului, ai lui Gavrilă. Reieşea talentul lui Gavrilă de a-şi apropia oamenii din zonă“ a susţinut ing. Dumitru Comşa.
Colegi în Frăţiile de Cruce
Profesorul universitar de la Facultatea de Farmacie din Cluj, Ioan Grecu a participat la eveniment. ,,Mă bucur foarte mult să mă aflu aici să pot vorbi de eroii Ţării Făgăraşului, pentru că sînt şi eu făgărăşean. Sînt fiul dascălului din Copăcel, fost elev la Liceul Radu Negru, membru al Frăţiilor de Cruce de aici. Am fost cel care l-am adus în Frăţie pe Ioan Gavrilă, dar şi pe Moise Bărcuţean, Chiujdea cu care eram colegi. Meritele lui Ion Gvrilă au fost recunoscute abia în martie 2006, la Cluj, cînd rectorul Facultăţii de Agronomie i-a conferit diploma de inginer onorific. În 14 aprilie 2006 a fost din nou la Cluj, m-a vizitat dar nu se simţea bine. La 2 mai cînd am trecut spre Cluj de la Făgăraş am aflat că s-a stins. Am participat la înmormîntare“ a spus prof. Ioan Grecu.
Vatamaniuc din Bucovina
A participat la eveniment, pentru prima dată, Gavril Vatamaniuc, şeful grupului de luptători anticomunişti din Bucovina. La 92 de ani ai săi a ţinut să vorbească la lucrările simpozionului de la Sâmbăta. ,,Am condus grupul de partizani din Bucovina. La 18 ianuarie 1955 am fost atacaţi. Securitatea l-a luat pe Motrescu Vasile care a fost la mine în grup cu scopul de a prinde Grupul Gavrilă din Muncţii Făgăraşului. În loc să ajute Securitatea, el i-a ajutat pe făgărăşeni. Pentru aceasta a fost executat. Am venit aici să cer ca Făgăraşul să se înfrăţească cu Suceava prin sîngele lui Motrescu. A fost un erou în apărarea ţării. Aşa cum a fost maiorul Dabija, cel care a fost executat deşi a fost decorat de două ori cu Crucea Mihai Viteazu, dar a fost acuzat că face parte din Mişcarea Legionară. În Munţii României au activat 3000 de partizani. România trebuie să se trezească“ a spus luptătorul Gavril Vatamaniuc. Ilie Tudor, tatăl rapsodului Gheorghe Tudor, a fost prezent în sală. A fost încarcerat în închisorile comunsite pentru activitatea anticomunistă depusă în sudul ţării.
,,Demascarea“- exterminarea de la Piteşti
Filmul documentar ,,Demascarea“ a fost prezentat în a doua parte a zilei de sîmbătă. Publicul a urmărit încremenit ,,Fenomenul Piteşti“ cu ororile pe care le-au aplicat comuniştii în închisoarea Piteşti. Sub titulatura creării omului nou, comunisştii au exterminat elita studenţimii din România. Fenomenul a început la închisoarea Suceava şi a continuat la Piteşti cu intenţia de a se extinde şi la Aiud, Gherla şi apoi în toate închisorile din ţară. Similar s-a desfăşurat la Tîrgşor, reeducarea elevilor din România. Au urmat discuţii despre exterminarea de la Piteşti. Au fost prezenţi în sală doi supravieţuitori ai fenomenului Piteşti, Tache Rodas şi Iulian Constantin. S-a făcut portretul celui mai crunt bătăuş de la Piteşti, Eugen Ţurcanu, racolat de Securitate din rîndul studenţimii, şcolit în cele mai grele cruzimi şi pus să aplice exterminarea colegilor lui.
,,Evreii comunişti au adus comunismul în România“
,,Trebuie spuse toate acestea, chiar dacă ne dor. Am fost martor de la început, la Suceava, apoi Piteşti şi s-a continuat la Aiud. A fost un proiect diabolic care a urmărit stîrpirea conştiinţelor. A fost o dramă a studenţimii româneşti şi a legionarilor. Istoricii falsifică acea perioadă. Din frică trădează profesia lor. Mişcarea Legionară a fost în centrul Rezistenţei Anticomuniste. Istoricii încearcă să evite acest adevăr. Am fost martor al reeducării şi am vrut să aflu negru pe alb ceea ce s-a scris despre acest episod. Am obţinut titulatura de cercetător voluntar autorizat la CNSAS. Am început cu anul 1945. La Suceava 90% erau legionari, dar şi din alte partide politice. De ce s-a întîmplat aşa? Pot spune că la noi KNVD-ul s-a suprapus cu răzbunarea autohtonă. Evreii comunişti au vrut răzbunarea faţă de legionari. Cei care au adus comunismul în România au fost acei evrei comunişti. Dacă luăm numele tuturor exponenţilor de atunci, toţi au avut la bază nume evreieşi“ a spus prof. dr. Iulian Constantin, preledintele Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România. Au fost numeroase întrebări din partea tinerilor care au participat la prezentarea filmului. Unele s-au referit la activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. ,Activitatea este controlată. Ce vreţi să ştiţi că Tismăneanu este la origine evreu?“ a răspuns Iulian Constantin. ,, Lumea întreagă este condusă de evrei. Dar chiar şi aşa, în ecuaţia istoriei există o necunoscută, voinţa lui Dumnezeu. Spiritual, poporul român poate să reuşească în ceea ce-şi propune. Dar asta numai dacă noi, românii, merităm“ a adăugat Iulian Constantin. Expoziţia de fotografie ,,Rezistenţa anticomunistă din Ţara Făgăraşului“ organizată de Monitorul de Făgăraş şi Lucia Baki a fost un alt punct de pe ordinea de zi a manifestării. La tema ,,Eroii rezitenţei anticomuniste“ a vorbit şi Virgil Totoescu de la Galaţi, fost deţinut politic. ,,Există eroi de moment şi eroi de durată. Luptătorii anticomunişti sînt eroi ai României“ a spus printre altele Virgil Totoescu.
Depunere de coroane
Duminică, 24 iulie, a avut loc la Crucea monument comemorarea eroilor anticomunişti din Ţara Făgăraşului. S-a început cu depunerea de coroane, moment prezentat de Lucia Baki. Au fost depuse coroane de către Fundaţia ,,Ion Gavrilă Ogoranu“, Monitorul de Făgăraş, Partidul pentru Patrie, AFDPR Braşov, AFDPR filiala Făgăraş, senatorul de Ţara Făgăraşului şi Rupea, Marian Iulian Rasaliu, deputatul de Ţara Făgăraşului, Gheorghe Gabor, Primăria Drăguş prin primarul Gheorghe Sucaciu şi Primăria Cîrţişoara prin primarul Dorin Magda. Coroanele au fost depuse de Ioana Dobrescu şi Cătălin Beltechi de la fundaţie, îmbrăcaţi în portul popular făgărăşean, urmaţi de reprezentantul fiecărei instituţii. A urmat slujba de pmenire a eroilor oficiată de un sobor de preoţi de la Mănăstirea Brâncoveanu. Preotul Bogdan de la Sibiu a participat şi în acest an şi a vorbit audienţei. ,,Să facem o ţară ca soarele sfînt de pe cer“ a fost îndemnul lui la cei 92 de ani. Au vorbit Coriolan Baciu, preşedintele fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, Florin Dobrescu, secretarul fundaţiei, Octav Bjoza, preşedintele AFDPR şi senatorul Marian Rasaliu.
Gînduri la capăt de drum
Cînd am intrat în lupta Anticomunistă, cu 60 de ani în urmă nu ne-a trecut niciodată prin minte că după alungarea comunismului să punem drept condiţie să conducem cei care am luptat. Unii chiar au scris acest lucru în testamentul lor. Astfel cei doi colonei şefi de garnizoană în Cluj şi Târgu Mureş au scris aşa: „Dacă nu vom birui, ne vom auma riscul acţiunii noastre fără să băgăm vina cuiva ; dacă vom birui, îndată după victorie ne vom retrage şi vom lăsa poporul român să-şi aleagă calea şi conducătorii. Acelaşi lucru l-a scris şi Maiorul Dabija şi alţii. Aceasta a fost o constantă a Luptei anticomuniste. Nu pentru putere ne-am luptat, ci pentru libertatea şi demnitatea poporului român. Din păcate, nici 10% din cei ce am pornit lupta nu au trăit să vadă căderea comunismului. Aceeaşi atitudine au avut-o şi cei care au suferit în închisoare. Nici nu au socotit un drept a lor de a conduce ţara după ce vor ieşi din închisoare, ci aveau credinţa că poporul român eliberat va şti să îşi creeze un nou drum. Din păcate, cei care au pus mîna pe putere erau tot mai emanaţii vechiului sistem comunist. Şi astfel, de 16 ani ţara se duce din an în an, din lună în lună, din zi în zi tot mai spre fundul prăpastiei. Dintr-o ţară cu industrie dezvoltată, făcută cu mari sacrificii şi mari renunţări (foame, frig, cozi) care putea da de lucru tuturor, a fost vîndută pe nimic sau a fost distrusă. Am încăput pe mîna cercurilor financiare internaţionale ca: Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional care ne-a cerut privatizarea sau distrugerea unităţilor economice altădată prospere. De exemplu, ni s-a cerut şi am distrus Comtim-ul ca să se construiască tot cu banii lor altul în Ungaria. Pe plan spiritual, poporul român a rămas la fel de apatic ca şi în comunism uşor de manevrat, şi de dirijat gata să răspundă tuturor influenţelor nefaste, în schimb, noţiuni cunoscute în rîndul poporului nostru ca homosexualitatea, (sodomia) îşi fac tot mai simţită prezenţa şi activitatea, iar posturile de radio şi tv s-au transformat în trîmbiţe ale unor forţe care doresc pe faţă distrugerea valorilor. Creştinismul începe să fie pus la zid şi făcut răspunzător pentru relele din ţară. Dragostea de ţară, spiritul de sacrificiu sunt noţiuni necunoscute, nici chiar cel al unei mimime solidarităţi naţionale. Conducătorii care s-au perindat au făcut ce au vrut. Prin demascările pe care şi le fac politicienii ne dăm seama de ce „ marfă de calitate“au ajuns să ne conducă ţara. Consecinţă ? Milioane de români şi-au luat drumul exilului executînd treburile grele şi de cele mai multe ori murdare ale europenilor, iar cei rămaşi nu au locuri de muncă şi nici perspectiva unei remedieri. Se observă îndreptarea spre un faliment total al economiei româneşti. Cine poartă vina pentru toate acestea? Înainte de a găsi vinovaţii, să ne gîndim la istoria celor care ştiau cum trebuie să arate ţara noastră. Este adevărat că cei care ştiau aceste lucruri erau bătrîni, bolnavi şi doar foarte puţini din cei care au început această luptă cu 60 de ani în urmă. Între cei bătrîni şi obosiţi a apărut ideea că noi ne-am făcut odată datoria şi trebuie alţii să preia ştafeta. Dar alţii nu erau. Printre foştii luptători şi persecutaţi politic s-a răspîndit repede concepţia că nu trebuie să ne angajăm în viaţa politică pentru că politica este un lucru murdar, iar pentru a ne menţine curăţia de altădată trebuie să ne ţinem departe de ea. Trebuie să ne îndepărtăm numai în direcţia spirituală rămînînd să ne mîntuim sufletul personal, să facem binele în jurul nostru menţinîndu-ne în izolare de ceea ce se întîmplă în jur, iar unii au mers pînă la a predica absenteismul la vot, lăsînd astfel loc liber tuturor aventurierilor din ţară şi străinătate în viaţa politică şi economică a ţării. Dacă privim în istoria României moderne salvarea ţării a pornit întotdeauna în cazuri de dezastru din rîndul unor tineri care au renunţat de bună voie la o viaţă tihnită, îmbogăţită şi putredă. S-au unit, şi-au pus forţele în slujba patriei şi au creat România liberă şi independentă. La baza a ceea ce s-a clădit în secolul trecut au stat sacrificiile şi lupta generaţiei lui Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, Bolintineanu şi alţii. Din unirea eforturilor de la începutul secolului trecut a rezultat România Mare. După primul Război Mondial tineretul României a încercat din nou ceva asemănător pe timpul generaţiei studenţilor din 1922 şi mai tîrziu a mişcării legionare. Sute şi mii de tineri au renunţat la o viaţă tihnită şi cu satisfacţii personale în vederea construirii unei unei Românii demne şi în primul rînd de Dumnezeu. Forţe străine din ţară şi din exterior s-au coalizat pentru distrugerea acestei tendinţe a tinerimii române. Trei dictaturi au reuşit să distrugă acest vis al ţării noastre, al poporului român. Istoria ne arată că nicăieri un popor nu s-a ridicat decît din sacrificiul şi entuziasmul unor tineri. Nici poporul român nu va ieşi din mocirla în care se află decît din unirea eforturilor celor care cred în valorile morale generatoare de viaţă: creştinism adevărat şi nu de formă, renunşări la viaţa tihnită şi fără idealuri, dragoste între toţi cei care sunt în stare să lupte pentru demnitatea şi dezvoltarea morală şi materială a poporului nostru. Sunt în ţara noastră astfel de oameni? Sunt, chiar dacă sunt puţini. Trebuie numai să îşi dea mîna, să renunţe la orgolii şi să pornească pe drumul pe care alţii l-au urmat şi au plătit cu tinereţea şi chiar cu viaţa. Şi viaţa politică nu este murdară în sine, dacă înţelegem prin politică punerea în mişcare a tuturor eforturilor pentru realizarea unui scop comun, nobil şi benefic pentru ţară. Chiar dacă nu s-ar ajunge la guvernare, ar putea avea un cuvînt greu în destinul ţării. De la Revoluţie, partidul lui Marko Bela (UDMR) guvernează România doar cu cele 5% din voturile ţării pe care le deţine. Este nevoie de un partid nou a celor care pot lupta şi sacrifica pentru ţară. Am pornit acest partid cu cîţiva ani în urmă cu bătrînii de altădată ce au trecut prin închisori şi lupte vcerînd şi altora să ni se alăture. Suntem singurul partid din România care ne-am zidit sediul cu mîna noastră şi care nu am apelat la vreun ajutor din partea cuiva. Este vorba de Partidul Pentru Patrie. Nu avem pretenţia să monopolizăm dragostea de ţară, suntem gata să lucrăm alături de toţi aceia care au aceleaşi idealuri ca şi noi“ (Ion gavrilă Ogoranu- 10 aprilie 2006. Acest text a fost pus la dispoziţia redacţiei de prof. Ioan Grecu-Cluj) (M.F.)
Sursa: Monitorul de Fagaras
ROMANILOR…
………………….