Despre tămăduirea de bolilor
Bolile trupeşti s-au înmulţit din cale afară de mult în ultimii ani, iar spitalele sunt pline de bolnavi şi de neputincioşi. Este de cele mai multe ori vorba de boli grave, care, aparent nu au leac, însă pentru care există categoric tămăduire.
Condiţia pentru vindecarea unei boli este să acţionam în dublu sens şi anume, să conlucrăm deopotrivă cu doctorul trupului, care este medicul, dar şi cu doctorul sufletului, care este preotul duhovnic. Întrucât omul este alcătuit din suflet şi trup, se pot îmbolnăvi şi sufletul, şi trupul.
Îmbolnăvirea trupului este o cauză a îmbolnăvirii sufleteşti, păcatul ducând la suferinţe şi boli fizice. Dacă ne lăsăm pradă plăcerilor trupeşti şi nu dăm trupului post şi rugăciune, omul respectiv va posti prin boală trupească. Postul a fost lăsat pentru curăţarea trupului de păcat şi pentru sănătate, ca atare este un dar de la Dumnezeu. Postul trebuie să fie împletit cu rugăciunea, căci altfel este o simplă dietă medicală.
Ce trebuie, deci, să facem, ca să ne tămăduim? Să apelăm la medic şi la preot în acelaşi timp. Să ne spovedim des la preotul duhovnic şi să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, numai dacă am primit dezlegare. Să apelăm la taina Sf. Maslu pentru bolnavi şi să ne ungem cu untdelemnul sfinţit de la această mare sfântă Taină. Căci aceste două taine – mă refer la Spovedanie şi Sf. Maslu, acţionează în lanţ, şi ca atare nu se poate să apelăm la una fără cealaltă. Ele sunt ca verigile unui lanţ şi acţionează împreună, dând rezultate minunate. Căci Mântuitorul Iisus Hristos a dat harul acesta tămăduitor tuturor preoţilor şi a spus în Evanghelie: “De va fi cineva bolnav între voi, să cheme preoţii bisericii, să se roage şi să se ungă cu undelemnul credinţei şi de vor fi păcate se vor ierta lui”. “Să apelăm, totodată şi la Agheazmă mică (în special Agheazma de la Izvorul Tămăduirii), dar şi la anafură, pe care trebuie să le consumăm în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, căci sunt daruri ale lui Dumnezeu, pentru sănătatea noastră.
Vedem că esenţială pentru vindecare este iertarea păcatelor, aşadar nu există vindecare fără iertarea păcatelor, adică fără Spovedanie, prin care orice păcat se iartă, dacă este părăsit şi îndreptat. Hristos, în minunile Sale asupra bolnavilor de tot felul spune de fiecare dată: “Fiule, iertate sunt păcatele tale…..”.
În acelaşi timp, bolnavul trebuie să urmeze cu stricteţe tratamentul şi medicaţia recomandată de medic, ca împreună lucrând cei doi, medicul şi duhovnicul, să se ajungă la efectele maxime aşteptate. În istoria mântuirii au fost mulţi sfinţi doctori, cele mai mari nume fiind: Sfinţii Pantelimon, Cosma, Damian, Chir, Ermolae, Samson, Diomid, Mochie, Anichit, Talaleu, Trifon şi în zilele noastre Sf. Episcop Luca al Crimeii, care a murit în anii 60 şi care a fost chirurg şi episcop.
Aşadar, bunul Dumnezeu, ne iubeşte aşa de mult, iar bolile sunt simple încercări prin care trebuie să trecem. Prin încercări şi boli omul se sfinţeşte, se curaţă de păcat şi se îndumnezeieşte. Prin cruce ajungem la viaţa veşnică şi la Rai. Iar preadulcele nostru Mântuitor, Iisus Hristos, doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, să ne aibă în pază şi să ne mântuiască pe toţi, Amin!
Cu dragoste pentru toţi oamenii, Pr. Andrei
Sursa: buciumul.ro