Romania, noul Eldorado pentru cumpararea terenurilor agricole

Calitatea pământului, preţul foarte bun şi posibilitatea de a obţine ajutoare atrag investitorii străini către un nou Eldorado: România, prin terenurile sale agricole, notează journaldujura.ch, din Elveţia. Fenomenul atrage atenţia presei din Occident, care se întreabă cum de s-a ajuns aici, nu fără a constata că există şi reversul medaliei: ţăranii români denunţă acapararea de către companiile multinaţionale a suprafeţelor cultivabile din ţara noastră.

“Ţăranii români acuză investitorii austrieci că intră în posesia unor terenuri agricole din România la preţuri de nimic, pe care apoi le transformă în monoculturi cu ajutorul fondurilor europene. 40% din teritoriile agricole ale României sunt necultivate. Conflictele din jurul terenurilor încep să se înmulţească”, scrie cotidianul austriac Der Standard, într-un articol intitulat “Furt de terenuri în România”. Reportajul jurnaliştilor austrieci se învârte în jurul unui fermier român, Dan Cismas. Acelaşi personaj care este interlocutorul jurnaliştilor francezi de la Le Figaro, care ţin să consemneze şi ei într-un articol “Ţărani români, uniţi contra acaparării terenurilor agricole”, că acapararea terenurilor priveşte şi Europa, în special România, care este a cincea ţară ca suprafaţă agricolă de pe continent.

“Statul are două feţe. El face legi care să împiedice vânzarea terenurilor către investitorii străini, dar, în acelaşi timp, precum o prostituată, ‘se culcă’ cu banii acestora”, susţine Cismas, care deţine 35 de hectare de pământ lângă un sat din Transilvania. El conduce şi o fermă de vaci, capre şi porci. Astfel, el a reuşit să convingă locuitorii din regiune să se axeze pe producţia de trandafiri bio, folosind îngrăşământ natural de la ferma de animale.

Asociaţie agricolă

Micii agricultori din zonă s-au unit într-o asociaţie numită EcoRuralis şi l-au ales în funcţia de vicepreşedinte. “Nici o altă temă nu îi afectează mai mult pe agricultorii români decât cea a pierderilor teritoriale în favoarea speculanţilor. Sute de mii de hectare au fost transformate în terenuri agricole şi au fost destinate exportului, profitând de forţa de muncă ieftină şi de fertilitatea solului. Cu 2.000 de euro îţi cumperi un hectar de pământ în România. În Austria ar costa de patru ori mai mult. Salariul lunar al unui muncitor român în domeniul agricol este de 160 de euro”, susţine Cismas pentru sursa citată. Din 2014, cumpărarea terenurilor de către investitorii străini va deveni legală. Dar şi până atunci, o firmă înregistrată în România pentru 150 de euro poate rezolva problema.

Rolul speculanţilor

Speculanţii romani au cumpărat terenurile parcelă cu parcelă, au făcut presiuni asupra populaţiei, care nu de foarte multe ori nu a rezistat. Puzzle-ul a fost finalizat la un moment dat, iar terenul final a fost vândut la un preţ de 10 ori mai mare către o firmă internaţională. Acestea deţin deja 6% din teritorul României. “Conaţionalii noştri nu sunt naţionalişti. Fac apel la organizaţiile europene non-profit să urmărească cu atenţie iniţiativele acestora. Însetaţi de un profit maxim, aceştia reuşesc să pună mâna pe subvenţii de milioane de euro de la Bruxelles. Sume care le scapă din mâna micilor fermieri, de cele mai multe ori din cauza barierelor birocratice”, consideră Cismas.

Importuri de 70%

Produsele agricultorilor regionali nu mai sunt competitive. “Importul produselor alimentare se ridică la aproape 70%. Toate astea se întâmplă într-o ţară care a fost considerată grânarul Europei. O situaţie inimaginabilă. În politica românească nu există interes pentru structuri regionale. Pieţele agricole sunt haotice şi nereglementate. În consecinţă, mulţi tineri încearcă să scape de spirala sărăciei lucrând ieftin în strângerea recoltelor din vestul Europei”, scriu austriecii. Ei remarcă faptul că investitorii austrieci sunt puternic reprezentaţi în România. Dar există şi excepţii. “Grupul industrial Gerald Scheighofer se loveşte cel mai puternic de rezistenţa locală. El este acuzat că defrişează suprafeţe mari şi îi elimină pe producătorii mici din zonă. Aceeaşi situaţie o întâmpină şi grupul Esterhazy, care prelucrează lemnul de pe 10.000 hectare în România şi încearcă să îl exporte la un preţ de trei ori mai mare”.

Deschişi pentru investitori

Consul onorific în România, contele austriac Andreas Bardeau, preşedintele unui holding care deţine 21.000 de hectare de pământ românesc, îi susţine pe investitorii austrieci care cumpără pământ în ţara noastră. “România este una dintre puţinele ţări care stau deschise pentru investitori. 40% din terenurile agricole sunt necultivate. Noi nu pot fi puşi în aceeaşi oală cu speculanţii. Noi am creat 200 de locuri de muncă şi nu am luat terenul nimănui. Profitul este mereu reinvestit”, spune Bardeau, care încasează 3 milioane de euro din subvenţii. “Această sumă este necesară pentru acoperirea pierderilor rezultate din recolta slabă şi din cheltuielile ridicate. Vina pentru dependenţa de import o poartă partea română. Faptul că multe proiecte agricole nu sunt realizate este din cauza lipsei surselor de finanţare. Problema o reprezintă băncile”, a încheiat Bardeau.

O practică provenită din Africa şi Asia

Situaţia din România este una simptomatică pentru toată Europa, fenomenul fiind deja denumit “Land-Grabbing”. “Când apar cei mari, cei mici încearcă să se ascundă în agricultură. Împotriva reţelelor de investitori potenţi financiar, micii agricultori nu au nici o şansă. Îşi pierd terenurile chiar şi atunci când nu vor să renunţe la el. Marile concerne controlează agricultura locală. Practica se numeşte Land-Grabbing şi provine în special din Africa şi Asia”, scrie Wiener Zeitung.

Conform unui raport dat publicităţii la sfârşitul lunii aprilie de Alianţa “Hands off the Land” şi asociaţia europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne deţin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa. “Firmele investitorului austriac Andreas Barneau cumpără masiv pământuri în judeţele Arad şi Timiş, depăşind deja 27.000 de hectare. Bardeau este între primii patru investitori străini în România. Mulţi proprietari au avut de pierdut din afacerile cu el, de aceea există şi câteva plângeri împotriva lui. Bardeau Holding România deţine 16 firme care sunt specializate în creşterea animalelor. Micii fermieri nu au nici o şansă în faţa lui”, susţine pentru WZ, Attila Szocs din partea EcoRuralis.

“Pentru a evita barierele legale, în documentele oficiale apare proprietarul iniţial, dar pământul este controlat de actorii mari. În alte cazuri sunt înfiinţate holdinguri naţionale pentru a putea intra în posesia pământurilor, dar sunt şi cazuri în care pământul este cumpărat ilegal. Dacă vreun fermier, care e vecin de parcelă cu marele concern, refuză să îşi vândă terenul, pur şi simplu pământul lui este semănat la grămadă cu restul. Micii fermieri nu sunt ajutaţi. Indiferent că vorbim despre România, Ucraina sau Franţa, banii ajung la marile concerne”, remarcă profesorul Christina Plank de la Universitatea din Viena.

Subvenţii europene

Autorii raportului amintit acuză Uniunea Europeană că finanţează şi încurajează această situaţie prin acordarea de subvenţii. “În 2009, în Spania 16% din producătorii din domeniul agricol au încasat 75% din totalul subvenţiilor. În Ungaria, aproape 93% dintre fermierii locali sunt excluşi de la sistemul de subvenţii. Practic, pentru a supravieţui, ei trebuie să îşi vândă terenurile”, concluzionează Wiener Zeitung.

Paradoxul

Site-ul francez atlantico.fr a întrebat un specialist care este explicaţia acestui nou “Eldorado”, iar răspunsul a venit rapid: “Mai întâi, e clar că preţurile terenurilor sunt sub cele din Europa de Vest. Dintr-o dată asta atrage un anumit număr de viitori proprietari. Al doilea argument important: preţurile produselor agricole au o tendinţă ascendentă. Asta dă impresia eventualilor investitori că se pot face bani. Raportul calitatea pământului/preţul de achiziţie este interesant. În al treilea rând, există o anumită dezorganizare în aceste ţări (România, Bulgaria, Polonia etc) care face să existe terenuri disponibile. În aceste ţări, un anume număr de terenuri nu fac obiectul unei proprietăţi individuale ţărăneşti foarte importante. În momentul colectivizării terenurilor, un număr mare de agricultori a fost îndepărtat de această politică. De aceea revenirea e mai grea”. Totuşi, ceva este paradoxal. “peste jumătate din exploatările agricole ale Europei celor 27 de state sunt în aceste trei ţări. Altfel spus, din 12 milioane de exploatări agricole din Europa, 6 milioane sunt în aceste ţări. Problema este că acestea reprezintă sub 10% din producţia totală”, notează atlantico.fr.

Vânzarea terenurilor către străini ar putea fi limitată

La finele lui 2012, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin anunţa că statul va lua anul acesta unele măsuri pentru a limita cumpărările de teren agricol de către străini, după liberalizarea pieţei, la 1 ianuarie 2014, stipulată în Tratatul de aderare la UE.

Oficialul a declarat, într-un interviu acordat recent pentru business24.ro, că acest subiect este unul foarte sensibil şi că există dezbateri ample pe această temă.

“Foarte mulţi spun că ar trebui să prelungim interdicţia de a vinde terenuri străinilor. Trebuie să vă spun că şi acum străinii, dacă îşi fac o societate în România, pot cumpăra teren agricol şi îl pot lucra. Deja au cumpărat destul de mult şi au plătit taxe şi impozite aici în România. Din punct de vedere legal, al Tratatului de Aderare, nu se mai poate prelungi această interdicţie. Pentru a modifica lucrul acesta, ar însemna o ratificare în toate statele membre, din acest an şi cu Croaţia. Lucru care pare imposibil şi care se va face într-un timp care depăşeşte ianuarie 2014, imposibil la acest moment”, a spus Constantin.

Facilităţi pentru fermieri

Ministrul a mai explicat că vrea să vină cu o serie de facilităţi pentru fermieri, purtându-se în acest sens discuţii cu băncile. “Am discutat cu băncile să punem gaj terenul agricol pe care vrem să îl cumpărăm, cum era înainte creditul imobiliar. Până acum, nu s-a permis acest lucru, băncile nu au acceptat terenul ca gaj, însă acum vor să accepte acest lucru. Gajarea cu terenul agricol ar fi o măsură foarte benefică pentru agricultorii români ”, a spus Constantin.

Avem în România 11 milioane de hectare de teren arabil din care 10 milioane s-au cerut în acest an pentru a fi plătite, deci 10 milioane dintre ele au fost cultivate, potrivit Agerpres. Potrivit datelor oficiale, din totalul suprafeţei de teren arabil din România, circa 10% este deţinută de străini, prin intermediul firmelor româneşti.

De Istvan Deak, Elena Stan – Jurnalul National