Fața hidoasă a toleranței: Arhiepiscopul de Bruxelles, atacat de activiștii homosexuali

Manipularea socială începe cu manipularea limbajului, spunea scriitorul american Philip K. Dick, pentru că prin influențarea sensului cuvintelor poți influența comportamentul oamenilor. Scriitor SF, Dick s-a ocupat de teme sociologice și politice pe care le-a plasat în lumi guvernate de corporații, guverne autoritariste și în care oamenii trăiesc stări de conștiință alterată.

Mai cunoscută încă din acest punct de vedere este faimoasa distopie „1984” a lui G. Orwell. Principalul instrument de control al regimului este aici Noulimba, în care sensul cuvintelor este inversat (libertatea înseamnă sclavie, iar adevărul, minciună) sau se inventează cuvinte și expresii noi, folosite pentru menținerea și întărirea sistemului totalitar. Dizidența este pedepsită cu moartea, iar religia, înlocuită cu adularea obligatorie a unui idol (Fratele cel Mare).

Aparent, nicio legătură între lumea reală și ficțiunile menționate. Dar ce-ar fi să studiem banalul termen „toleranță”? Utilizat foarte des, repetat obsesiv de formatorii de opinie pentru a induce o permisivitate tâmpă, lipsită de discernământ, el este cuplat, în antagonism, cu o făcătură lingvistică josnică, la fel înstăpânită în mass-media – „homofobie”. Această pereche de cuvinte cu virtuți atât substantivale cât și adjectivale (acoperind, deci, atât Subiecte cât și Acțiuni) reprezintă coordonatele în care comportamentul „majoritarilor” trebuie să se circumscrie, fie și forțat, în relația cu „minoritățile sexuale”.

Nu ne-am propus o analiză semantică – pentru doritori recomandăm excelentul eseu „De ce sunt homofob” al lui Bronislaw Wildstein – ci doar să aruncăm, prin intermediul unei știri, o privire „peste gard”. Să vedem cum percep ele, „minoritățile sexuale”, toleranța față de majoritari și în ce măsură consideră că au o datorie de a răspunde cu reciprocitate la ceea ce ne solicită.

Șeful Bisericii Catolice belgiene a răspuns prin rugăciune la un atac al activiștilor homosexuali

Arhiepiscopul Andre-Joseph Leonard a fost atacat, ieri, de patru femei care l-au înjurat și l-au stropit cu apă. Prelatul a rămas calm, așezat și s-a rugat în liniște, cu ochii închiși, relatează LifeSiteNews.com și Le Soir.

Nu este pentru prima dată când episcopul este atacat pentru că apără doctrina Bisericii Catolice cu privire la homosexualitate și avort.

Incidentul a avut loc la Universitatea ULB din Brussels, unde episcopul participa la o dezbatere despre legile blasfemiei.

Cele patru femei, reprezentând grupul pro-avort și homosexualitate FEMEN, s-au suit pe scenă, s-au dezbrăcat pentru a-și prezenta pieptul vopsit cu slogane blasfemiatoare precum ‘Anus Dei is coming’, o aluzie la expresia „Agnus Dei is coming” – „Ziua Domnului va veni” („Agnus Dei” – Mielul lui Dumnezeu – este denumirea dată lui Hristos în Evanghelia lui Ioan). Ele mai țineau și un carton pe care scria „Stop homofobiei” și l-au stropit pe prelat cu apă din sticle în forma Fecioarei Maria, strigând injurii.

Pe durata a un minut, până la intervenția gardienilor, arhiepiscopul Leonard a rămas așezat și a închis ochii, în rugăciune. După incident, el a sărutat una din sticlele în forma Sfintei Fecioare, aruncate de activiste.

Se pare că atacul a fost provocat de un interviu recent dat de prelat, în care acesta recomandă persoanelor înclinate spre homosexualitate celibatul, ca de altfel tuturor persoanelor necăsătorite.

Deja în 2007, pe când era Episcop de Namur, el a fost dat în judecată pentru încălcarea legii anti-rasism (!!) pentru că a numit homosexualitatea „anormală”. În 2008 a fost achitat de acuzații.

În 2010, ca proaspăt arhiepiscop de Brussels, Leonard a fost ținta unui grup de activiști homosexuali și a criticii premierului belgian pentru că a spus că SIDA este o consecință a comportamentului sexual riscant, inclusiv a celui homosexual.

De asemenea, în 2010 a fost atacat fizic chiar în catedrala unde oficia slujba. Atacul s-a repetat în 2011, la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve.

Arhiepiscopul s-a dovedit și un mare susținător prolife, vorbind la Marșul pentru Viață de la Brussels din 2010. (știre originală CulturaVietii.ro)

Așa arată, deci, tot mai des, „toleranța” activiștilor homosexuali. Ne întrebăm totuși cui slujesc, până la urmă, aceste femei nefericite, cu chipurile schimonosite de ură, pentru că un minim exercițiu logic arată că NU cauzei homosexualilor. Orice pretenție de normalitate, toleranță și respect față de alteritate – valori pe care le solicită insistent lobby-ul homofil de la heterosexuali – este spulberată prin astfel de acțiuni care stârnesc doar dezgust sau (după caz) milă, dar în orice caz respingere și polarizare încă și mai acută a societății. Pentru că pasivitatea în fața acestor agresiuni nu înseamnă toleranță, ci lașitate.

Felicitările noastre înaltului prelat catolic!

Revenind în România, aflăm că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a iertat, imperial, pe senatorul Puiu Hașotti pentru… afirmația sa de bun simț: la fel ca și arhiepiscopul Leonard, P.H. a spus că homosexualitatea nu este o stare naturală, ci o afecțiune. Un lucru pe care îl știe oricine are noțiuni elementare de fiziologie umană.

O, CNCD, cât de darnic ești că l-ai iertat de data aceasta! Ce va fi însă data viitoare?

Poate ar fi cazul să ne gândim dacă nu cumva schimbările societale impuse agresiv, în mare viteză, de ideologia marxismului cultural nu vor duce la un conflict ireversibil între statul secular și creștini. Sau, poate, chiar acesta a fost de la bun început scopul – revenirea unui stalinism cu mănuși de catifea, în care credința religioasă să fie declarată „inamic al orânduirii” și scoasă în afara legii.

PS – În urmă cu câțiva ani circula un banc care se dovedește actual: la întrebarea de ce dorește să emigreze, la vârsta lui, un bătrân răspunde: în tinerețea mea homosexualitatea era pedepsită, apoi a fost tolerată, acum e încurajată; așa că aș vrea să emigrez până nu devine obligatorie.

Sursa: www.culturavietii.ro