Arhiepiscopul, Ceaușescu și …rabinul. Drama Arhiepiscopului Valerian

Preambul

Titlul pare din start foarte curios, dar citind cartea generalului trădător, Ion Mihai Pacepa, gasim aici lucruri foarte interesante, precum viața din înalta elită a PCR-ului, fobiile și instigările la crime ale cuplului dictatorial, despre modul de gîndire al dictatorilor precum și multe picanterii. De asemenea și întîmplări din viața spionajului românesc de la acea vreme. Dar ce mi s-a părut cel mai interesant, Pacepa vorbește și despre cazul bravului arhiepiscop ortodox al Americii, Viorel Trifa, cu  numele de arhiepiscopul Valerian, căruia printr-un mare proces, i s-a retras cetățenia americană pentru că ar fi fost criminal de război. Dar să vedem faptele și să luăm în ordine personajele care au dat titlul acestui articol.

Arhiepiscopul

Arhiepiscopul Valerian, cu numele de mirean Viorel Dionisie Tripa, s-a născut în Țara Moților, la 28 iunie 1914,  la Cîmpeni,  fiind fiul învățătorului Dionisie Trifa. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea din Chșinău, unde obține liciență în teologie cum laude. Urmează facultatea de filosofie din București, iar apoi la Universitatea  din Berlin unde a urmat două semestre de  istorie și jurnalistică. Puternic atras de mișcarea de emancipare și dezrobire națională, se înrolează în Mișcarea Legionară. Devine redactor al gazetei Libertatea din Orăștie, iar din 1940 președintele Uniunii Naționale a Studenților Naționali Creștini din România. După lovitura de stat dată de către generalul Antonescu împotriva propriului guvern, din ianuarie 1941, se refugiază în Germania, fiind încărtuit la Buchenwald apoi la Dachau. În 1944, se refugiază la Viena, apoi la Paris. Sfîrșitul războiului îl prinde ca profesor de istorie antică și limba franceză la un colegiu teologic din Italia unde pregătea preoți misionari.

În 1950 emigrează în SUA, iar 1n 1957 obține cetățenia americană

La congresul Episcopiei Ortodoxe Române din 2 iulie 1951 de la Chicago, este ales episcop, iar hirotonirea s-a făcut în 27 aprilie 1952 la Biserica Ortodoxă  ,,Pogorîrea Duhului Sfînt“ din Philadelphia, cu numele de Valerian, preluînd astfel conducerea Episcopiei. La 7 martie 1970, este ridicat la rangul de arhiepiscop al Statelor Unite şi al Canadei comunitate pe care o va păstori timp de 33 de ani. În acest timp, arhiepiscopul a reuşit să  unească sub oblăduirea sa peste 300. 000 de români.

Ceaușescu

În cartea sa, ,,Orizonturi roșii“, iată ce spune generalul Pacepa.  Spune că Ceaușescu dorea un control deplin, prin Serviciul de informații externe, asupra diasporei românești. Astfel, îi aduce în țara pe Henry Coandă și alte personalități ale diasporei. Dă ordin ca să aducă sub obladuirea sa directă și Arhiepiscopia SUA și a Canadei. Arhiepiscopul, puternic marcat de spiritul de la Dobrina, refuză categoric orice colaborare cu România comunistă. Se încearcă în orice chip compromiterea lui dar toate încercările sunt zadarnice. Trimite în America pe episcopul Bartolomeu Anania cu scopul de a-l convinge ca Arhiepiscopia să treacă sub oblăduirea Patriarhiei de la București, dar Valerian nu mușcă momeala. S-au încercat toate metodele, spune Pacepa, dar toate au fost zadarnice căci Valerian era de neclintit. Dar, Ceaușescu găsește o cale .

Rabinul și rabineasa

Dr. Moses Rosen a fost șef rabinul comunității evreiești în perioada 1948 – 1944. În această perioadă, rabinul roșu cum îi spuneau unii duce un atac furibund împotriva lui Mihai Eminescu. De asemenea, în cartea sa ,,În lumina Torei“  laudă regimul comunist  de binefacerile acestuia, dar nu spune nimic despre faptul că comuniștii vindeau evrei statului Israel. Dar ce se întîmplă? Conform scrierilor lui Pacepa, rabineasa, Amalia dr. Rosen, este arestată în Anglia pe motiv că ar fi furat dintr-un magazin, după cum zice Pacepa, aceasta era cleptomană. Ceaușescu îl cheamă pe rabin, îi propune mușamalizarea situației, dar cu prețul compromiterii lui Valerian. Astfel, Ceaușescu și rabinul, după cum spune Pacepa, fabrică documente false cum că este nazist, criminal și s-ar fi găsit  o amprentă a arhiepiscopului pe o carte poștală adresată lui Himmler. De asemenea, după cum spune Pacepa, este trucată o poză în care un criminal, din atașul unei motociclete, trege cu o armă în oameni. Pe locul capului criminalulu este imprimat chipul lui Valerian. Rabinul pleacă în SUA și alături de coreligionarii săi deschid un proces care va dura  pînă în 1980. Îmi aduc aminte un rînd din cartea rabinului În lumina Torei în care rabinul zicea astfel despre pogromul din București: ,,Pogromiștii lui Trifa dispăruseră“. În 1984 bravul episcop Valerian se retrage în Portugalia, unde și moare în 1987.

Epilog

Ceaușescu nu a reușit să acapareze comunitatea românească din America iar aceștia în timpul unei vizite acolo au aruncat după el cu ouă și roșii. Astfel onoarea rabinesei a fost salvată. Arhiepiscopul a murit cu demnitate asa cum spune ultima strofă din poezia ,,Îndemn la luptă“a lui Radu Gyr: ,,

,,Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri,

Nici cînd în lacrimi ochii ți-s.

Adevăratele înfrîngeri

Sunt renunțările la vis“.

Petru Z. DANCI