RĂSPUNSUL PATRIARHIEI ROMÂNE PENTRU Institutul Wiesel ȘI NEDUMERIRILE ACESTUIA
INSTITUTUL Elie Wiesel ȘI MARTIRII CREȘTINI
Cine este Institutul Elie Wiesel ca să judece hotărârile Patriarhiei Române și în fapt, ale Bisericii Ortodoxe? Este cumva Dumnezeu pe pământ? Noi nu cunoaștem decât un singur Dumnezeu pe pământ, pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, care a fost răstignit pe cruce de către poporul evreu. Creștinii sunt cei care au fost răstigniți, creștinii nu au răstignit pe nimeni. Creștinii și-au asumat jertfa pentru Dumnezeu. Creștinii nu și-au revendicat niciodată un holocaust, cu toate că sunt zeci de milioane de martiri creștini de-a lungul timpului. Și mai mult decât atât, creștinii nu s-au răzbunat niciodată pe cei ce le-au omorât propriul Dumnezeu pe cruce, Dumnezeu care a înviat a treia zi și a restabilit Iubirea și răscumpărarea omului.
Creștinismul este religia Iubirii, iar sfinții închisorilor au fost apostoli ai Iubirii în temnițele comuniste și nu au schingiuit pe nimeni. Dimpotrivă, și-au dat viața chiar și pentru ceilalți frați de suferință, dintre care unii evrei. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Valeriu Gafencu care și-a cedat medicația (streptomicina) evreului Richard Wurmbrand.
Ne bucură comunicatul Patriarhiei Române care răspunde nedumeririlor Institutului Ellie Wiessel într-un mod obiectiv și în duhul iubirii lui Hristos. Redăm aici răspunsul Patriarhiei Române, care nu se dezice de sfinții lui Dumnezeu, proslăviți prin moaște întregi și darul facerii de minuni.
Răspunsul Patriarhiei Române
Având în vedere comunicatul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, referitor la canonizările Părinților Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloae, Biroul de Presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări:
a) În lumina principiilor libertății religioase și autonomiei bisericești cuprinse atât în legislația internațională (Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât și în cea națională (Constituţia României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română.
În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfășoară o activitate de cercetare minuțioasă a vieții persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea și-au schimbat viața. Procesul de canonizare constă exclusiv în recunoașterea sfințeniei pe baza dovezilor consistente și mărturiilor credibile. Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinților (canonizare) s-a ținut cont de mai multe criterii canonice, istorice și pastoral-misionare din care reținem următoarele:
-
- Viața sa curată și sfântă;
- Mărturisirea dreptei credințe până la sfârșitul vieții;
- Aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuți;
- Dragostea și spiritul de jertfă manifestat față de cei aflați în nevoie;
- Mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste;
- A dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni;
- S-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioșilor.
b) Menționăm, de asemenea, că unii sfinți care sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieții, atitudini și gesturi greu de înțeles sau contrare chiar învățăturii creștine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții.
Așa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc și Împărat David, chiar și sfinții au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum și-au încheiat viața – adică la o înaltă măsură a desăvârșirii –, nu doar la greșelile sau păcatele săvârșite pe parcursul existenței lor pământești. De altfel, aceasta este și mărturia Sfintei Scripturi: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).
Precizăm pe această cale și faptul că Biserica Ortodoxă Română se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică, invitând totodată la dialog orice persoană interesată de studierea vieților persoanelor canonizate.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
via Atitudini
V-o bucura raspunsul BPPR, dar e intitulat „Punct de vedere…”. O Institutie divino-umana ca Biserica Autocefala Ortodoxa ROmana nu deleaga exprimarea unor puncte de vedere in cazul in care este Singura calificata sa recunoasca OFICIAL, nu oficios ca pana acum, calitatea de SFINTI ai Sai.
Ce s-ar fi intamplat daca un coordonator – de la Fundatia DIACONIA, de exemplu – al unui ONG ar fi çontesta vreun desemnat ca „drept intre p[opoare”? Si-ar fi permis asa ceva? Sau – mai abitir! – i s-ar fi permis asa ceva?
Ce nimerit ar fi sa isi vada fiecare de derierul sau si sa il lase pe celalalt sa se ocupe de ceea ce se „pricepe” sa faca!