Despre milă și bunătate
Bune şi frumoase sunt bunătatea şi mărinimia, dar nu faţă de oricine! Nu-i drept şi cuminte să ne lăsăm înşelaţi, batjocoriţi şi exploataţi de ne-oameni. Bunătatea şi mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia şi naivitatea. Naivitatea e bună şi frumoasă la prunci, la copii, la tineret.
Oamenilor maturi şi bătrânilor le șade bine să fie înţelepţi, prudenţi, călăuziţi de ceea ce vechile noastre texte bisericeşti numesc trezvie. Niciodată bunătatea şi mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică şi absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte şi mărgăritarele.
Adevărata milă nu-i simplă milostenie, ci înțelegere a durerii, fricii, amărăciunii, care înseamnă, de fapt, iubire, înduioșare și, mai înainte de orice altceva, participare, părtășie, capacitatea de a te investi în situația altuia, de a vedea lucrurile din perspectiva lui, de a te părăsi pe tine însuți spre a deveni o oarecare vreme un altul, adica un om bun și milostiv.
Un inceput de săptămână binecuvântat, dragii mei, cu multă sănătate și multe bucurii sufletești, credință, dragoste și nădejde în Bunul și Milostivul Dumnezeu!
