Pastila duhovnicească: Nicio faptă bună nu este primită celui ce nu iartă. Despre iertare.
Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Crăciunul! De v-a supărat cineva, să iertaţi. Iar de aţi supărat pe cineva, cereţi iertare! Să ceri iertare de la cel care crezi că l-ai supărat şi să ierţi din inimă pe toţi, să nu ai vrăjmaş pe nimeni!
Dacă nu suntem în pace unul cu altul şi nu iertăm, nu-i primit nimic la Domnul. Despre aproapele şi legătura cu el: Să-l socoteşti pe aproapele tău mai bun decât tine, să-i ceri sfat în loc să-i dai tu, iar lipsurile lui să i le completezi cu dragostea ta! Fă aceasta şi te mântuieşti! Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi slăbiciunile altora, ci numai şi numai păcatele voastre!… Niciodată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte, ci să vezi şi să nu vezi; să auzi şi să nu auzi!
Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!
Despre ascultare: Ascultarea este scară la cer. Fă ascultare cât poţi! Să faci ascultare cu dragoste, nu de silă, ci din milă! Cu drag să faceţi ascultare, căci ascultarea silită nu este bine primită. Să nu zici despre o ascultare că îţi este dată ca o pedeapsă sau ca o răzbunare!
Despre boală şi îngrijirea bolnavilor: Nu spune nimănui că eşti bolnav sau te doare ceva! Ci roagă-te în taină Domnului şi Măicuţei Domnului şi du-te şi fă ascultare unde eşti trimis şi îndată te vindeci de boală. Cea mai mare faptă bună este a îngriji de cei bolnavi! Numai porunca ascultării de cel mai mare şi slujirea bolnavilor în vremea rugăciunii ne scuteşte de a merge la biserică. Dar şi atunci suntem datori să ne rugăm cu rugăciunea minţii. Mare lucru este a ne alătura cu cel ce pătimeşte, să luăm parte la durerea lui.
O zi binecuvântată, dragii mei, cu Dumnezeu de mână! Fiți binecuvântați și fericiți!
Un monah anonim
