FOTO. Dulci, cățelușa labrador a lui Dan Puric, s-a stins, după 12 ani de viață. Miercuri apăruse pe scenă, în ovațiile publicului. În urma ei rămâne o carte pentru toate vârstele

Articol de Florin Dobrescu

Duminică dimineață, pe 15 octombrie, la ora: 6,28, sufletul bun al cățelușei Dulci, a trecut Dincolo. Admiratorii maestrului Dan Puric știu că Dulci i-a însoțit acestuia ultimii 12 ani, ocupând un loc deosebit în viața intensă a artistului, de care era nedespărțită, în bucurii și dureri. Timp de un deceniu, bucureștenii erau obișnuiți să o vadă zilnic pe Dulci în Parcul Tineretului, ca parteneră nelipsită de jogging a maestrului Dan Puric, cunoscut pentru preocupările sale sportive. În turneele actorului sau în concedii, pe malul mării sau în munți, Dulci era mereu alături de Dan Puric și de familia acestuia. Numele venea de la personajul Dulcineea, cățelușa intrând în viața acestuia în perioada în care acesta pusese în scenă piesa Don Quijotte.

Miercuri, 11 octombrie, la finalul spectacolului „Ghici, cine vine?”, maestrul Dan Puric a adus-o pe scenă pe Dulci, care a primit ovațiile publicului unei săli arhipline, alături de stăpânul său și de ceilalți actori, momentul fiind imortalizat în fotografii și filmări.

În urma lui Dulci rămâne o carte care a devenit best-seller. În anul 2015, maestrul Dan Puric a editat cartea „Dulci. Jurnalul unui câine scris de un Puric (Dan)”, o creație literară de excepție, recomandată tuturor vârstelor, de la nepoți și până la bunici. Este o frescă a societății românești din anii noștri, cu crizele, anomaliile și durerile sale, transpuse cu măiestrie în viziunea de multe ori mai umană decât a noastră, a unui câine. Este o carte pe care v-o recomandăm cu căldură, tuturor, și un cadou potrivit pentru orice vârstă.

Destinul special al lui Dulci, care s-a împletit cu cel al unui mare actor român, este încă o pledoarie pentru redescoperirea, în această epocă dominată de tehnologie, a câinelui, acest animal pe care Dumnezeu l-a dăruit ca sprijin omului, în negurile preistoriei sale, și care ne-a însoțit de-a lungul tumultuoasei noastre istorii, cu un devotament nemaiîtâlnit. Un îndemn pentru a ne întoarce cu mai multă compasiune spre acele ființe care sunt victime ale abandonului și cruzimii multor semeni ai noștri.

Ne rugăm ca îngerii să-i păzească și să-i însoțească lui Dulci drumul spre Cer!, iar Bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul curat, generos și atât de fidel.