Cum se fabrică antisemitismul(1). Un nou scandal cu „fasciști” și beneficiarii săi

Autor: Florin DOBRESCU

Nu s-au stins bine ecourile destituirii liderului foștilor deținuți politici din funcția de subsecretar de stat, că un nou scandal cu conținut antisemit ajunge pe prima pagină a presei.

Actrița Maia Morgenstern a fost ținta unor amenințări violente. „Iată ce primesc de sărbătoare de Pesach (Paștele evreiesc – n.n.). Cu ocazia „Zilei Teatrului”, scria actrița pe Facebook zilele trecute. Ea a publicat textul unei scrisori conținând amenințări cu moartea și jigniri greu de reprodus, trimisă pe adresele de e-mail ale Teatrului Evreiesc de Stat, de pe adresa „Andrei Illarie”. Scrisoarea era semnată „din partea partidului AUR”, iar autorul amenința să incendieze Teatrul Evreiesc de Stat, cu toţi actorii de acolo.

Cum era firesc, copreședintele  formațiunii politice, George Simion, a reacționat și a condamnat amenințările primite de Maia Morgenstern, delimitându-se tranșant de acestea și considerându-le „un atac degradant, antisemit și suburban la adresa doamnei Maia Morgenstern, un artist emerit și îndrăgit de românii de pretutindeni”.

Nu trebuie să ai o pregătire specială pentru a înțelege că este vorba de o intoxicare dintre cele mai prost regizate. Mai important este însă de înțeles miza acestei diversiuni. Căci se pare că nu este decât o piesă dintr-un scenariu mai amplu, menit să creeze în România o situație politică inflamată. Rămâne de văzut și in beneficiul cui.

Că avem de-a face cu o diversiune, o dovedește însăși intervenția imediată a consilierului onorific al premierului Cîțu, cel care a ordonat și mazilirea președintelui AFDPR Octav Bjoza. Alexandru Muraru, fratele geamăn al consilierului prezidențial Andrei Muraru, a declarat imediat că: „Atacul antisemit la adresa Maiei Morgenstern e încurajat de la tribuna Parlamentului de AUR, o grupare neo-fascistă”. (Digi24)

Oare înalta funcție ce i-a fost acordată (tocmai pentru a întări controlul grupării de la Cotroceni asupra guvernului PNL-USR), îi dă dreptul lui Alexandru Muraru să se substituie organelor Poliției si Justiției, care nici nu apucaseră să investigheze cazul, și să acrediteze de la nivel oficial ideea că AUR este sursa acestui atac antisemit? Ba mai mult, să afirme că acest partid este unul neofascist? Cine va da socoteală pentru daunele de imagine suferite de această formațiune politică ? Sigur că nu dl Muraru, câtă vreme se află sub brațul de protecție al sistemului…

Este evident că Alexandru Muraru încearcă, în mod forțat, să facă o legătură între atacul la adresa Maei Morgenstern și activitatea parlamentară a senatorului AUR, Sorin Lavric. Acesta și-a făcut un obicei, de altfel onorabil, de a evoca în plenul Senatului figuri reprezentative a Rezistenței anticomuniste martirizate în închisorile regimului totalitar. Fapt care nu a rămas neamendat de deputatul comunității evreiești, Silviu Vexler. Acesta a descins în plenul Senatului pentru a-l trage de urechi pe Sorin Lavric, acuzându-l de promovarea cultului unor reprezentanți ai Mișcării Legionare și criminali de război. Și deplângând, evident, jignirea victimelor Holocaustului… Reacția senatorului Lavric nu a întârziat, acesta punându-l la punct pe Vexler, căruia i-a reamintit că nu are dreptul să-l tragă la răspundere pentru declarațiile sale politice. Senatorul AUR a făcut aluzie la faptul că, în România, evreii ar fi avut o contribuție covârșitoare la aducerea comunismului, exemplificând prin evocarea atentatului terorist cu bombă comis de 3 comuniști evrei în 1920, împotriva Senatului României. Și i-a reamintit lui Silviu Vexler că “aici nu e Fâșia Gaza!”

Bineînțeles că, în final, nu a lipsit o declarație a ambasadorului Israelului la București, care a deplâns recrudescența antisemitismului și legionarismului în Parlamentul României.

Survenită la scurt timp, demiterea lui Octav Bjoza a avut o motivație de aceeași natură. Premierul Cîțu și-a motivat decizia prin faptul că acesta ar fi ofensat comunitatea evreiască și memoria victimelor Holocaustului. De fapt, în comunicatului său, Bjoza își exprimase compasiunea față de acestea, considerând necesară însă o dezbatere istorică în jurul unor cifre hazardate, și readucând în discuție realitatea prezenței disproporționat de mari a a evreilor în structurile represive din prima parte a ocupației comuniste. Scoase din contextul comunicatului și răstălmăcite, considerațiile lui Octav Bjoza au fost prezentate de Cîțu și Alexandru Muraru ca un veritabil mesaj antisemit. Din interiorul PNL, unde decizia premierului a starnit numeroase contestări, a transpirat în presă faptul că același Alexandru Muraru, împreună cu fratele său, se aflaseră și în spatele destituirii lui Bjoza. Aceștia reușind acreditarea, de la cel mai înalt nivel oficial, a ideii că în România ar exista antisemitism chiar în structurile statului, precum și că AFDPR – ai cărui membri în conducerea națională au susținut unitar comunicatul în cauză – ar constitui un focar xenofob. Nu degeaba Octav Bjoza avea să declare că ia în calcul acționarea în Justiție a lui Florin Cîțu.

Și numai cu o săptămână în urmă, incidentul vandalizării în stil Antifa a unei bisericuțe bucureștene era interpretat aberant de deputatul PNL Ovidiu Raețchi (el însuși promotor al luptei împotriva unui fascism altminteri inexistent la noi) ca o înscenare a membrilor AUR pentru a instiga opinia publică împotriva minorității LGBT. Nelipsin, desigur, acuzațiile de legionarism.

Dacă punem la socoteală și disputele stârnite în mediul public de amendarea legii de modificare a Decretului lege 118 din 1990, de către Silviu Vexler, care a închis astfel accesul la drepturile reparatorii, nu doar copiilor deținuților politici foști legionari, ci și multor altor categorii de victime etichetate astfel de Securitate, atunci putem avea tabloul unui întreg scenariu, îndeplinit pas cu pas, cu un singur scop. Acela de a acredita ideea absolut neîntemeiată că România ar cunoaște o periculoasă recrudescență a extremismului antisemit.

Să mai punem la socoteală și că Alexandru Muraru are statutul de “Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei”? Sau elaborarea de către statul român a unei ample strategii naționale de combatere a antisemitismului, în cadrul căreia, încă din toamnă, inițiatorii prevedeau intensificarea flagelului antisemit în România?

Ce se urmărește prin acest scenariu, garnisit cu diversiuni ieftine, nu e greu de priceput. Consecințele funeste asupra imaginii României și relațiilor sale pe plan internațional cu partenerii săi, nici nu îi interesează pe cei aflați în spatele acestei lucrături. Combaterea antisemitismului și fascismului este, nu de ieri-de azi, o afacere extrem de profitabilă. Ca de altfel și exploatarea imorală a memoriei Holocaustului. O stategie de amploare națională în acest sens înseamnă bani, foarte mulți bani, proveniți atât de la bugetul statului, cât și de la UE ori din surse ale unui anumit lobby evreiesc. Totul este să existe antisemitismul. Iar dacă el nu există, atunci este creat artificial.