Manifestul Diasporei Romane în prag de alegeri
„Ne-a ajuns la os cuţitul, ţării sufletu-i amar…Fiii i-au plecat prin lume… să trudească-n alt hotar”
Timpul a trecut şi parcă
ţara asta n-are pace,
în iluzii şi minciună
viitorul nostru zace.
Se perindă parlamente,
preşedinţi unu şi unu,
de-ţi vine să-i pui în poză
şi să tragi în ei cu tunu.
De la Dictator încoace
numa curve şi lichele
şi-au lins buzele hidoase
de dulceaţa ţării mele.
Doar scursori analfabete,
doar şacali de meserie
am votat în fruntea ţării…
oh, săraca Românie
Scutură-ţi odată fruntea
şi izbeşte-i de pământ,
calcă-i dracu’ în picioare,
spulberă-i ca pleava-n vânt.
Comunişti de promenadâ
şi capitalişti balcani
au ca ţintă doar dorinţa
de-a se îngropa în bani.
Te-au vândut ca pe o curvă,
ţară dragă, orişicui,
de-am ajuns de râsul lumii,
parcă-i ţara nimănui.
Doar burtoşi cu cefe groase
-n parlament se-mping buluc,
aroganţi ne râd în faţă,
ne fac legi şi ne conduc.
Doar scursori îmbolşevite,
doar patroni născuţi din jaf,
au muşcat din tine, ţară,
ţi-au făcut bugetul praf.
Timpul trece, n-are milă,
nu îi stă nimic în cale,
nu vă mai plecaţi urechea
la minciuni electorale.
Nu le mai daţi înc-o şansă,
nu îi mai votaţi o dată,
daţi-o dracului de treabă,
spulberaţi această gloată…
Politruci cu inimi hâde,
doar gunoaie şi mişei,
jos cu ei în gheena ţării,
trageţi apa după ei.
Ne-a ajuns la os cuţitul,
ţării sufletu-i amar…
fiii i-au plecat prin lume
sa trudească-n alt hotar.
Niciodată ţara noastră
n-a avut mai cruntă soartă,
tristă stă în buza lumii,
ca o lacrimă pe hartă.
Murmuraţi în gând şi suflet
versul imnului ce spune
să vă deşteptaşi odata:
Hai, Deşteaptă-te române!
„Poezia am scris-o acum o lună. De fapt, s-a născut iniţial ca un cântec: fredonam în timp ce scriam. De aceea am decis ca să-l interpretez apoi cu o solistă, tot româncă. Am scris ceea ce am simţit, practic, a venit de la sine”