Moartea lui Baciu
Nu știu criteriul după care partizanii se împărțeau în „mușuroaie”, probabil afinitatea dintre ei jucînd un rol hotărîtor, numai că grupurile își schimbau componența de la an la an. Singura pereche constantă a fost cea alcătuită de Victor Metea cu Gheorghe Șovăială, „luptătorii fără splină”, cum erau numiți grație ușurinței cu care străbăteau pe jos distanțe mari fără să resimtă efortul. În schimb, Ogoranu se mișca din ceată în ceată: cînd era cu Fileru (Ion Pop) și Leu (Laurian Hașiu), cînd făcea echipă cu Gelu Novac și Ion Ilioi. Mai mult, cînd Brâncoveanu se va sinucide în casa lui Olimpiu Borzea, va fi însoțit de Leu, în vreme ce Gh. Șovăială, cînd va fi împușcat în marginea satului Obreja, va cădea alături de Gelu Novac, cînd de fapt devoțiunea lui se îndrepta cu precădere către celălalt frate, Nelu Novac.