Noi, camarazii bucureșteni, îi urăm domnului Dan Boghiu multă sănătate și viață lungă pe acest pămînt, plină de bucurii, sănătate si putere. Fie ca bunul Dumnezeu să vă călăuzească pașii către lumină și să fiți binecuvîntat cu zile frumoase pe acest pământ. Dumneavoastră stimate comandant sunteți un exemplu de luptător pentru noi camarazii mai tineri.Vă mulțumim pentru exemplul pe care dumneavoastră ni-l dați ca luptător și pentru toate lucrurile frumoase și curajul dumneavoastră.
Trăiască Legiunea și Căpitanul!
Din lupta anticomunistă se desprind trei planuri de luptă, toate strans legate intre ele : lupta și rezistenta din munți, rezistența din închisori și lupta exilului. Ultima este cea mai putin studiată și cu cele mai putine informații, deoarece s-a scris și putin iar accesul la surse este deosebit de greu și trunchiat. Având niște distinși îndrumatori în cercetarea exilului romanesc în special cel legionar prin vrednicii luptători din” Exilul amar “ : Mircea Dimitriu , Nicolae Roșca , Dumitru Crețu , Ion Giurea, Filon Verca , Brin Costantin, Ion Mari, Petru Lupșor , Ion Halmaghi , Traian Popescu, Ilie Vlad Sturdza, Marin Barbulescu , Dan Boghiu, Radu Nitescu si multi altii am studiat si inca mai studiem această istorie nespusă a luptei exilului legionar. Interesat de lupta exilului din America de Sud, Dl. Nicolae Roșca acum mulți ani m-a îndrumat spre dl. Dan Boghiu care descrisese anumite aspecte din activitățile legionare din America de Sud în revista “Permanente “. Așa prin intermediul unor comandanți legionari din Consiliul politic al Mișcării Legionare ca dl. Roșca si dl. Crețu, l-am cunoscut mai bine pe singurul Comandant legionar în viață în prezent din Consiliul politic al Mișcării Legionare desemnat de Comandantul Horia Sima – dl Dan Boghiu. Cunoașterea de atația ani nu a fost una doar strict informațională ci una camaraderească și activă. Cine este Dan Boghiu pe care astăzi îl sărbătorim la frumoasa vârstă de 93 de ani:
Dan Boghiu s-a născut la 16 octombrie 1926 la Iași, într-o familie de oameni cu stare. Curând, părintii se vor muta la București, unde Dan iși va petrece copilăria și adolescența iar în vacanțe familia stătea la Slanic Moldova. În casa de la Iași dar si la București, venea des și Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, bun prieten cu familia. Așa tânărul Dan intra în contact cu spiritualitatea Mișcării Legionare. Această liniște a fost tulburată de războiul mondial și mai precis de trădarea de la 23 august 1944 când s-au deschis fără condiții porțile invaziei trupelor roșii. In timp ce se afla în gara la Târgu Ocna, se oprește un tren german de „Crucea Rosie”, din care coboară căpitanul Neumann, medic militar ce vreme de doi ani fusese șeful spitalului de campanie din Slănicul Moldovei. Neamțul îl recunoaște la rândul lui, îl cheamă la el și-i propune să îl însoțească în Germania.O grea alegere, dar tânărul de 17 ani iși ia la revedere de la părinți și sora și pleacă cu trenul militar. Nu iși va revedea părinții, doar pe sora după multi ani…Destinul amar al exilaților .
Trenul de „Crucea Rosie” și-a continuat drumul pana la Viena, atacat de avioane britanice, care au făcut prăpăd printre civilii și răniții din vagoane. În capitala Austriei, românii fugiți din țară sunt întampinați de reprezentanții Guvernului Național Roman din Exil, care le propun ca destinație finală orașul Erfurt. Aici, pe baza de opțiuni personale, se formează Armata Națională, mai târziu sub conducerea generalului Chirnoagă, care, în decembrie 1944, va număra deja 8000 de combatanți. Dan Boghiu face parte din regimentul Panzer-Grenadier, în care ostașii sunt instruiți sa mânuiască arme pentru distrugerea tancurilor inamice. Regimentul este trimis să apere un colt al Oderului în plină iarnă, iar Dan Boghiu, care abia împlinise 18 ani, izbutește sa distrugă un tanc rusesc. Apoi, curând, frontul se destramă. Wehrmachtul nu mai e decât o umbră a ceea ce a fost odată; începe retragerea în debandadă. Trece Elba pe o barcă pneumatică și începe să meargă fără țintă printr-o Germanie prăbuiștă în haos și disperare. Călătorește în trenuri de marfă, alege ferme izolate, se bucură de ospitalitatea localnicilor. Se schimbă în haine civile. Este prins si reținut de o patrulă britanică, dar are noroc cu un canadian de origine română care ii aranjează să ajungă cu un transport american până la Plzen in Cehoslovacia. Aici este luat în primire de comuniștii cehi care încearcă să-l facă să le devină colaborator. Fuge din școală unde fusese cazat si ia hotărârea definitivă: va rămane în Occident. Face cale întoarsă, călătorește într-un marfar până la Heidelberg. La Mannheim găsește adăpost la Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO), aflată sub control american. Lagăr multinațional, plin cu civili și foști militari, multi refugiati din spațiul sovietic. Tot aici ia parte la un spectacol macabru. Pe baza unei convenții sovieto-anglo-americane, refugiații ruși și cei din fosta armată a generalului Vlasov, colaboratori ai nemților, dar și bieloruși, ucraineni, cazaci sunt îmbarcați în marfare pentru a fi predați KGB-ului. Extrădații se tăvălesc pe jos de disperare, o femeie se aruncă de la etaj. Toți știu ce-i așteaptă: plutonul de execuție. Se salvează cei care izbutesc să scoată scândurile din pardoseala vagoanelor.
Dar Dan Boghiu găsește de lucru. Devine pe rând, desenator tehnic, apoi ajutor de bucătar. Iși ia cameră în oraș și se îmbracă cu uniforma americană. Se ocupă de aprovizionarea Politiei Militare. Se mută la Koblenz, in zona franceză de ocupație. Aici se împrietenește cu un tînăr german, student la Universitatea din Bingen și împreună cu el urmează, în particular, cursurile Facultații de electronică. La popota ofițerilor francezi devine, fără să vrea, cofetar. Serate dansante, plimbări pe Valea Rinului. Dar sosește anul 1948. Conflictul dintre Est si Vest se acutizează. Dan Boghiu obține garanția șederii în SUA, prin maiorul politiei militare, care ii plătește garanția de 800 de dolari. Dar viza întârzie să sosească. Atunci se hotărăște sa emigreze în Argentina, dar în cele din urmă alege ca destinație Brazilia. În februarie 1949, pășește pe pământ brazilian, debarcând în golful Guanabara împreună cu camaradul sibian Nicu Iancu. În momentul trecerii Ecuatorului depune în fata lui Nicu Iancu Păltinișanu jurământul ca legionar. Harnic, tenace, intreprinzător, se apucă de treabă. La început face de toate. După un scurt timp petrecut la Rio de Janeiro, se stabilește la Sao Paulo, unde se angajează la o firmă de montat radiouri și sisteme de comunicație, cu piese sosite din SUA. Cursurile electronice urmate in Germania ii prind bine. Se mută mai apoi la o companie concurentă, „PHILCO”, unitate braziliană a unui concern american. Sarguincios, destoinic, romanul urmează mai multe cursuri adiționale tehnice și intreprinde mai multe călătorii în SUA si Europa. Devine șef al controlului tehnic, apoi i se încredintează conducerea departamentului de desen industrial. Firma cunoaște o dezvoltare rapidă. Dl Boghiu se distinge deopotrivă ca inventator, proiectând modele inedite de radiouri (unul din acestea avea sa se fabrice in milioane de unități). Între timp, Philco ajunge să fuzioneze cu giganticul Ford, Dan Boghiu bucurându-se în continuare de ascensiune profesională. A trăit 40 de ani la Sao Paulo si s-a bucurat de multa prețuire, datorită calităților morale și profesionale.
La inceput, la Sao Paulo existau vreo 50 de emigranti romani. Nicu Iancu a format societatea Brasil-Romania si, ca jurist, i-a dat baza oficială de functionare. Cativa ani mai tarziu, membrii societatii l-au ales ca presedinte pe Dan Boghiu. A luat nastere si o societate religioasă, „Sfanta Treime”. I s-a incredintat si acolo presedintia vreme de 10 ani. Pentru tinerea slujbelor au folosit o vreme de o capela modesta, apoi s-au mutat intr-o biserica siriana de rit bizantin. Pentru inceput, s-a apelat la parintele Bentia, preot catolic, iar dupa ce acesta a plecat la Roma, serviciul religios a fost asigurat de un prelat catolic, parintele Balint, venit din Transilvania in 1926. Prin mijlocirea lui, Vaticanul a dat dezlegare ca el sa slujeasca pentru ortodocsi. A avut parte de un tata duhovnicesc ortodox, bunul parinte Braga, adus in Brazilia de un preot brazilian, director de orfelinat. In predicile sale, a povestit enoriasilor grozaviile din tara. Fusese si el schingiuit si trimis sa-si sfarseasca zile pe santierul mortii, Canalul Dunare-Marea Neagra.
Intr-o vreme, parohia au ramas fara slujitor si atunci s-au pomenit ca le soseste, nechemat, un popa din Romania. Securist imbracat in sutana si plin de promisiuni. Le-a oferit in dar o biserica din lemn, facuta de mesteri din Maramures. Nu i-au acceptat ofertele, nici ca sa fie paroh. De altfel, infiltrarile Securitatii erau numeroase si rafinate. Se foloseau momeli si amenintari. Pentru a recruta cozi de topor, emisarii Securitatii ofereau sansa de a deschide afaceri cu produse romanesti. S-au gasit asemenea tradatori. Acestia, finantati din Romania, au infiintat pentru diversiune o societate paralela, pe care au botezat-o „Romania-Brazilia”. Intre acesti tradatori amintesc pe Chitimia si Hila. Cand Nicolae Ceausescu a vizitat Sao Paulo, s-a organizat in onoarea lui o receptie la Hotelul Hilton. Cozile de topor s-au grabit sa alerge sa faca temenele in fata dictatorului. Dar nici romanii patrioti n-au stat cu bratele incrucisate. Au schimbat la hotel steagul comunist si l-au inlocuit cu drapelul romanesc fara stema bolsevica, la mesele participantilor. De la aeroport pana in oras, cale de 16 kilometri, am scris cu var pe tot itinerariul „Jos tiranul Ceausescu”, „Jos calaul”. Asta l-a infuriat cumplit. Au continuat sa demaste atrocitatile din Romania prin interviuri la radio si televiziune. In fruntea acestor actiuni s-a aflat si poetul Alexandru Silistreanu, autor a mai multor volume de poezii anticomuniste. Garnizoana legionara din Sao Paulo a fost una dintre cele mai active din exil sub conducerea lui Nicu Iancu Paltinișanu , secondat de Dan Boghiu pana in 1984 ( din 1984 odată cu decesul secretarului general al Mișcarii Nicu Iancu conducerea garnizoanei a fost preluata d e dl. Dan Boghiu ) cu multe actiuni in exil, luări de pozitie, editare de reviste si carti, realizarea bibliotecii romanesti , contribuții însemnate la construcția monumentului Mota Marin. Dl. Dan Boghiu a fost cooptat prin Comunicatul nr. 4/13 august 1970 in Comitetul de construcție al monumentului de la Majadahonda și avansat consecutiv de la instructor legionar la comandant ajutor în 13 ianuarie 1973 , apoi in 13 ianuarie 1977 comandant -legionar si pe 12 aprilie 1982 membru in Consiliul Politic al Mișcării Legionare .Este o buna gazda și sprijinitor al acțiunilor si vizitelor Comandantului Horia Sima în drumurile sale în America de Sud și în stabilirea legăturilor cu alte formațiuni naționaliste anticomuniste din Brazilia și toată America Latină în 1989 odată cu ieșirea la pensie se muta în Elveția , țara natală a soției Verena.Continua activitatea legionară din exil, sprijinind cu multe ajutoare Romania proaspăt eliberata de comunism. Încearca si aducerea de investitori brazilieni si elvețieni în Romania anilor 90 dar se lovește de corupția neocomuniștilor lui Iliescu instalați în funcții de conducere.
În 24 mai 1993 seara , vorbeste cu Comandantul Horia Sima si stabilesc o întâlnire în Germania cu membrii Consiliului Politic. Din păcate în dimineața zilei de 25 mai sunt anunțati de dr. Paunescu Filip de decesul Comandantului și se deplasează de urgența în Germania pentru a ajuta la problemele ivite după decesul Comandantului. Singurele poze cu Comandantul imediat după deces sunt făcute de dl. Dan Boghiu. După moartea Comandantului continua activitatea sub conducerea Secretarului general al Mișcarii Legionare din exil Mircea Dimitriu și al Consiliului Politic activând discret dar deosebit de eficient în toate acțiunile importante din exil și țara. Dupa 2013 cand atât Șeful Consiliului politic dl. Dumitru Crețu cât și dl. Nicolae Roșca șeful Senatului Mișcării Legionare trec alături de Căpitan și Comandant, Dl. Boghiu se implica direct ca singurul membru al Consiliului Politic și comandant legionar în viața în lupta pentru supraviețuirea Mișcarii Legionare, a luptei acesteia și în sprijinirea Asociației Majadahonda și a monumentului Moța Marin amenințate de a fi cedate fără nici o garanție altor instituții. Este apreciat si cunoscut si astazi de Fronturile naționaliste europene, pozițiile sale mereu actuale fiind subiecte de discuții și exemple de urmat de multe grupări naționaliste europene.
La Mulți ani Dan Boghiu!
A consemnat Sorin Olariu
PLEASE TRANSLATE THIS ARTICLE