de Florin Dobrescu
Am văzut în ultimele zile atât de multe opinii de genul „eu nu merg la Referendum!”. „Nu vreau să fac jocul lui Dragnea!” – spun unii. „Eu mă tem că în spatele întrebării ambigue se ascund alte modificări la Constituție” – ezită alții. Iar alții pur și simplu s-au săturat de democrație. Și nu mai participă de mult la scrutinurile electorale: „Politica e curvă… Oricum nu se schimbă nimic…”
Și m-am gândit mult zilele acestea la nea Costache Anghelescu. Un învățător din Ialomița, care executase peste 20 de ani de detenție politică. Închisoare urâtă, grea, nu așa cum este astăzi. Nea Costache fusese legionar și fusese închis sub dictatura lui Antonescu. Dar pentru că se opusese comunismului, făcuse alți peste 16 ani, după 1948. Soția sa, doamna Geta, fusese și ea închisă, sub ambele regimuri dictatoriale. În fine, o viață grea, o povară.
În anii de după Revoluție, au fost printre cei care au avut un rol important în formarea mea ca om…
Îmi amintesc de o discuție cu dânsul, de pe la sfârșitul lui noiembrie 2007. Soția îi murise, iar el rămăsese singur, la peste 90 de ani. Era suferind, abia se mai mișca. Eram în preajma alegerilor pentru Parlamentul European. Îmi spunea că va participa la vot, neapărat, că va face efortul să se ducă. L-am întrebat: „Dar merită, nea Costache? Ai din cine alege?” „Dragă, am să aleg răul mai mic. Întotdeauna ai de ales, indiferent cât de proaste sunt variantele.”
Și mi-a explicat de ce se va duce, oricât de greu îi va fi, să voteze: „Dragă, noi ăștia care am cunoscut închisorile politice, știm mai bine ca oricine ce înseamnă să nu ai nici un fel de drepturi. Noi acolo nu am fost oameni. Am fost robi. Nu aveam nici un drept. Apoi, după eliberare, am trăit zeci de ani fără să avem posibilitatea să alegem. De aceea prețuim atât de mult dreptul acesta de a putea alege. Posibilitatea de a-ți da votul pentru unul sau altul. Și de aceea, cât voi mai trăi, și târându-mă, voi merge să votez…”
În zilele ce au urmat, am primit de la nepoții săi vestea că nea Costache murise. Pe drumul spre secția de vot, căzuse și situația se agravase ulterior.
Pentru mine a fost o lecție. De atunci, ori de câte ori am fost ispitit să nu vin la vot, scârbit la rândul meu de nivelul precar al clasei politice românești, mi-am amintit de nea Costache Anghelescu. Și de lecția sa despre îndatorirea civică a exercitării dreptului de a alege.
Iată de ce, eu voi veni la vot, la Referendumul din 6-7 octombrie 2018.
Cine vrea ca fii-sa s vina de mana cu Marioara si fii-sau Vasile sa-i vina acasa de mana cu Gheorghita ca sa ii spuna ca vrea sa fie fericit, nu are decat sa stea acasa. Eu nu as forta pe nimeni sa vina.
3 milioane de oameni crestini inseamna Dragnea?
Il votam pe Dragnea la referendum?
Eu zic sa lasam homosexualii sa se casatoareasca in Romania ca sa „nu fim pro-Dragnea”.
DĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!!