Proiectul Roşia Montană, nefavorabil statului român. Aurul trebuie şi poate să rămână în România

1 1.089

Conform Constituţiei, aurul (şi argintul) aflat în subsol aparţine Statului, deci nouă tuturor. Proiectul Roşia Montană nu este favorabil Statului, din toate punctele de vedere, economic, cultural, al mediului. Iar în rapoartele sale anuale, inclusiv în raportul pe trimestrul 2 al anului 2011, Gabriel (Canada) recunoşte că nu are bani să facă construcţia minei, dacă ar primi aprobarea pentru proiectul Roşia Montană; şi atunci, de care „mare investitor strategic” vorbim? Afacerea trebuie deci abandonată; susţinem acest lucru încă din 2002.

Criza mondială actuală ne-a adus însă în atenţie problema aurului în general:

– Aurul este o resursă cotată la bursă şi uzanţa este, într-o economie de piaţă, ca atunci când preţul aurului este mic, să închizi mina şi să o pui în conservare, iar atunci când preţul aurului creşte, să o redeschizi.

– Statul a închis în 2006 toate minele sale de aur ca fiind nerentabile şi le-a dezafectat !, pregătindu-se pentru cedarea afacerii către canadieni, acţiune premeditată de anumite persoane încă din 4 septembrie 1995, dacă nu chiar mai devreme.

– Dacă minele de aur ale Statului erau nerentabile poate în 2006, când au fost închise, acum, când datorită crizei mondiale preţul aurului a crescut de la circa 300 USD/uncie în 2003 la circa 1.900 USD/uncie în august 2011 şi se preconizează că va ajunge la 2.300 USD/uncie în scurtă vreme, Statul trebuia să redeschidă cel puţin o mină a sa. Dar minele Statului rămân închise, ca să provoace presiune, prin muncitorii lăsaţi fără locuri de muncă, pentru aprobarea proiectelor RMGC şi Deva Gold. Ar trebui făcut un calcul: cât pierde Statul român acum, că ţine minele de aur închise, în favoarea RMGC şi Deva Gold ? şi ar trebui imputată suma cuiva.

– BNR are 103 tone de aur în rezervă pentru că regulile internaţionale spun că rezerva în aur trebuie să fie circa 10% din rezerva totală a băncii centrale. De aceea BNR nu mai cumpără aur.

– Redevenţa infimă de 4% prevăzută de Legea Minelor este în bani, nu în aur.

– România nu are o industrie de prelucrare a aurului.

Deci, practic aurul va ieşi din ţară dacă este scos din pământ!

Dar „aurul este o manta de vreme rea”, cum afirma recent domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Pentru noi şi pentru generaţiile viitoare, am adăuga noi. Tocmai acum vor Guvernul României şi domnul Preşedinte să dea aurul? Li se pare că este ‘vreme bună’ afară?

Deci, primul lucru care trebuie analizat este dacă este necesar să scoatem aurul acum:

– Are lumea nevoie de aur? Studiul prezentat de Ad-Astra (Asociaţie a oamenilor de ştiinţă români din întreaga lume www.ad-astra.ro) la 15 mai 2010 spune că nu are:

„Considerăm că nu există nici o justificare bazată pe necesităţi sociale generale pentru deschiderea de noi exploatări de aur, singura motivaţie fiind interesul pur speculativ al beneficiarilor imediaţi ai acestora. În sprijinul acestei opinii, facem observaţia că producţia globală de aur este de aproximativ 2600 tone pe an. Consumul industrial este sub 400 tone pe an. http://www.galmarley.com/FAQs_pages/production_consumption_faqs.htm

În rest, aurul este folosit doar în scopuri speculative, preţul de piaţă (datorită tezaurizării în diverse feluri, inclusiv în bijuterii) fiind de câteva ori mai mare decât cel de producţie (adică 500 USD costul de producţie pe uncie faţă de 1160 USD costul de piaţă) http://www.commodityonline.com/news/Average-gold-production-cost-likely-to-be-$400-500-24530-3-1.html

Prin aceste particularităţi aurul este diferit de resurse cum ar fi litiul (necesar acumulatorilor), platina şi paladium-ul (necesare catalizatorilor), şi altele, care sunt într-adevăr deficitare şi în lipsa cărora industrii importante sunt împiedicate să se dezvolte. Pentru acele resurse, dar nu pentru aur, poate fi mai justificată asumarea unor riscuri de mediu.

Pe scară mondială statele deţin peste 25000 de tone de aur, suficient industriei pentru peste 60 de ani la ritmul de consum actual, chiar dacă nu s-ar recupera nimic din aurul folosit industrial (însă gradul de recuperare este de aproape 100%) şi chiar dacă toate exploatările ar înceta acum (deşi ele depăşesc cu mult nevoile). http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_reserve ”

– Are România nevoie de aur? Banca Naţională zice că nu are. Guvernul nu a spus nimic oficial, dar a sprijinit tacit proiectul RMGC (compania privată Gabriel (Canada) 80,69%, compania de stat Minvest 19,31% – în iulie 2011), care scoate practic tot aurul obţinut din ţară. De ce nu sprijină Guvernul întreprinderea de stat să scoată aurul, acum când ar fi rentabil?

Credem că în situaţii excepţionale trebuie luate măsuri excepţionale!

În situaţia excepţională creată de criza mondială, care ne-a amintit importanţa strategică a aurului, credem că, dacă totuşi se consideră necesar să fie scos aur, atunci exploatarea să fie făcută de Stat (că avem specialişti), iar aurul să rămână în România. Cum? prin emisia de monede: Statul face astfel rost de bani, iar aurul rămâne în ţară, în cea mai mare parte la populaţie, sporind astfel avuţia naţională!

27 august 2011

Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice

prof.univ.dr. Marin Andreica

prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu

ec. ing. Gheorghe Manea

1 Comment
  1. marcu gheorghe says

    Propun societatii civile romanesti,politicienilor,specialistilor in domeniul protejarii mediului,locuitorilor din zona Rosia Montana,jurnalistilor,sa organizeze o dezbatere publica ,pro si contra si,pe baza de vot deschis,egal pentru toti participantii sa se ia decizia cea mai buna pentru romani!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php