Un mesaj cald, prietenesc
Dragi tovarăși ziariști, cei care vă lăudați că aveți „surse” la CNSAS, ați putea să aflați și să ne informați și pe noi, profanii de ce Colegiul s-a întrunit exact în ziua în care a apărut primul articol al lui Hodor (12/04/a.c.), dar nu a luat nici o decizie, și i-au trebuit fix 5 (cinci) zile pentru a anunța debutul cercetărilor „administrative și disciplinare” și fix o săptămână ca investigatorului investigat să i se retragă acreditarea ?
Problemele disciplinare ale lui Hodor nu mă interesează, dar faptul aceasta cred că este de maxim interes, căci arată modul de funcționare al noului Colegiu, o chestiune de interes public real, spre deosebire de bălăcăreala legată de caz.
Sincer, eu nu cred că există surse la CNSAS, exceptând membri ai Colegiului care filtrează informație convenabilă către presă, dar abia aștept să fiu dezmințit, ba chiar impresionat. Iată de ce răspunsul la întrebarea de mai sus poate fi aflat relativ ușor.
În fine, pentru că am observat o regulă anume : preluarea notelor de Facebook (în „limba de lemn” : „postări”) ale istoricilor, în genere ale „specialiștilor”, în articolele de presă. Aceasta nu este nicăieri în lume calea obișnuită a unei prese veritabile, ci un exercițiu al uneia sărace sau leneșe, după caz – sau și-una și-alta.
Nu spun că e neapărat o problemă de etică aici, sau nu una notabilă – în cazul în care textele mi-au fost preluate corect, fidel (cele legate de „lista lui Hodor”, de pildă), dar am fost și plagiat (cazul comentariului intervenției de la Ateneu a lui Schmitt, care ne spunea că în legătură cu Centenarul nu avem mai nimic de sărbătorit).
Dar există alternative veritabile la acest mod de a proceda : a cere un punct de vedere sau a cita de pe blog. În ce mă privește, toată lumea poate vedea ce scriu (nu filtrez cititorii), și mai ales faptul că notele sumare de Facebook trec uneori în articole (prelucrate și ele), care pot fi preluate liber sub exigența indicării autorului și sursei. Căci spre deosebire de ziariști, în general istoricii se abțin să ia cuvântul la cald, își lasă un răgaz de câteva zile pentru reflecție. Ceea ce, în general, fac și eu.
Mulțumesc pentru atenție și succes în activitatea Dvs.!
Mircea Stănescu Facebook