“Cei mai multi dintre cei cinstiti pun mare pret pentru un post de mancare… dar asta nu-i destul. … Adevaratul post este sufletesc: retinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rau – un lucru atat de grav si care se face atat de usor. Am indraznit sa afirm ca cei mai multi in iad sunt cei care vorbesc de rau… Biserica ii incadreaza la UCIDERE MORALA. A desfiintat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sange…
Deci [postul adevarat/ si sufletesc inseamna] retinerea de la a vorbi de rau, a te ruga, a-ti da seama cat de departe esti de departe de mantuire, sa te compari cu momentul Judecatii sau al mortii tale. “Filosofia cea mai mare – gandul la moarte”. E o enorm de mare greseala sa crezi ca ai sa traiesti numai pana la moarte; abia de acolo incepe viata!
Postul e de o mare valoare daca este tinut sufleteste mai cu grija. SA INTRAM IN IUBIREA CRESTINA! Pentru ca iubirea este criteriu de Judecata. Nu se poate face nimic fara iubire. Noi suntem obligati sa iubim pe fratii nostri.Aceea este masura in care Il iubim pe Dumnezeu – cea in care ii iubim pe altii. Te inseli daca crezi ca Il iubesti pe Dumnezeu si dusmanesti pe atatia insi. Nu s-a gustat din marea bucurie a iertarii.
Va sa zica Postul este sa te antrenezi mereu ca sa fii pregatit in ceasul ceasurilor – ziua cea mare a ta – ziua mortii. Biserica ne-a dat aceasta posbilitate. Sa ne antrenam in a nu dusmani, in a iubi.
Am spus: o stare de prezenta continua, nu atat o stare de nevointa. Nu o stare de sa nu mai mananci nimic cu zilele, cu saptamanile. Mananci potrivit, dar nitel mai retinut, avand in vedere scopul principal: viata de mantuire.
sursa: Cuvantul Ortodox
