E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste! Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg.
Şi cu cât urcam mai sus pe scara idealului, cu atât mă vedeam mai mic, mai păcătos iar idealul mai înalt, desăvârşit: Hristos! Şi iată aşa, încet-încet, toţi idolii adolescenţei s-au năruit. Vălul de pe ochi a căzut prin lupta cu păcatul şi în faţă a rămas vie, senină, icoana Domnului Iisus Hristos! Aşadar am reuşit să stabilim pacea cu toţi semenii noştri şi asta numai prin călcarea noastră în picioare, prin recunoaşterea greşelilor noastre, prin iubire. Şi câtă pace am trăit vineri, când m-am aflat în faţa preotului! Ne-am împărtăşit mulţi. Ce zi mare, ce zi frumoasă!
Am trăit-o din plin, cu toate binecuvântările trimise de Domnul!
O stea călătoare de la Răsărit
Cu razele albe de-argint
Lunecă înspre albastrul senin
Al cerului viu înflorit.
Şi steaua-L vesteşte pe Pruncul Mesia
Născut din Fecioara Maria.
Un miel blând se uită şi-ar vrea să-L sărute
Pe pruncul scăldat în lumină
În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân
Curată-n iubire priveşte-n uimire
Plinindu-se Bunavestire.
Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată!
(Valeriu Gafencu – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)
