ROMÂNIA ÎN DECLIN: CE-I DE FĂCUT?

Majoritatea comentariilor au accentuat situatia precara a Romaniei, tendinta spre pierderea identitatii nationale, globalizarea si efectele ei asupra limbii, civilizatiei si identitatii latine a romanilor, si ingrijorarile cetatenilor tarii fata de indiferenta factorilor politici privind remedierea acestor realitati neplacute cu care ne confruntam si care se intensifica de la zi la zi. Comentariile cititorilor nostri sunt, fara indoiala, de actualitate si in intregime corecte. Impartasim si noi ingrijorarile lor si a tuturor cetatenilor tarii dar ne gandim si la factorii care ar putea remedia situatia precara in care ne aflam la acest inceput de Mileniu III. Nu ne este indiferent daca de acum intr-o mie de ani se va mai vorbi romaneste pe planeta, ori, o spunem cu ingrijorare, intr-o suta de ani.

O suta pentru ca, dupa datele statistice publicate de ONU cu citiva ani in urma privind viitorul demografic al tarilor lumii, e foarte posibil ca in 2080 ceasul biologic al Romaniei sa inceteze sa mai bata. Intradevar, cea mai acuta problema cu care se confrunta Romania la ora actuala este cea demografica – declinul ei demografic fara precedent. Dupa Primul Razboi Mondial ne-am revenit. La fel dupa al Doilea Razboi Mondial cind sute de mii de tineri barbati romani in floarea varstei au murit onorabil pentru a intregi tara. Dar dupa macelul continuu care ni-l savarsim noi insine prin avort, sansele de a ne mai reveni demografic devin tot mai mici, mai ales avind in vedere ca uciderea copiilor nu are in vedere un scop nobil. Singura speranta este ca romanii sa inceteze sa-si mai avorteze copiii si sa imbratiseze o cultura a vietii.

Toti am citit cu oroare zilele trecute vestea ca in 2016 mai multi copii romani s-au nascut in afara Romaniei decit inlauntrul granitelor. Cine ar fi putut anticipa acest dezastru demografic? De la nastere, acesti copii, sau majoritatea dintre ei, au cetatenie dubla, ceea ce inseamna ca vor locui permanent in alte tari decit cea de origine. Romania imbatrineste si tot mai putini copii se nasc inlauntrul granitelor ei. Incepem sa ne asemanam tot mai mult Japoniei, gigantul Orientului care e pe o panta demografica ireversibila si ai carei virilitate si vitalitate biologica si economica sunt si ele, in consecinta, in declin ireversibil. Conform unor date statistice publicate in Japan Times la inceputul lunii [detalii: http://www.japantimes.co.jp/news/2017/05/04/national/social-issues/population-children-sinks-yet-another-record-low/#.WQznI-XyuUl], la 1 aprilie anul acesta Japonia avea doar 15,7 milioane de copii sub varsta de 14 ani, cu 170.000 mai putin ca in 2016. Japonia a inceput sa documenteze raportul intre grupele de varsta in 1950, iar numarul copiilor japonezi a continuat sa scada in fiecare an, consecutiv, in ultimii 36 de ani. Procentul copiilor sub 14 ani in Japonia a ajuns la 12,4% din intreaga populatie, cel mai mic procent din ultimii 43 de ani. In 1997 pentru prima data in istoria Japoniei numarul persoanelor de peste 65 de ani a intrecut numarul persoanelor de pina la 14 ani, iar numarul celor dintii continua sa creasca de la an la an in detrimentul numarului copiilor sub 14 ani. Se anticipeaza ca pina in 2053 populatia Japoniei va scadea sub 100 de milioane, iar pina in 2065 va ajunge la 88 de milioane.

Impartaseste Romania aceasi soarta cu a Japoniei? Ori cu a Germaniei unde doar 13,2% din populatia tarii e sub 14 ani? E greu de spus, dar tendintele actuale tind sa ne convinga ca si noi romanii ne indreptam in aceasi directie. Pentru ca un lucru e clar: experienta umana denota ca tarile lumii nu se golesc de locuitori. Locuitorii lor se inlocuiesc si civilizatiile se succed unele pe altele. Cind o natiune isi pierde vitalitatea biologica ori dorinta de a se perpetua biologic, disparitia acelei natiuni e practic inevitabila.

Din nefericire, traim intr-o epoca si intr-un continent in care tot felul de ideologii anti-umane si anti-viata se prolifereaza de la zi la zi si se extind in mintile oamenilor extrem de rapid. Europa veacului trecut a dat nastere acestor ideologii toxice care de atunci au facut inconjurul pamintului si sunt promovate de europeni si, intr-o oarecare masura, de America de Nord, in special Canada. Avortul, eutanasia, suicidul, infanticidul, dispretul fata de femeile ori familiile care nasc multi copii, ideologia modificarilor climaterice, suprapopularea planetei, controlul populatiei, notiunea ca sunt prea multe guri de hranit si ca ceva trebuie facut – toate aceste ideologii fac ravagii in mintile occidentalilor si efectele lor se vad sub ochii nostri. Zilnic.

Cu citva ani in urma presa britanica il atacase pe Beckham, vedeta fotbalului britanic, pentru ca el si sotia lui au adus pe lume multi copii. Mintile intoxicate ale intelectualilor si academicienilor occidentali propun masuri absurde pentru a preveni procrearea umana. Demarata in Australia cu ani in urma de un profesor universitar din Perth, notiunea ca fiecare familie nu poate avea mai mult de un singur copil a devenit la moda in cercurile intelectuale europene. Si tot el si-a modificat teoria recent afirmind ca fiecare familie care vrea mai mult de un copil ar trebui sa plateasca o taxa speciala, pe care el o numeste „carbon tax”, adica taxa pentru bioxidul de carbon pe care al doilea copil l-ar cauza pe timpul vietii ei contribuind astfel, zice profesorul, la distrugerea mediului. Dupa cum se vede, acesti „ganditori” cauta sa impuna statului sa ia masuri coercitive pentru prevenirea inmultirii fiintelor umane.

Din nefericire, Romania e captiva acestor ideologii care strabat continentul  nostru de la apus la rasarit si de la miazanoapte la miazazi. E

imposibil sa nu ne afecteze, in ciuda atasamentului deosebit al romanilor  fata de traditie, crestinism, si invataturile crestine. Si atunci ce-i de facut? Propunem citeva remedii.

Primul si cel mai important remediu pentru rectificare tuturor problemelor fundamentale cu care se confrunta Romania, si Europa, adaugam noi, e familia naturala. Totul incepe de la familie si casatorie. Acestea sunt, de fapt, cuvintele si notiunea de baza cu care Aristotel isi incepe eminenta lui carte Politica. Familia, formata din atasamentul natural intre barbat si femeie, constituie elementul natural si fundamental pe care intreaga societate e cladita, fie social, economic ori politic. Invatam multe din Politica lui Aristotel privind familia si casatoria. Printre altele, invatam ca anumite insule si grupuri grecesti din vremea lui ori dinaintea lui au fost depopulate ori au disparut tocmai pentru ca oamenii au incetat sa mai faca copiii. Satele au imbatrinit, pamintul a incetat sa mai fie cultivat, satele s-au transformat in ruine si au fost ocupate de alte grupuri umane cu o vitalitate biologica si natalitate mai ridicate. Si tot Aristotel, si pe linga el Herodot, descriu declinul demografic al Egiptului antic care incetul cu incetul a dus la prabusirea lui. Herodot, de exemplu, descrie in Istoria lui ca cu citeva sute de ani inainte de cucerirea Egiptului de europenii mediteraneeni, vitalitatea biologica a egiptenilor a slabit, multe asezaminte egiptene din Egipt au disparut si strainii au inceput sa se aseze in tara lor. A fost o epoca a prosperitatii economice pentru egipteni, o epoca a hedonismului in care familia a intrat in declin, natalitatea a scazut, egiptenii au abolit pedeapsa cu moartea si au inceput sa dispretuiasca serviciul militar. Au apelat la mercenari sa le poarte razboaiele, si asta explica numarul mare de asezaminte din Egipul antic cu nume grecesti. Pe linga greci, Egiptul a inceput sa fie locuit de evrei, migranti din Nubia, persani si triburi din Peninsula Arabiei.

Familia, familia si familia! Asta e remediul principal al problemelor cu care ne confruntam ca tara si civilizatie in zilele acestea haotice in car traim, caracterizate de migratia musulmana masiva din Europa si dezorientarea polotica a liderilor unionali. Romania are nevoie de o cultura a vietii, o cultura a virtutii, o reinnoire a valorilor si a dedicatiei noastre fata de valorile traditionale si crestine. O reevaluare inspre pozitiv a dedicatiei noastre fata de crestinism si viata de familie si casnicie. Romania si neamul romanesc s-au nascut in familie, in casatoria crestina, si fare ele nu exista si nu va exista Romanie ori neam romanesc.

Statul roman are obligatii imediate in acest sens. Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omul consfiinteste rolul extrem de important al familiei in societate ca factor esential al civiliatiei si progresului social, politic si economic. El afirma ca incepind cu varsta majoratului, barbatul si femeia au dreptul sa se casatoreasca, sa formeze o familie, si ca familia e unitatea naturala si fundamentala a societatii si ca are dreptul la protectie si sprijin din partea societatii. Statul roman pare in intregime indiferent fata de familia romana. Ideologii lui, impreuna cu Domnul Presdinte si consilierii lui, refuza sa confrunte problema cea mai acuta cu care se confrunta Romania zilelor noastre: declinul familiei, declinul natalitatii, problema avortului, necesitatea protejarii casatoriei naturale. Ei prefera sa-si alinieze vederile si practicile politice cu ale ideologilor vasali Uniunii Europene care promoveaza o doctrina a mortii si autodistrugerii. Si asta nu se vede mai concret ca in tergiversarile si indiferenta dovedita de Parlament fata de proiectul constitutional de protejare a casatoriei naturale in Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Mai mult chiar, in protestul si mesajele pro-viata ale celor peste 100.000 de mii de cetateni ai tarii care au descins in strazile Romaniei pe 25 martie cerind autoritatilor sa promoveze o cultura a vietii in Romania, una care sa ne asigure supravietuirea biologica. Comentariile sarcastice ale unor parlamentari, lideri de partide politice ori consilieri ai Domnului Presedinte privind cultura vietii si miscarea pro-familie din Romania dau de gandit si intareste suspiciunea noastra ca ei nu sunt de partea noastra ci de partea fortelor destructive care promoveaza moartea si destramarea familiei.

Sa nu ne socotim singuri intelepti. E important ca Romania si statul sa invete si din experintele altor tari care nu doresc sa piara ori sa fie inghite de monstrul globalizarii. Avortul pierde teren in Statele Unite. Motivul principal sunt cele peste o mie de clinici de prevenire a avortului care exista in Statele Unite. Toate finantate din fonduri private nu din fonduri de stat. Centrele de avort sunt finantate din fonduri publice (ori au fost pina acum o luna sau cam asa ceva cind Administratia Trump a sistat fondurile publice pentru clinicile de avort) ori de companiile gigance ale Occidentului si de multimiliardarii de tipul lui Bill si Melinda Gates. Dar crestinii americani au contracarat  cu masuri reciproce. La ora actuala in America sunt mai putin de 1000 de clinici de avort, dar peste 1000 de clinici care cauta sa previna avortul. Numite „crisis pregnancy centers”, aceste centre consiliaza tinerele fete insarcinate care se gandesc sa-si avorteze copiii nenascuti. Si in Romania exista astfel de clinici pro-vita, dar putine, din motive financiare. Ar fi de dorit ca statul roman sa aloce fonduri masive pentru consilierea tinerelor care vad sarcina ca o problema si avortul ca mijloc de eliminare a problemi. In plus, romanii trebuie sa dezvolte o cultura a adoptiilor copiilor care scapa de avort. Sunt copiii nostri, ai tutoror. Este datoria noastra crestina sa asiguram ca ei vad lumina lumii si cresc intr-o familie normala. E deasemenea nevoie de mult mai multe centre pentru cresterea copiilor abandonati ori fara parinti. Asezamintul de la Valea Plopului e un inceput si un exemplu bun, dar el ar trebui multiplicat in cit mai multe judete din Romania. Notam ca astfel de centre exista si la Arad, Beius, Oradea, si in alte parti ale Romaniei, dar aceste centre pot acomoda un numar mic de copii in comparatie cu numarul mare de copii care au nevoie de o viata de familie autentica. Aceste centre sunt finantate din fonduri private. E datoria statului sa finanteze aceste centre si multe altele ca ale.

Tot din experienta altor tari invatam ca statul si organizatiile neguvernamentale crestine pot forma parteneriate avantajoase in promovarea unei culturi pro-familie si pro-viata. Presedintele Bush, de exemplu, a lansat un proiect de parteneriat prin care statul federal a finantat programe speciale ale bisericilor pentru ajutorarea femeilor in criza ori a centrelor care cresc copii abandonati ori fara parinti. Majoritatea celor care lucreaza la aceste centre sunt voluntari crestini si din asta statul are doar de castigat. Cum scriam mai sus, si in Romania sunt astfel de centre (Arad, Beius, Oradea) dar finantate de organizatii crestine din strainatate.

Pe linga familie si casatorie, nici Romania nici neamul romanesc nu pot dainui fara copii. Copiii, copiii, copiii! Trebuie adusi pe lume si pretuiti. Trebuie educati intr-un spirit al unei culturi pentru viata. Al respectului pentru dreptul la viata al fiecarei fiinte umane, din momentul conceptiei pina la moartea naturala. Al respectului reciproc ca fiinte umane cu o doza egala de demnitate umana, ca fiinte create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. O educatie care revine parintilor ca o responsabilitate si, in acelsi timp, drept fundamental. Drepturile parentale trebuie si ele respectate si promovate. Statul secular e in competitie cu parintii privind copiii. Statul ii doreste cu gelozie sa ii creeze ori sa-i reconfigureze dupa chipul si asemanarea lui, nu dupa chipul si asemanarea parintilor lor. Statul secular isi are agenda lui, valorile lui, si prioritatile lui, care in marea lor majoritate sunt in conflict cu ale parintilor. Statul ne spune ca are obligatia sa formeze catateni responsabili cu un comportament democratic care sa asigure supravietuirea democratiei. Inculcarea valorile sculare si cetatenesti, ne spune statul, e un obiectiv imperios pentru atingerea acestui deziderat.

Parinti, nu lasati statul sa va confiste copiii! Opuneti-va statului si incercarilor lui de a va transforma copiii in adulti care dispretuiesc valorile traditionale. Educati-va copiii intr-un spirit crestin. Invatati-i moralitatea. Datoria noastra este sa le creem un spatiu adecvat pentru cresterea lor morala si spirituala. Sa nu uitam ca banii, oriciti ar fi ei, nu vor putea rezolva problemele cu care se confrunta Romania ori sa-i asigure supravietuirea. Doar o cultura a vietii si a familiei o pot face.

Marti, Camera Deputatilor a aprobat, cu un vot de 232 la 22, amendamentul constitutional initiat de cetateni pentru definirea casatoriei naturale in Constitutie. Ne exprimam aprecierea pentru cei 232 de deputati care au votat pentru, dar si dezamagirea profunda fata de cei 22 de deputati care au votat impotriva. Lista voturilor o aflati aici: http://www.cdep.ro/pls/steno/evot.nominal?idv=16700&ord=2. Lecturarea listei lasa citeva impresii. Lidera interimara a PNL, Raluca Turcan, s-a abtinut de la vot. Spunem, cu regret, ca e vremea ca dna Turcan sa se retraga din politica. S-a abtinut de la cel mai important vot posibil din cariera ei ca politician. Am apreciat si mentionat deseori pozitiile ei pro-familie, dar in conjuctura cind trebuia sa dea dovada de tenacitate, a esuat. La fel, voturile negative date de USR ingrijoreaza. Am avut suspiciuni anterioare care acum au fost confirmate: USR nu este un partid traditional, pro-familie ori pro-viata. E un partid de inspiratie occidentala a stangii europene globalizante. Nu dorim sa fim prea critici, insa, si ne exprimam aprecierea fata de membrii USR care au votat pentru amendament. Marea dezamagire, insa, a fost absenta de la vot a dlui Dan Nicusor Daniel. Cu ani in urma dinsul a candidat la primaria Bucurestiului. Unii din cititorii nostrii ne-au cerut atunci sa-l recomandam la vot. Nu am facut-o. Pe buna dreptate, pentru ca am fost informati ca dl Nicusor era pentru parteneriatele civile. Absenta lui de la cel mai important vot al carierei lui politice da de gandit si ne confirma suspiciunea ca nu detine pozitii pro-familie ori pro-viata.

de  Alianța Familiilor din România