Cu adevărat, o experienţă inedită trebuie să fie a juca, într-un penitenciar de femei de astăzi, o piesă de teatru inspirată din suferinţele femeilor deţinute politic în România comunistă… Trăirile actorilor şi regizorului răzbăteau până la noi încă din acea oră neceară formalităţilor de verificare anterioare pătrunderii în lumea de dincolo de zidurile cu sârmă ghimpată. Iar empatia cu dramele teribile ale femeilor închise atunci pentru convingerile lor, manifestată de deţinutele de drept comun de azi, prin lacrimi pierdute printre aplauze, ne-a convins că proiectul demarat ieri prin acest spectacol, de Asociaţia Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei împreună cu Penitenciarul Târgşor, este unul nu doar viabil, ci mai ales necesar.
Proiectul „Memorie şi marturisire în penitenciare”, pe care Asociaţia Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei îl desfăşoară în colaborare cu Penitenciarul de femei Ploieşti – Târgşorul Nou, vizează atât utilizarea experienţelor trecutului totalitar al României în activităţile cultural-educative destinate deţinutelor, cât şi valorificarea memorială a semnificaţiei pe care Penitenciarul Târgşor o are pentru istoria recentă românească, aici fiinţând în anii terorii comuniste penitenciarul destinat copiilor-deţinuţi politic.
Preşedintele asociaţiei, dna Elena Sechila, prezentă ieri la această primă acţiune culturală din cadrul parteneriatului, a declarat că emoţia cu care au primit ieri deţinutele acest spectacol, precum şi deosebita solicitudine cu care conducerea şi personalul penitenciarului au răspuns acestui proiect, reflectă în sine rostul acestui gen de iniţiative memoriale.
Proiectul se bucură de suportul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, al cărui preşedinte, dl Coriolan Baciu, susţine valorificarea memorială a fostelor locuri de detenţie şi 
anchetă ce au constituit reţeaua teritorială a represiunii comuniste.
„Mislea, Camera 4” este un proiect având ca iniţiatori pe actriţa Silvia Codreanu (autoarea scenariului acestei piese de teatru) şi regizorul Petru Ionescu, care au reuşit să antreneze un grup de actori, studenţi la actorie şi actori neprofesionişti, într-o zguduitoare punere în scenă a vieţii femeilor încarcerate pentru motive politice în perioada represiunii 
comuniste. Aceşti oameni frumoşi sunt: Annemarie Ziegler, Cosmina Olariu, Cristina Pleşa, Mirela Comnoiu, Oana Rotar, Tatiana Mandraburca şi Ştefan Costache.
Bazat exclusiv pe mărturiile supravieţuitoarelor gulagului autohton, scenariul Silviei Codreanu devine o sinteză a dramelor trăite zi şi noapte de acele martire ale conştiinţei. Autenticitatea transpunerii în spaţiul scenic a suferinţei, violenţei verbale şi fizice, privaţiunilor, proceselor de 
conştiinţă şi actului mărturisitor, răzbate deseori până în sufletele spectatorilor.
Iar când spectatorii sunt femei condamnate chiar şi pentru infracţiuni de drept comun, este cu neputinţă să nu existe regăsiri ale unor frânturi din propriul destin în dramele desfăşurate pe scenă. Conştiinţa că acele femei erau martirizate pentru convingeri personale, pentru activităţi împotriva unui regim opresiv, şi nu pentru infracţiuni, poate declanşa, uneori, în sufletul deţinutului de azi, 
teribile procese de conştiinţă. Văzând lacrimile din ochii spectatoarelor, simţind vibraţia sufletului lor la zguduitoarea comunicare susţinută de dl Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi subsecretar de stat în problemele luptătorilor anticomunişti, am avut certitudinea că memoria rezistenţei şi suferinţei poate fi utilizată cu succes în munca educativă destinată recuperării deţinuţilor din penitenciare.
Ca în fiecare reprezentaţie a acestui spectacol, actorii nu au 
ieşit la aplauzele finale. Isonul cântării religioase ce încununează cele peste două ore de infern concentraţionar comunist este singurul care rămâne cu publicul aplaudând ridicat în picioare. Dl Florin Dobrescu a încercat să sustragă pe cei prezenţi din atmosfera altui timp în care spectacolul îi transpusese, reamintindu-le: „Şi totuşi, Hristos a înviat!”, precizând celor prezenţi că tot ceea ce au văzut pe scenă s-a petrecut aievea în închisorile României comuniste.
Directorul adjunct Mircea-Bogdan Decu a mulţumit 
iniţiatorilor acestui proiect, exprimând sprijinul instituţiei în derularea acestui gend e activităţi cultural-memoriale. Nu în ultimul rând, părintele Ion Marin, preotul capelan al Penitenciarului Târgşor, de altfel iniţiatorul, alături de Asociaţia Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei, al acestui proiect, a adresat un mesaj spiritual ce a avut darul de a întregi mesajul speactacolului.
Se cuvine să mulţumim camaradului Florian Cristache pentru minunatele instantanee suprinse în timpul acestui 
spectacol. Mulţumim, de asemenea, d-lui comisar Cristian Micu, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava, care ne-a pus la dispoziţie costumele autentice, din perioada totalitară, precum şi Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care a asigurat recuzita provenind din aceeaşi perioadă. De asemenea, multumim jurnaliştilor de la Antena 3 pentru reflectarea evenimentului.
Pentru cei ce s-ar putea întreba ce legătură mai poate exista, după şase decenii, între penitenciarele de astăzi şi umbrele celor ce au pătimit, atunci, între zidurile lor, ei bine, după experienţa de ieri, de la Târgşor, le-am putea răspunde: ceva din sufletele celor martirizaţi atunci a rămas prin ungherele acelor locuri. Noi, cei ce am fost ieri la Târgşor, am simţit asta…
Mihai Mazilu
