Constantin Anghelache a pătimit pentru că n-a vrut să dea Unirea Tricolor Ministerului de Interne

În 1947, Constantin Anghelache (90 de ani), care pe atunci îndeplinea funcţia de secretar al echipei Unirea Tricolor, s-a opus preluării formaţiei din Obor de către Ministerul Afacerilor Interne. Doi ani mai târziu, a fost săltat şi dus la Jilava şi, apoi, la Aiud.

Libertatea: Când a început calvarul la Unirea Tricolor?
Constantin Anghelache: În 1947. MAI a profitat de ocazia ivită odată cu instalarea regimului comunist în România şi a început să exercite presiuni tot mai mari ca să le cedăm lor clubul. Aveau nevoie de o echipă, aşa că ne-au ales pe noi. Eu şi antrenorul Ştefan Cârjan, Dumnezeu să-l ierte!, ne-am opus vehement şi, mai apoi, ne-am dat demisiile.

După plecarea dv. de la echipă s-a făcut şi fuziunea…
Da, normal. Îşi îndepliniseră obiectivul şi MAI a pus mâna pe Unirea Tricolor. Aşa a dispărut una din cele mai iubite echipe din Capitală. Trebuia să facă loc alteia, Dinamo, dorită de regim.

Nu ştie nici acum de ce a fost arestat

De ce aţi fost arestat?

 

Sincer, nici acum nu ştiu! Am făcut doi ani şi patru luni de puşcărie, între 1949 şi 1951, la Jilava şi la Aiud, pentru că nu am fost de acord să dau Internelor echipa Unirea Tricolor. Asta mi s-a reproşat concret la proces şi, în plus, că aş fi cochetat cu legionarii, o acuză “la modă” în acele vremuri. Se poate spune că Dinamo m-a băgat în puşcărie!

În 1948 s-a disputat, pe stadionul Republicii, primul meci între Dinamo şi CCA

 

Gică Constantin, junior la clubul din Obor în anul 1947, despre Anghelache: «Era legionar»

 

Fostul căpitan al echipei CCA, Gheorghe Constantin (77 de ani), a început fotbalul la juniorii Unirii Tricolor. A prins ultimele clipe din viaţa acestei formaţii iubite din Obor, participând şi la procesul în care au fost învinuiţi şi băgaţi în puşcărie Constantin Anghelache şi Ştefan Cârjan.

“Cei care s-au împotrivit preluării clubului oborean de MAI au plătit scump”, ne-a declarat Constantin. Fostul selecţioner al Românei a continuat: “Ştiu sigur că Anghelache a fost legionar. L-am văzut de cel puţin zece ori îmbrăcat în cămaşă verde, cu pantaloni negri. Spun asta pentru că stăteam în curte cu Marinescu (n.r. – jucător la Unirea Tricolor), iar Costică Anghelache venea des pe la noi îmbrăcat astfel. O curta pe sora acestuia. În schimb, pe nea Fane Cârjan l-a omorât gura. Nu avea nici o treabă cu legionarii, era însă gură mare. La proces, nea Costică nu s-a abţinut şi s-a luat la ceartă cu cei care îi aduceau fel de fel de învinuiri. În schimb, Anghelache a tăcut. Aşa a primit Cârjan 10 ani de puşcărie, dar a făcut 14, iar Anghelache, doar doi”.

„S-a făcut o mare nedreptate”

Constantin a precizat: “În cazul Unirii, s-a făcut o mare nedreptate. Dar pe atunci, dacă spunea cineva despre tine că înjuri PCR-ul, primeai rapid cinci ani de temniţă grea”.

Presa vremii a prezentat transformarea echipelor Ciocanul şi Unirea Tricolor în Dinamo A şi Dinamo B, în aprilie 1948

Membru de onoare al FRF

Constantin Anghelache a absolvit ANEF în 1942 şi Facultatea de Drept, promoţia 1947. A jucat între 1933 şi 1947 la Unirea Tricolor Bucureşti, timp în care a cucerit un titlu naţional, în 1941. În 1949, a fost arestat din motive politice, considerându- se că este un oponent al regimului comunist. A fost eliberat doi ani mai târziu, dar a rămas cu eticheta de “bandit” al regimului opresiv din România acelor ani, motiv pentru care a fost înlăturat din corpul cadrelor didactice şi al antrenorilor. A activat neoficial pe lângă mai multe echipe, fiind reabilitat în 1970. După Revoluţie, a devenit membru de onoare al FRF..

Vică Negulescu, zidit de viu

Constantin Anghelache a fost acuzat la proces că ar fi omul legionarilor, pentru că fostul preşedinte al Unirii Tricolor, Valeriu Negulescu, aderase la mişcarea “cămăşilor verzi”. Avocat de profesie şi, în perioada statului Naţional-Legionar, primar al sectorului 2 al Bucureştiului, director al Directoratului de Fotbal şi şef al grupării oborene, Vică Negulescu (foto) s-a aflat, între 1941 şi 1945, în Germania, în lagărul de la Buchenwald. Reîntors în ţară în iulie 1945, a fost arestat trei ani mai târziu. A murit, în 1959, “zidit de viu la Jilava”, după cum ne-a mărturisit Anghelache.

Destinul tragic al lui Cârjan

În 1947, echipa Unirea Tricolor era antrenată de Ştefan Cârjan. “Un om deosebit, greu de caracterizat în cuvinte”, îl decrie scurt Constantin Anghelache. Din cauză că s-a opus cedării echipei din Obor către MAI, nea Fane Cârjan, cum îl ştia toată lumea, a fost ridicat de acasă în decembrie 1948 şi trimis pentru 10 ani în puşcărie. Până la urmă, pentru că a refuzat orice fel de colaborare, regimul comunist i-a mai dat un “supliment” de patru ani la stuf, în Deltă, aşa că fostul tehnician a fost eliberat de-abia în 1962.

Cum s-a înfiinţat echipa MAI

În ianuarie 1948, echipa din Obor trece sub patronajul Ministerului Afacerilor Interne, numindu- se Unirea Tricolor MAI. Pe 14 mai 1948, echipa fuzionează cu Ciocanul Bucureşti, rezultând clubul Dinamo Bucureşti, care a fost reprezentat provizoriu de ambele grupări, respectiv Ciocanul şi Unirea Tricolor MAI. Aceasta din urmă retrogradând, a devenit Dinamo B, iar Ciocanul s-a transformat în Dinamo A, actuala echipă din Ştefan cel Mare.

sursa: Libertatea