Naivitatea europeană fără limite

După ata­cul atroce de la Nisa, Ger­ma­nia a fost zgu­du­ită recent de cel puțin patru inci­dente vio­lente (la momen­tul scri­e­rii aces­tui arti­col). Până nu demult, cei care aver­ti­zau că poli­tica Ange­lei Mer­kel a uși­lor des­chise, nu doar pen­tru refu­gi­a­ții de răz­boi, dar și pen­tru tot felul de imi­granți eco­no­mici, ar putea aduce anu­mite ris­curi, erau ime­diat con­si­de­rați xeno­fobi, rasiști. Nici hâr­țu­i­rile sexu­ale în masă de la Köln și alte orașe euro­pene nu au dus la o dis­cu­ție mai sin­ceră. Ba din con­tra! Sta­tul ger­man, dar și o fun­da­ție în frunte cu un fost infor­ma­tor al Stasi (KGB-ul din Ger­ma­nia soci­a­listă), s-au lan­sat în lupta cu comen­ta­to­rii xeno­fobi pe Face­book.

Aici ies la ive­ală absur­di­tăți crase. Avem ateiști, anti-creștini care cer res­pec­ta­rea sim­bo­lu­ri­lor musul­mane. Mai mult ca atât, ei cer să res­pec­tăm sen­si­bi­li­ta­tea reli­gi­oasă a imi­gran­ți­lor. Dese­ori, aces­tea sunt ace­leași per­soane care apără ridi­culi­za­rea valo­ri­lor creș­tine prin expre­sii artis­tice de cele mai vul­gare și repug­nante forme, care luptă pen­tru înlă­tu­ra­rea cru­ci­lor din spa­țiul public. Avem femi­niste și femi­niști care închid ochii la actele repe­tate de viol și hăr­țu­ire sexu­ală, care s-au inten­si­fi­cat îndată după valul migra­țio­nal. Iar atunci când luptă pen­tru cri­mi­na­li­za­rea glu­me­lor și comen­ta­ri­i­lor ”sexiste” la ser­vi­ciu, în loc să ceară pedepse mai dure pen­tru infrac­tori, răs­pund cu acțiuni de genul ”hug a refu­gee” (îmbră­ți­șează un refu­giat).

Care a fost reac­ția la ulti­mele ata­curi pe sol ger­man? Presa ”seri­oasă” încearcă să le tra­teze ca pe nişte ”cazuri izo­late”, să tăi­nu­iască ori­gi­nea cri­mi­na­li­lor, să nege orice legă­tură cu isla­mis­mul. BBC chiar a ajuns la urmă­toa­rea absur­di­tate: după ce un refu­giat sirian a comis un atac sinu­ci­gaș în care a murit o per­soană și mai multe au fost rănite, şi-a inti­tu­lat ști­rea ast­fel: ”Un refu­giat sirian moare în explo­zie în Ger­ma­nia” (Syri­an­re­fu­ge­e­dies in Ger­man blast). După ce un alt refu­giat sirian a ucis cu bes­ti­a­li­tate, folosindu-se de un machete, o femeie însăr­ci­nată în ora­șul Reu­tlin­gen, iar un afgan a ata­cat cu un topor turiști din Hong Kong într-un tren la Würz­burg, Guver­nul Ger­ma­niei a con­si­de­rat că e sufi­cient să înăs­prească con­di­ţi­ile de obți­nere legală a unei arme de foc; lucru deja foarte ane­vo­ios în Ger­ma­nia. De parcă cri­mi­na­lii ar face parte din clu­bu­rile ger­mane tra­di­țio­nale de arme spor­tive.

În timp ce se medi­a­ti­zează cazu­rile în care vic­ti­mele care se apără ”întrec măsura” şi sunt incul­pate de către poli­ție, iar aso­ci­a­ți­ile de veci­nă­tate care au înce­put să patru­leze car­ti­ere pro­ble­ma­tice sunt stig­ma­ti­zate ca fiind de extremă dreaptă, apare sus­pi­ciu­nea că auto­ri­tă­țile sta­tale chiar doresc să-şi aducă pro­pria popu­la­ție într-o stare cro­nică de nea­ju­to­rare, nea­vând mij­loa­cele nece­sare de autoa­pă­rare.

Poate even­tu­a­lul suc­ces al lui Donald Trump în SUA, dar și al mai mul­tor par­tide de dreapta în Europa ar aduce în dis­cu­ție tra­di­ți­ile euro­pene și ame­ri­cane de por­tarmă. Deși mass-media euro­peană încearcă să-i ridi­culi­zeze pe ame­ri­cani ca pe nişte ”ahti­aţi după arme”, autoa­pă­ra­rea a con­sti­tuit un ele­ment esen­țial în cul­tura ves­tică…

de Gerhard Ohrband Ziarul de Gardă

text complet pe Ziarul de Gardă