Dacă tot e ziua eroilor, să ne gândim la eroii de astăzi.
La preoții care, în mijlocul disprețului sau înjurăturilor celor care nu fac nimic bun, inclusiv în disprețul confraților „pragmatici”, îngrijesc de copiii abandonați, înființează azile de bătrâni, clinici și spitale, aduc mângâiere celor uitați și singuri, mijlocesc neîncetat către Ceruri.
La profesorii și învățătorii, profesoarele și învățătoarele care, în ciuda unui sistem care vrea să distrugă Învățământul, în ciuda colegilor conformiști ori resemnați, luptă să fie aproape de sufletele elevilor sau studenților, să îi ajute să culeagă – din potopul de materie obligatorie – ceea ce le poate fi de folos pentru viață; și chiar îi ajută să se formeze ca oameni adevărați.
La vânzătorii care în ciuda unui program epuizant și a unor lefuri de sclavi (sau nu prea departe), încearcă să fie corecți, să zâmbească și să împrăștie bine în jur; de multe ori în ciuda unor colegi sau șefi acri ori… supărați, a unor clienți cu tot felul de toane, crizați, cu probleme de înțelegere sau de-a dreptul nebuni.
La medicii și asistentele care, într-un sistem ce caută să distrugă Sănătatea, încearcă – și, unii, reușesc atât de bine, chiar minunat! – să fie oameni, să aducă mângâiere și vindecare, să dăruiască viață; în ciuda birocrației, în ciuda disprețului autorităților, în ciuda promovărilor politice sau… financiare etc.
La polițiștii care, în ciuda corupției mediului, în ciuda unor colegi sau șefi încuiați, în ciuda unor cetățeni grăbiți să-i judece, să-i osândească, să se înfurie etc., vor și luptă să fie corecți, chiar buni, vor și luptă să slujească nobil.
La artiștii care, călcați în picioare de sistem, refuză să devină „poeții de curte” cu tiraje sponsorizate, „cântăreții de curte” promovați de sistem, sau să își vândă trupul pentru audiență; și luptă să creeze, așa cum pot și știu ei, așa cum simt ei frumosul.
La părinții care, după o zi cumplită, mai au dragoste și putere să zâmbească, intrând în casă, copiilor, chiar și atunci când știu că nu vor putea plăti întreținerea, sau lemnele de foc, sau mâncarea…
La toți cei care încearcă să-și facă bine treaba într-un sistem care îndeamnă sistematic la corupție – de multe feluri – sau la resemnare.
Toți aceștia sunt eroi adevărați ai zilelor noastre. Cei prin care merge mai departe România eroilor de la Oituz, Plevna sau Podul Înalt, a palmelor arse de muncă a atâtor strămoși. Poate că nu-i vede și nu-i aplaudă nimeni aici. Dar asta face eroismul lor cu atât mai mare!
Aș vrea să vă mulțumesc tuturor, oameni buni! Tuturor celor pe care v-am văzut, prin toate județele țării noastre. Fie că am apucat să vă spun vreodată cât prețuiesc munca și lupta voastră, fie că nu. Tuturor celor pe care nu v-am văzut, dar dați aceeași luptă, munciți la fel, pentru a face binele.
Și mă rog și nădăjduiesc să fim cu toții așa, să fim buni, ceea ce astăzi, categoric, înseamnă să fim eroi.Reali, nu din filme sau desene animate.Reali, acolo unde este cel mai greu să fi bun. Și unde bunătatea te face cu adevărat nobil.
Tuturor, de Ziua Eroilor și a Înălțării Domnului, vă urez
Curaj! Putere! Demnitate! Credință!
Și La mulți ani!
de Pr. Mihai-Andrei Aldea ActiveNews
Sarut mana,parinte!