Iudeii şi comunismul în România

Ziarul „România Liberă” din 30 martie 2012 publică sub întrebarea „Care a fost contribuţia evreilor la instaurarea comunismului în România?” un articol „îngrijit” de Petre BĂDICA, realizat însă din prezentarea unor mai multe puncte de vedere, vreo şase, în acest sens.

Faptul care mi-a sărit mie în ochi, provocându-mi tristeţe, este rezultatul unui sondaj la care face referire Domnul Bădica şi care spune că, citez, „20% din români cred că <evreii au sprijinit instaurarea comunismului>”.  Adică cum, doar 20% dintre români cred acest lucru?! Păi, s-avem pardon, dar ăsta este un lucru extrem de grav deoarece, dacă este adevărat, ne arată cât de ignoranţi suntem! Totuşi, mi-e greu să cred aceasta.

Să nu ştim noi, adică, faptul că una dintre cele mai satanice organizaţii existente vreodată pe pământ, iudeo-masoneria, este „inventatoarea” comunismului celui internaţionalist, globalizator, antistatal şi antinaţional, dar mai înainte de toate anticreştin?! Să nu ştim noi că cel ai cărui „aburi infernali” îi umpleau creierul până ce ajungea să cumpere săbii imaginare direct de la „prinţul întunericului” (conform declaraţiilor personale), Karl-Heinrich MARX, că despre el e vorba, a fost iudeu, născut într-o familie de rabini, care a intrat în masonerie respingând brutal orice formă de creştinism?!

Să nu fi auzit noi de Friedrich ENGELS care a ajuns chiar „mare preot” într-un cult satanic, sau de evreul Vladimir Ilici ULIANOV zis Lenin, sau de Leo TROŢSKY cu numele său real, de evreu, Lew Davonovich BRONSTEIN, etc?! Nu sunt ei părinţii, unul mai satanist decât altul, ai aceleiaşi satanice doctrine comuniste?!

Ei sunt, fraţilor, iar în România tot de-ai lor au fost cei care au pus bazele comunismului! Cum adică nu credem, toţi, această evidenţă?! E un non-sens a spune că nu credem aşa ceva! Sunt fapte reale, petrecute în urmă cu doar câteva zeci de ani pe care nu le putem uita, sau ignora în general, aşa uşor, deoarece comuniştii evrei, ajutaţi de cozile noastre de topor ce e drept, au adus şi instalat în România această pecingine atee şi antinaţională care a revărsat cel mai inimaginabil rău asupra românilor creştini şi patrioţi. Aşa ceva nu se uită, chiar dacă se iartă, niciodată, pentru că de fapt ei, comuniştii iudei, au vrut mai mult decât orice dezcreştinarea românilor şi, desigur, deznaţionalizarea lor, ori se ştie că dacă noi ne putem „lăuda”, ca naţiune, cu ceva mai deosebit, fix cu aceste două calităţi o putem face: suntem cel mai vechi popor european încreştinat şi suntem statul, chiar dacă n-am fost dintotdeauna naţional-unitar, care n-am dus niciodată războaie de avangardă, de cucerire, ci exclusiv de apărare a mult-tânjitelor acestor ţări şi iată-ne, după două mii de ani de încercări, cum reuşim să fim aceeaşi unică naţiune ca şi cea din vremea marelui Regat al Daciei.

Creştini ortodocşi, majoritari, şi naţionalişti în interiorul graniţelor noastre – ăştia suntem. Ei bine, exact împotriva acestor două calităţi extraordinare s-au ridicat să lupte comuniştii cei evrei şi masoni, bineştiut fiind faptul că atât unii cât şi ceilalţi sunt duşmani de moarte ai Mântuitorului acestei lumi şi ai graniţelor statelor naţionale (asta mai ales prin anii 1910 – 1920 când poporul iudeu numai popor nu se putea numi atâta timp cât îi lipseau exact nişte granite).

Bun, acuma că evreii sunt anticreştini este treaba lor, dar să-şi dezvolte aceste apucături unde-or vrea ei numai într-o ţară născută şi formată în trăire creştină, nu! Pentru că zice unul de-al lor, în ziarul cu pricina, că „formula <evreii au adus comunismul> face parte dintr-un lung şir de clişee antisemite” (Liviu ROTMAN).

Ei, tocmai asta este problema – atunci când românii spun lucrurilor pe nume, fără nici o intenţie de a-şi jigni atacatorii de altfel, aceştia îl acuză, în secunda doi, de antisemitism! Păi, i-aş întreba pe „rotmanii” acestei practici, ce şir de clişee mai lung decât acesta, al lor, cunosc ei?! Cum adică, dacă spui tu, român, în România ta, că lepra comunistă a fost instaurată aici cu cel mai larg sprijin posibil din partea iudeilor, asta înseamnă că eşti antisemit?!

Auziţi, „rotmanilor”, vouă nu vă vine să râdeţi de voi înşivă? Da’ cum aţi vrea voi să vorbim noi despre miile de frăţiori ai voştri care nu mai pridideau cu comunismul pe aici, prin ţara asta? Cum să le zicem, că erau ce?! Vedeţi? Hoţii, strigă „hoţii”! Ia să urmărim, un pic mai jos, o infimă listă în comparaţie cu realitatea, de evrei comunişti. Noi ce să facem acum, să susţinem că ăştia au fost români ortodocşi?!

Iată, ăsta este adevăratul clişeu şi el nu aparţine românilor ci iudeilor şi nici nu este antisemit atâta timp cât este inventat de semiţi! De semiţi, dar din ăia cu gură multă!

Iată, „rotmanilor”, ce-au fost ăştia de mai jos:
– AIBENŞUTZ Mihai, (alias AIBĂNŞUŢ, la origine Eibschitz), iniţial anchetator al partizanilor capturaţi în Munţii Bihorului, ulterior membru al Biroului Comitetului Raional V.I. Lenin ”Bucureşti al P.C.R./P.M.R. şi director al Întreprinderii de prototipuri Bucureşti.
– ALBESCU Alexandru, (născut Ernest WEISZ), membru de partid din 1940, ministru adjunct al ministerului Comerţului Exterior, ministru adjunct al Industriei Chimice.
– ALEXANDRU Mihail, ilegalist din ”vechea gardă”, ministru adjunct al Comerţului Interior, secretar general al Ministerului Educaţiei şi Culturii, secretar general al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă.
– ANDREESCU Dan, (născut David ABRAMOVICI), şef de serviciu la Direcţia Generală a Arhivelor Statului.
– ALMOSNINO Leon, director în cadrul Societăţii Române de Telefoane, şeful Serviciului Presă din Ministerul Poştei şi Telecomunicaţiilor.
– ARDELEANU Iosif, (născut József Demenyi ADLER), fost ilegalist, redactor în echipa iniţială de la Scânteia, iar apoi la Contemporanul, director în M.A.E. în mandatul Anei Pauker, director general al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor, membru al Comisiei Centrale de revizie a C.C. al P.M.R.
– ARONOVICI Mişu, ilegalist, apoi activist de partid, instructor în cadrul sectorului Ştiinţă al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.
– AVĂDANEI Tudor, (născut Saul ŞAPIRA), ilegalist, membru de partid din 1930, şeful sectorului Carnete şi Evidenţă al C.C. al P.C.R.
– BABENCO Simion, şeful Secţiei Gospodărie de Partid a C.C. al P.C.R., ulterior secretar general la Ministerul Industriei Alimentare.
– BACAL Israel, şeful Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Industriei Uşoare.
– BACHER Iulius, procuror şef adjunct al României.
– BANC Iosif (născut Jozsef BANK), evreu maghiarofon, membru supleant şi apoi cu drepturi depline al C.C. al P.M.R./P.C.R., membru al Secretariatului C.C. al P.C.R., membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., membru al CPEx, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, președinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale.
– BARBU Hilel Adolf, director general adjunct al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor, organul de cenzură de pe lângă Consiliul de Miniştri.
– BÂRLĂDEANU Alexandru (născut GOLDENBERG), secretar general al Ministerului Economiei Naţionale, apoi al Ministerului Industriei şi Comerţului, ministru adjunct al Industriei, adjunct al Comerţului, ministru al Comerţului Exterior, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, membru al C.C. al P.M.R./P.C.R., membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent al CC al PCR, şi, după Revoluţia din decembrie 1989, preşedinte al Senatului în prima legislatură postdecembristă şi vicepreşedinte al Academiei Române.
– BIRTAŞ Gavrilă, (născut Janoş BIRTAS), evreu maghiarofon, fost luptător în Spania, probabil agent N.K.V.D., şef al Siguranţei Oradea, apoi colonel, şeful Direcţiei I Informaţii Interne a D.G.S.P.
– BIRTAŞ M. Eva, (născută Eva ROTSCHILD, soţia lui Gavrilă Birtaş), membru P.C.d.R. din 1933, referent şef la Serviciul Operativ Securitatea Închisorilor, referentă şi apoi şefă a Serviciului de Cadre din Direcţia Generală a Penitenciarelor cu grad de lt.-maj., inspector-prim în Grupa Inspecţii a Direcţiei Lagăre şi Colonii de Muncă din Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă, cu gradul de căpitan.
– BRATEŞ Teodor, (născut FÄRBER), redactor la Radiodifuziune, realizator TVR, redactor adjunct al departamentului de ştiri, rămas în memoria colectivă prin intoxicările şi diversiunile propagate în timpul “Revoluţiei” din decembrie 1989, o “trompetă-mitralieră a Revoluţiei”.
– BRUCAN Silviu, (născut Saul BRUCKNER, sau Brucăr), şeful secţiei politice iar apoi redactor-şef adjunct al ziarului Scânteia, cel care conducea întreaga campanie propagandistică de comunizare, ambasador la Washington, vicepreşedinte al Consiliului Radioteleviziunii Române.
– BULAN Şt. Iacob, (născut Iakov), fost ofiţer sovietic, locţiitor politic al Comandamentului trupelor de Securitate, comandant al aviaţiei militare şi rector al Academiei Militare din Bucureşti.
– CASSIAN Nina, (născută Renée-Annie CASSIAN-MĂTĂSARU), înscrisă în P.C.d.R. la 16 ani, scrie la România Liberă şi la Rampa, redactor-şef adjunct la Urzica şi colaboratoare a Radiodifuziunii, poetă proletcultistă.
– CHIŞINEVSCHI Iosif, (născut Iosif ROITMAN, zis “Ioşca”), membru U.T.C. din 1923 şi P.C.d.R. din 1934, rămas în URSS în 1940, revenit în ţară după 23 august 1944, membru al C.C. al P.C.d.R şi secretar responsabil cu propaganda, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, membru al Biroului Organizatoric şi şef al Secţiei Externe a C.C. al P.C.R., deputat.
– CHIŞINEVSCHI Liuba, (născută Liube KIŞINEVSKAIA), a doua soţie lui Iosif Chişinevschi, fostă ilegalistă, membru de partid din 1930, membru C.C. al P.C.R., deputat şi membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, secretară a Consiliului Central al Sindicatelor, membru şi apoi vicepreşedintă a Comisiei Controlului de Partid.
– COSAŞU Radu (născut Oscar RÖHRLICH), redactor la Scânteia Tineretului, membru al C.C. al U.T.M., redactor la revista Cinema şi colaborator al revistei Teatrul.
– CZELLER Ludovic, (născut Lajos, cu nume de familie ortografiat ocazional Zeller, respectiv Cseller), evreu maghiarofon, şeful Siguranţei Oradea, director al D.R.S.P. Oradea, inspector general la Direcţia Penitenciare a D.G.S.P.
– GEORGESCU Teohari, (născut Burăh TESCOVICI), membru de partid din 1929, membru titular al Secretariatului Comitetului Central şi Biroului Politic al P.C.R./P.M.R., subsecretar de stat în Ministerul de Interne, ministru al Afacerilor Interne, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
– GRAUR Alexandru (născut Alter BRAUER-ROSENFELD, tatăl jurnalistului sportiv Dumitru Graur), ilegalist, membru de partid din 1938, şeful secţiei culturale şi apoi director general adjunct în cadrul Comitetului pentru Radioficare şi Radiodifuziune, profesor la Universitatea Bucureşti, decan al Facultăţii de Filologie, şeful catedrei de filologie clasică a Facultăţii de Filosofie şi Litere, apoi al catedrei de Lingvistică Generală, director al Editurii Academiei R.S.R.
– DULGHERU Mihai, (născut Mişu DULBERGER), colonel de Securitate, membru al Direcţiei Organizatorice a C.C., şeful Direcţiei V (Cercetări Penale) a D.G.S.P., şeful cabinetului ministrului de Interne Teohari Georgescu.
– KOLLER I. Ştefan (născut István Koller), fost luptător în Spania, membru P.C.R. din 1944; secretar al organizaţiei Frontului Plugarilor din plasa Cehul Silvaniei şi secretar F.N.D. Sălaj, responsabil de cadre în Biroul Judeţenei PCR Sălaj, angajat din 1952 în M.A.I. (la Direcţia Generală a Lagărelor), locotenent-colonel de Securitate, comandantul închisorii Aiud şi apoi al închisorii Văcăreşti.
– LUCA Vasile, (născut László LUKA), fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc, membru al Secretariatului Comitetului Central şi Biroului Politic al P.C.R./P.M.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Finanţe.
– MĂNESCU Ella (născută Ella DIAMANTŞTEIN), secretara Anei Pauker.
– NICOLSCHI Alexandru, (născut Boris GRÜNBERG, în alte documente oficiale GRINBERG), ajutor al şefului Corpului detectivilor în cadrul D.G.P., inspector general în cadrul Siguranţei, subdirector al D.G.S.P., adjunctul lui Drăghici şi secretar general al M.A.I.
– NICOLSCHI Vanda, (născută Şeila AVERBRUCH), soţia lui Alexandru Nicolschi, membru al CC al PCR şi vicepreşedinte al C.C. al Crucii Roşii.
– PAUKER Ana (născută Hanna RABINSOHN), ilegalistă notorie, secretar general al C.C. al P.M.R., ministru de Externe al R.P.R. şi membru al Secretariatului General al P.C.R., membră fondatoare şi preşedintă de onoare a Uniunii Femeilor Antifasciste din România, membră a C.C. şi preşedintă de onoare a Uniunii Femeilor Democrate Române, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
– RĂUTU Leonte (născut Lev OIGENSTEIN), principalul ideolog al P.C.R., membru P.C.d.R. din 1931, membru C.C. al P.M.R./P.C.R., membru al Biroului Organizatoric, supleant al Biroului Politic, membru al Secretariatului al Comitetului Executiv şi al C.P.Ex. ale C.C., deputat M.A.N., şeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea Bucureşti, membru în comitetul de redacţie la Scânteia, adjunct şi apoi şef al secţiei Propagandă şi Agitaţie, şeful Secţiei de Verificări a C.C. al P.M.R., şef al Direcţiei Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R., secretar general şi apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice “Ştefan Gheorghiu”.
– ROLLER Mihail, ilegalist, membru de partid din 1936, vicepreşedinte al Academiei Române, şef-adjunct al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C., director în cadrul Institutului de Studii Româno-Sovietice, profesor şi şef al catedrei de Istoria României la Academia Militară, director-adjunct al Intitutului de Istorie a Patridului, deputat M.A.N.; în calitate de preşedinte al Comisiei de Învăţământ din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie, însărcinată cu redactarea manualelor unice, a coordonat elaborarea  infamului “Manual unic de istorie  R.P.R.”, o istorie grosolan falsificată a românilor în 1948, repudiată oficial după doar câţiva ani.
– ROMAN I. Valter, (născut Ernst NEULÄNDER, tatal lui Petre Roman), iudeu vorbitor de limbă maghiară, membru de partid din 1931, şeful secţiei educaţie şi cultură în Divizia a 2-a de voluntari români “Horia, Cloşca şi Crişan”, şeful Direcţiei Propagandă din Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, membru în colegiul de redacţie de la Scânteia, coordonatorul reorganizării Siguranţei ca D.G.S.P. în cadrul Ministerului de Interne, cadru didactic la Universitatea P.C.R., ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, profesor de economie politică la I.P.B., directorul Editurii Politice, membru al C.C. al P.C.R.
– SEPEANU Tudor, locotenent-colonel de Armată, ofiţer în S.S.I., director al D.R.S.P. Bucureşti, şeful serviciului Inspecţii în Direcţia Generală a Penitenciarelor din M.A.I.
– SIDOROVICI BRUCAN R. Alexandra, (zisă “Saşa”), soţia lui Silviu Brucan, acuzator public la “Tribunalul poporului”, membru în comitetul exeutiv al Federaţiei Internaţionale a Femeilor Democrate, deputată de Bucureşti în Marea Adunare Naţională, procuror general al regiunii Oltenia, secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române, conferențiar şi şef-adjunct al catedrei de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București.
– SOLOMOVICI Teşu, activist U.T.M., redactor la Scânteia Tineretului, la Gazeta Literară, Munca şi Flacăra.
– TISMĂNEANU Leonte, (născut Leon Moiseevici TISMENEŢKI, tatăl lui Vladimir Tismăneanu), ilegalist luptător în Spania interbelică, şeful secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R., redactor şef şi director adjunct al Editurii de Stat pentru Litertură Politică, şeful catedrei de Marxism-Leninism din Universitatea Bucureşti.

Iată, am înşirat aici nici măcar cincizeci de iudei foşti, cândva, fruntaşi comunişti, în timp ce omul care munceşte în adevăr spre a realiza o listă exhaustivă, Domnul Iulian APOSTU (căruia îi doresc sănătate deplină şi multă pronie Dumnezeiască şi din care m-am inspirat în enumerarea acestor alogeni), a identificat până acum câteva mii (CÂTEVA MII !!!) de ovrei răspândiţi prin toate domeniile de activitate ale României anterioară zilei de 23 august ’44 şi după. Iar asta n-ar fi, încă, nimic, faţă de cele câţeva zeci de mii (ZECI DE MII !!!) de evrei infiltraţi în aparatele de stat, economic, politic şi cultural pe care-i confirma Petru GROZA prin 1949 când spunea că este ”Plin de evrei, peste tot evrei”, sau faţă de un raport de uz intern al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti, din 1964, care demonstra cum în anii ’50 se ajunsese ca iudeii care reprezentau cca 2% din populaţia României să deţină peste 25% din posturile cheie ale regimului! Deci, cum e ”rotmanilor”, au adus evreii comunismul în România, sau această realitate este aşa…, un clişeu antisemit?!

Dacă e să vorbim în continuare despre clişee atunci trebuie să ştiţi că lumea, de fapt, s-a săturat, de mult, de clişeul vostru prin intermediul căruia nu faceţi altceva decât să încercaţi să ieşiţi din orice situaţie urâtă, dificilă, creată de voi şi care vă defavorizează, prin aruncarea pe capul celor atacaţi a lăturilor numite antisemitism! Această invenţie transformată într-o practică cvasi-permanentă a voastră este atât de simplistă şi de previzibilă încât mai nimeni, dintre persoanele avizate, n-o mai pune la suflet, dar voi îi daţi înainte cu ea; aţi creat, la nivel planetar, o stare de spirit extrem de sensibilă care vă permite ca oricând şi oricui vă arată cu degetul să-i puneţi pe frunte eticheta de antisemit şi să-l expuneţi, nu e-aşa, dispreţului public, indiferent dacă acela / aceia ar merita asta, sau nu! Şi iată, cazul de faţă este un exemplu concret.

„Este adevărat, comuniştii evrei erau peste tot, în Biroul Politic şi înaltul aparat de partid, […] în Armată, Securitate, Procuratură şi în Miliţie, […] în organismele de stat, economice şi culturale […].” zice unul de-al vostru, Teşu Solomovici, iar altul, cu care iniţial aţi colaborat, Gheorghiu Dej, zicea că în Consiliul de Miniştri, în 1960, erau peste 60% elemente evreieşti, iar în Consiliul de Stat al Planificării se ajunsese chiar la peste 80% elemente de origine evreiască!

Carevasăzică, toate informaţiile astea atât de evidente, venite atât de la adversarii voştri cât şi de la colaboratori, sau chiar de la voi înşivă, demonstrează axiomatic faptul că aţi contribuit extrem de consistent la instaurarea comunismului în România, iar voi, ”rotmanilor”, o ţineţi landra (ca pe un ”clişeu”?!) pe-a voastră: antisemitismul, antisemitismul!!!

Ştiţi povestea aia, românească, cu lupul la oi? Trebuie s-o ştiti pentru că după câte se vede din lista de mai sus aproape toţi v-aţi lăsat asimilaţi rapid de poporul gazdă, printr-o schimbare masivă de nume; din David aţi devenit Dan, din Adler Ardeleanu, sau din Dulberger Dulgheru. Bag seamă v-au plăcut mult numele astea neaoş româneşti, ortodoxe: Ardeleanu, Dulgheru, Cosaşu, ş.a. Şi-atunci, dacă v-aţi românizat(!), trebuie să ştiţi şi povestea cu lupul la oi. Ei bine, ăştia sânteţi voi şi aici aţi reuşit să ajungeţi cu clişeul ăsta al vostru – nimeni (dintre cunoscători) nu vă mai crede doar aşa, pe cuvânt, cum vă credea odată. Noi, românii autentici, adică cei majoritar ortodocşi şi naţionalişti, avem o zicală inclusiv pentru această situaţie: ”a zburat puiul cu sfoara”.

În încheiere, ca un corolar, eu zic aşa: acei iudei care în anii ’30, ’40, nu aveau încă o ţară a lor (n-o mai aveau din anul 70 D.Hr.), prin însăşi firea lor fiind internaţionalişti pe de o parte şi anticreştini pe de alta, s-au implicat într-un mod cu totul deosebit spre a instaura comunismul cel ateu şi antinaţional în România. Unii dintre aceştia au fost trimişi aici de soviete, iar cei deja încetăţeniţi aveau parcă o predispoziţie în acest sens. Iată declaraţia ministrului de interne, Constantin ARGETOIANU (mason redutabil, de grad 33 şi Mare Patron al Ordinului Masoneriei Naţionale), în memoriile sale: ”Aproape fiecare evreu a fost în acei ani un agent al Moscovei… Pentru faptul că guvernul Sovietelor era aproape exclusiv în mâna coreligionarilor lor, evreii din România au văzut în comunism posibilitatea de a se înstăpâni şi asupra ţării noastre şi s-au pus pe lucru.” Asta a fost realitatea şi ea trebuie prezentată şi cunoscută ca atare. Că nenorocirea numită comunism s-ar fi aşezat aici şi fără implicarea evreilor, da; aşa este. Că foarte mulţi românaşi de-ai noştri, probabil declaraţi şi ei ca fiind creştini şi patrioţi, s-au înfrăţit peste noapte cu comuniştii, da; şi asta este adevărat (demnul şi curajosul luptător cu arma în mâini împotriva comunismului, Ion Gavrilă Ogoranu, zicea că noi, românii, am avut mai multe cozi de topor decât topoarele existente!). Dar şi faptul că iudeilor le ”ieşea soarele pe stradă” odată cu apariţia comunismului este tot un fapt real, iar el trebuie acceptat pur şi simplu fără a-l mai nega prin fel şi fel de teze tendenţioase.

Cum rămâne, însă, cu MOBILUL pentru care aceştia s-au implicat aşa masiv?! Uitaţi-l scris, ”verde” pe alb, ceva mai sus, în declaraţia lui Argetoianu. Şi mă gândesc şi mă-ntreb dacă ar fi putut un mason de grad 33 să fie şi antisemit în acelaşi timp?! N-avem decât să mai ”vorbim”, altădată, despre asta.

Sorin ANDREI