Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” din Insula Patmos

Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul din Patmos constituie pentru întreaga creştinătate un important loc de pelerinaj, fiind considerată cea mai importantă mănăstire de la Marea Egee. Totodată, împreună cu Peştera Apocalipsei şi regiunea Capitalei Patmosului – Hora – constituie Monument al Moştenirii Universale UNESCO.

Sfânta Mănăstire a Patmosului a fost întemeiată de Cuviosul Hristodul. În perioada stăpânirii arabe, Patmosul rămâne aproape pustiu. În anul 1088, Hristodul, un monah înzestrat şi instruit, cere şi primeşte de la împăratul bizantin Alexie I Comnenul întreaga insulă, cu scopul de a întemeia o mănăstire în cinstea Sfântului Evaghelist Ioan.

Cuviosul Hristodul rămâne în Patmos până în anul 1118, când incursiuni ale piraţilor arabi îl constrâng să părăsească insula. Viziunea lui îi inspiră pe unii monahi luminaţi, care-i continuă opera în veacurile următoare.

Din acele momente începe o uimitoare dezvoltare a sfintei insule a Patmosului. Întemeierea Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul a însemnat naşterea unui centru cultural, duhovnicesc şi de închinare, care constituie un punct de referinţă pentru întreaga lume creştină.

Zidită pe vârful unui mic munte în jurul căruia s-a construit capitala de azi, mănăstirea domină întreaga insulă. Descoperiri arheologice dau mărturie că ea a fost zidită pe locul unui vechi templu al Artemidei şi al unei basilici paleocreştine.

Mănăstirea este înconjurată de o incintă dreptunghiulară neregulată, cu rol de apărare, care datează, succesiv, de la sfârşitul veacului al XI-lea până în veacul al XVII-lea. Din perioada bizantină se păstrează biserica mare (catholiconul), trapeza şi chiliile.

Paraclisul Maicii Domnului din partea de miazăzi a catholiconului, cu faţada dreptunghiulară, este decorat cu fresce importante care datează din ultimii ani ai veacului al XII-lea. La sud-vest de biserica mare se află Paraclisul Cuviosului Hristodul, în care se găseşte racla cu moaştele sale şi care datează de la începutul veacului al XVII-lea. Trapeza, aflată în unghiul de nord-est al bisericii mari, este împodobită cu fresce vestite. Se păstrează, de asemenea, mesele de marmură pe care mâncau monahii.

Chiliile sunt înşirate pe latura de sud a incintei fortificate. În mănăstire găsim și paraclise din timpurile post-bizantine: al Sfântului Vasile, al Sfântului Nicolae, al Sfintei Cruci, al Înaintemergătorului Ioan Botezătorul, al Sfinţilor Apostoli (1603). Două paraclise mai mici se află în afara incintei mănăstirii: cel al Sfântului Gheorghe şi cel al Sfântului Onufrie (1611).

Sursa: http://www.monastiria.gr

via Doxologia