Florin Dobrescu
Un paradox sau poate o cabală a comuniștilor a făcut ca ziua de 23 aprilie să intre în istorie ca dată a declarării încheierii oficiale a procesului de colectivizare a agriculturii în România.
23 aprilie este consacrată de calendarul creștin-ortodox praznicului Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință, numele sfântului Gheorghe provenind din grecescul Georgios, derivat la rândul 
lui, se pare din georgos, adică „țăran”, „lucrator al pământului, agricultor”, corespondent în calendarul popular arhaic al românilor cu Sân-Georgiu, un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite și al vitelor, identificat de unii în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac.
Pentru că, rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, întemeiate pe ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru pământ și oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satului sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora. Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, din care astăzi a rămas un Deci tocmai în această zi a anului 1962, a fost încheiat în mod victorios procesul de distrugere al țărănimii române.La 23 aprilie 1962, dictatorul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu Dej anunța triumfător încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Română, proces terorist început în 1949, realizat cu zeci de mii de victime din rândul țăranilor fruntași de la sate, executați sumar, împușcați în timpul răscoalelor locale, arestați și exterminați la Canalul Dunăre- Marea Neagră și în alte lagăre, ori uciși în timpul anchetelor.
Pentru că, rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, întemeiate pe ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru pământ și oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satului sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora. Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, din care astăzi a rămas un
hibrid dezrădăcinat, incapabil să-și oprească pendularea sufletească între satul pierdut și orașul pe care nu-l poate înțelege.
Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 o amplă teroare în scopul realizării colectivizării, adică o confiscare de către statul totalitar a proprietăților agricole private și comasarea lor în gospodării colective administrate de statul terorist.
De la declanșarea sa, procesul de colectivizare a întâmpinat rezistența dârză a țăranilor – nu doar a celor înstăriți, dar chiar și a celor săraci în mare parte. Aceștia s-au răsculat, încă din 1949, în nordul Moldovei și în Transilvania, iar ulterior în județele Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău, Constanța, Tulcea ș.a.. Trupele de Securitate și Miliție, brațele înarmate ale Partidului Comunist, au reprimat cu arma țăranii răsculați. În județul Vrancea, reprimarea răscoalei din Vadu-Roșca a fost condusă personal de Nicolae Ceaușescu, pe atunci șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate, având grad de general-locotenent, care a ordonat foc de mitralieră asupra țăranilor, ucigând 9 și rănind peste 50.
Pe lângă morții în răscoale, alte sute de mii de țărani au fost arestați și unii chiar executați sumar pe teritoriul altor județe, unde au fost îngropați în gropi comune (Dealul Mărului și Dealul Balaurului din județul Neamț, pe Argeș în aval de comuna 1 Decembrie în județul Ilfov etc.). Zeci de mii de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în zone subdezvoltate ale țării.
si din pacate au fost executati si de mainile romanilor din trupele de securitate si militie, totul in folosul jidanilor, exact ca 1907 atat ca atunci se numeau jandarmi si armata
Dumnezeu sa-i odihneasca si sa ne ajute sa-i razbunam pe cei ce si-au dat viata in lupta cu fiara iudeobolsevica!
Si in calendarul greco-catolic e sf .Gheorghe .
Da, soldatii romani ar fi trebuit sa refuze sa traga in tarani. Dar aveau ei educatia atitudinii eroice ?Cine ar fi trebuit sa le-o cultive ?
O pagina rusinoasa din istoria tarii,ca sa fplosesc un eufemism…Jos comunismul,jos in funduliadului!
Fiecare gand de razbunare inseamna indepartarea de Dumnezeu cu un pas. Gand dupa gand de razbunare, inseamna inselare diavoleasca si nu are nimic comun cu ortodoxia romaneasca sau cu misiunea facerii unei Romanii ca soarele sfant de pe cer.
Mucenicia inseamna mantuire, nu razbunare, deoarece cununa muceniciei este dar de la Domnul. Tot asa, dreptatea inseamna Adevar, nicidecum razbunare. Ce dreptate faci cand te razbuni?? Razbunarea este a intunericului, nu este o virtute, ci un pacat.
Daca nu e razbunare cum il opresti pe creiminal sa mai faptuiasca alte crime?Razbunarea asta este o notiune pusa gresit in gura lumii,ea se numeste dreptate.Soldatii romani din securitate n-au avut o educatie de eroi cica.Soldatii Imperiului Romani cand l-au omorat pe Isus au avut o educatie juridica?Deductia logica de aici ar fi ca Isus judecat de catre evrei nu a fost evreu.Deci strainii judeca si fortele politicului executa.Soldatii din toate timpurile au executat si executa neconditionat ordinele superiorilor sub juramant.Poporul roman ce-a facut cand strainii l-au judecat pe Ceausescu si soldati romani l-au impuscat?Nimic.Ce-a facut poporul american cand Presintele SUA J F Kenedii a fost omorat?Nimic.Lumea,multimea nu poate sa faca nimic.Numai aceasta marsava Institutie ,Politicul,poate sa faca acte de”dreptate”.Acte de razbunare fac numai ratacitii si necredinciosii,oamenii nesmeriti?E o lucrare foarte delicata in psihologia lumii crestine.
Cu respect si cu drag:
– Textul din Apostol (Romani, capitol 12, versete 14-21 – ba chiar intreg capitolul…) este limpede. Cele teologhisite de dumnezeiescul Pavel mustesc de intelepciune.
Adevărat ai vorbit frate Iulian! Hristos a Inviat! !