Da, e o lovitură tragic-simbolică. Însă nu doar fiindcă atentatele de la Bruxelles arată că „inima” Europei poate fi atacată oricând, cu efecte cumplite. Nu doar pentru că demonstrează cât de expusă terorismului poate fi capitala UE, în pofida atâtor servicii de securitate și a măsurilor aplicate de acestea.
Sunt două fenomene care vor lua amploare după atentatele de la Bruxelles. Pe de-o parte, e limpede pentru oricine că se va accentua curentul anti-imigraționist și că se vor radicaliza mișcări ce merg de la conservatorism la naționalism și chiar rasism. E o sabie cu două tăișuri cel puțin în Occident, unde comunitățile musulmane numără deja zeci de milioane. Fiindcă îi va radicaliza și pe musulmanii care chiar au încercat să se contopească în lumea în care au ales să trăiască, împingându-i încet dar sigur pe tot mai mulți dintre aceștia către tabăra islamismului militant și inamic al societății moderne. Măcar din instinct de auto-apărare.
Pe de altă parte, se va dinamiza și curentul celor care fac apel la solidaritate, coeziune europeană în fața pericolului terorist. Logic și natural. Vor fi însă desprinse din acest curent și voci care vor profita de situație și vor călca accelerația „europenizării”. Adică vor încerca să-i catalizeze pe europeni în fața amenințării comune, pentru a-i mâna în și mai mare viteză pe calea „progresului” malaxator și aiurizant la care a fost supusă Europa, treptat, în ultimele decenii.
Iar aici zac germenii celei mai mari amenințări. Fiindcă înainte de a demonstra în mod tragic și simbolic cât de expusă este Europa la atacuri teroriste, atentatele de la Bruxelles demonstrează cu valoare de simbol cât de tragic și adânc este eșecul politicilor de multi-culti-malaxare. Și cât rău poate face joaca tâmpă de-a drepturile și libertățile, care a stâlcit însăși esența democrației, punând majoritățile la cheremul minorităților. Sau inconștiența cu care s-au învârtit la malaxor „diversitățile”, în declarata construire a unei „unități” europene care mai degrabă dărâmă specificul unei Europe a patriilor și națiunilor suverane.
Asistăm la un atac mult mai complex decât pare la prima vedere asupra Europei. Iar riposta trebuie gândită pe toate fronturile. Ca să-i supraviețuiască, Europa trebuie să iasă din paradigma strict-antiteroristă și să contracareze adevăratele cauze ale bolilor ce o macină și îi provoacă hemoragii atât de dureroase. Mă tem că printre măsuri se numără și un „contra-atac” al Europei însăși asupra Bruxelles-ului… Unul cu anti-corpi, hotărât și tămăduitor, asupra celor care din interior au orbit Europa, i-au slăbit încheieturile și o duc sângerândă, spre marginea prăpastiei…
