Sfântul Patrick a fost personalitatea care a purtat în sine simplitatea Orientului, în materialitatea Occidentului. În gândirea acestuia, deși nu i-a cunoscut niciodată, se simte trăirea părinților pustiei din Egipt și Palestina și se respiră dogma Sfintei Treimi, așa cum a fost statornicită de către sinodalii ecumenici de la Niceea și Constantinopol.
Cu mult înainte de a se vorbi despre confesiuni creștine, despre deosebiri și ziduri despărțitoare, credința în Mântuitorul Iisus Hristos era o limbă comună – cel puțin pentru spațiul fostului Imperiu Roman. Până astăzi ne uimim când ne este relatată slujirea împreună a Sfântului Policarp al Smirnei, deci un oriental din Siria, cu episcopul Anicet al Romei! Orient și Occident. Și, totuși, era o limbă comună – dumnezeiasca Liturghie. Din timpurile în care Ortodoxia era trăită și în Europa Nordică, ne-a rămas și un alt exemplu de sfințenie.
Cinstit în Biserica Romano-Catolică, în cultul anglican și în cel luteran, Sfântul Patrick a fost personalitatea care a purtat în sine simplitatea Orientului, în materialitatea Occidentului. În gândirea acestuia, deși nu i-a cunoscut niciodată, se simte trăirea părinților pustiei din Egipt și Palestina și se respiră dogma Sfintei Treimi, așa cum a fost statornicită de către sinodalii ecumenici de la Niceea și Constantinopol.
La mii de kilometri de Orient, Sfântul Patrick s-a născut în Britania, în jurul anului 385. La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea, după șase ani s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în anul 432 s-a întors în Irlanda, învățând cu râvnă poporul din acea insulă. A convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropierea orașului Belfast.
Trifoiul – icoană a Sfintei Treimi
Episcop într-un ţinut ostil al religiei păgâne, dar apropiat practicilor agricole, Sfântul Patrick a căutat în natură un exemplu prin care nordicii să înţeleagă învăţătura creştină despre Sfânta Treime. Modul în care noi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh – Sfânta Treime, singurul Dumnezeu, a fost asemănat de către Sfântul Patrick cu o plantă întâlnită mai la tot pasul în ţinuturile nordice – trifoiul. Precum cele trei frunze ale trifoiul sunt unite şi îşi trag seva din aceeaşi tulpină, la fel vorbim despre un singur Dumnezeu întreit în persoane. La fel mărturisesc şi dogmele stabilite la sinoadele ecumenice: „Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane, care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură. Toate cele trei Persoane sunt consubstanţiale Una cu Cealaltă, Ele sunt de aceeaşi esenţă şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei”.
Învăţătura Sfântului Patrick este întru totul ortodoxă, deşi a trăit la kilometri depărtare, în Occidentul Nordic încă păgân din secolul al IV-lea. Ziua de 17 martie, în care Irlanda şi Islanda şi alte ţinuturi nordice îl serbează pe Sfântul Patrick, trebuie să constituie un moment în care să ne aducem aminte că a existat o singură tulpină a Bisericii, o mărturie comună, Sfântul Patrick fiind un Sfânt al Ortodoxiei ecumenice.
sursa: Doxologia
