La presiunile Institutului ,,Elie Wiesel”, marele scriitor Vintilă Horia nu mai este ,,cetăţean de onoare post mortem” al oraşului natal Segarcea

Motto: „Trebuie oare să ne temem că această ediţie ar provoca nu ştiu ce reabilitare a fascismului în Franţa? Există imbecili standardizaţi care nu vor ezita să spună asta. E ca reflexul pavlovian. Dar a te bloca în acest tip de gîndire e a ignora faptul că tăcerea şi cenzura nu fac decît să agraveze fantasmele…!”  – Andrei Pleşu în polemică cu Radu Ioanid şi Alexandru Florian, citându-l pe Philippe Sollers la momentul când operele lui Drieu de al Rochelle au apărut, în 2012, în bibilioteca Pléiade

Cazul Vintila Horia. Consiliul local Segarcea retrage titlul de cetatean de onoare  acordat scriitoruluiLa presiunile Institutului ,,Elie Wiesel” scriitorul Vintila Horia nu mai este ,,cetatean de onoare post mortem” alorasului natal Segarcea.

Consiliul local a hotarit sa anuleze distinctia acordata in decembrie 2015 cu ocazia centenarului scriitorului, dupa ce, invocind legea 217/2015 si o sentinta a Tribunalului Poporului din 1946, prin care Vintila Horia a fost condamnat pentru ,,crime de razboi”, Institutul National pentru studierea Holocaustului din Romania ,,Elie Wiesel” a cerut expres retragerea acestui titlu.

Desi academicieni, intelectuali si jurnalisti au incercat nuantarea cazului Vintila Horia, scriitor cu o opera de maturitate remarcabila, recunoscuta international, distins cu premiul Goncourt, dar si autor, in tinerete, al unor articole de propaganda fascista, acuzatiile aduse de Tribunalul Poporului in urma cu 70 de ani prevaleaza in interpretarea si aplicarea, azi, a contestatei Legi 217/2015, privind crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi. In urma adresei Institutului National pentru studierea Holocaustului din Romania ,,Elie Wiesel”, Consiliul Local din Segarcea – localitatea unde s-a nascut scriitorul – decide, in sedinta din 10 februarie 2016, revocarea titlului de cetatean de onoare, acordat in decembrie 2015 lui Vintila Horia ca o recunoastere a valorii operei sale. In rezumat, lui Vintila Horia i se retrage titlul de cetatean de onoare, acordat in calitatea sa de scriitor cu o importanta opera, cu argumentul ca, potrivit interpretarii legii, ar fi o forma de cult al personalitatii fata de un ,,criminal de razboi”.

Intreaga dezbatere, la care au participat, in saptamanile precedente, Andrei Plesu, Basarab Nicolescu si Eugen Simion, pe de o parte, si Radu Ioanid si Alexandru Florian pe de alta parte, o puteti reciti aici. Pe blogul sau de la Adevarul, filozoful Andrei Plesu a vorbit despre necesitatea implicarii, in dezbaterea din jurul cazului Vintila Horia, a Academiei Romane, a Ministerului Culturii, a Institutului Cultural Roman si a Ministerului Justitiei: ,,Am pomenit Ministerul Justitiei pentru ca socotesc urgenta reconsiderarea riguroasa a deciziilor luate de Tribunalele Poporului de la mijlocul anilor `40, invocate adesea de <<Institutul Elie Wiesel>> drept argument al propunerilor lui de <<epurare>>, considera Andrei Plesu. Dezbaterea a adus precizari referitoare la distinctia intre ,,Tribunalele Poporului”, ale caror decizii ar fi fost legitime si ,,Tribunalele populare”, aparute dupa 1948, si compromise de ideologia comunista: ,,Primele erau <<speciale>>, fara <<asesori populari>>, fara alta preocupare decit cea legata de crimele de razboi, comenteaza Andrei Plesu, si adauga: ,,Trec peste faptul ca intre 1945 si 1948 comunismul nu era chiar absent din mecanismele puterii (… ) Dar iata cum arata completul de judecata care l-a condamnat pe Vintila Horia in 1946: presedinte: celebrul Voitinovici; membri: 2 <<judecatori ai poporului>>, 2 invatatori, 1 muncitor CFR, 1 comerciant, 1 fost consilier la Camera de Munca, 1 <<judecator delegat>>, 1 grefier, 1 acuzator public si 1 (unul singur!) magistrat. Nu s-ar zice ca avem de a face cu o echipa de <<experti>>… ” concluzioneaza Andrei Plesu. Cristina Horia, fiica scriitorului care traieste la Madrid, face demersuri pentru a deschide in Romania o actiune judiciara in vederea anularii sentintei din 1946.  Anularea sentintei n-ar fi doar o reparatie morala, ci si dezavuarea abuzurilor in modul de a recurge la memoria culturala in cazuri precum cel al scriitorul Vintila Horia, crede fiica acestuia: ,,In conditiile actuale, orice persoana – lipsita total de intelepciune istorica, umana, culturala si transcendentala, cu un spirit intunecat de minciuni si ranchiuni sterile si anacronice – poate s-o aplice oricind” comenteaza Cristina Horia.

Autor: Cristina Hermeziu

Sursa: Ziaristi online