NOAPTEA MINŢII. Securitatea urmărea şi morţii. Studentul Vătăşoiu, ucis la Piteşti, aflat şi post-mortem în evidenţa “elementelor duşmănoase”…
Una din practicile aberante ale Securităţii era aceea de a-şi urmări victimele chiar şi după ce acestea încetau din viaţă. Cel puţin aşa reiese din dosarul uneia dintre victimele experimentului reeducării prin tortură de la Piteşti, desfăşurat între 1949 şi 1951, despre care dizidentul rus Alexandr Soljeniţîn afirma că a fost “cea mai mare barbarie a lumii contemporane”.
Gheorghe Vătăşoiu era student al Facultăţii de Filologie din București, atunci când a fost arestat, la 28 mai 1949, sub acuzaţie de activitate subversivă în organizaţia “Mişcarea Tineretului Regalist”. Condamnat la 2 ani închisoare, el a fost unul dintre sutele de studenţi trimişi de Securitate în infernul demascărilor de la penitenciarul Piteşti, unde a decedat, sub torturi inimaginabile, la data de 20 februarie 1950.
La 15 ani după moartea sa, în 1965, Securitatea hotăra scoaterea lui Gheorghe Vătăşoiu din evidenţele sale, sub motivul decesului. Şocant, decizia este însoţită de menţiunea necesităţii „menţinerii individului în evidenţa elementelor duşmănoase”.
