Dinu Pillat – un tânăr bogat sufletește

Un tânăr bogat sufleteşte, descinzând din familia renumită a Brătienilor. Din fire sensibil şi generos, s-a dăruit pe sine în tot ce a întreprins.

Intelectual subţire, a făcut o bună critică, fiind asistent al lui George Călinescu. A scris un roman inspirându-se din anii grei, plini de evenimente tragice pentru ţară (1930-1940), o lume pe care nu o cunoscuse, cu care nu avea tangenţe dar care îl fermecase cu intensitatea ei spirituală şi dramatică. Pentru acest roman în ciornă, el şi cei ce l-au citit au fost condamnaţi ca idealişti, mistici şi legionari.

În temniţă s-a remarcat prin nobleţe, prin intensă strădanie duhovnicească şi prin cultura sa aleasă. A fost capabil de acte de sacrificiu pentru a salva viaţa unora mai bolnavi ca el. Postea şi se ruga intens. Ajunsese la înalte trăiri duhovniceşti. Purta pe chip o lumină din interior.

După eliberare a muncit din greu, apoi a fost rechemat de George Călinescu la catedră. Datorită unor relaţii de familie a putut să publice fără însă să se compromită cu ceva. Şi-a îngrijit cu devotament mama, care a suferit mult.

A murit de cancer la creier.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, pag. 310-311)

”Crima de trădare de patrie” – gândirea liberă a unui intelectual

„15 ani temniţă grea pentru crima de trădare de patrie”: deţinutul nr. 344/1962

Din dosarul P/336 „Constantin Noica şi alţii”, vol. I citim din „Ordonanţa de punere sub învinuire” de la fila 271 (14 aprilie 1959): „Pillat C. a primit din străinătate materiale cu un intens caracter contrarevoluţionar, introduse clandestin în ţară, în care se instiga la comiterea de acţiuni împotriva regimului şi se propaga reinstaurarea în ţară a vechiului regim capitalist, ş…ţ le-a difuzat în rîndul elementelor ostile regimului cu care a purtat intense discuţii duşmănoase ş…ţ în care elogia modul de viaţă occidental şi propaga declanşarea unui război ş…ţ. Din ura ce o avea faţă de orînduirea democrat-populară din R.P.R., Pillat Constantin a conceput şi redactat mai multe materiale cu conţinut contrarevoluţionar pe care le-a difuzat.”

Răspunsurile lui Dinu Pillat la ancheta din 26 februarie 1960 lămuresc pe cei ce nu cunosc ce se ascundea sub aceste acuzaţii care, dacă nu ar fi provocat tragedii şi nu ar fi sfîşiat vieţi, ar fi fost de-a dreptul hilare. Să revenim:

– „materialele pe care le difuzase” cu conţinut aşa-zis contrarevoluţionar erau… doar unul şi anume prefaţa antologiei „Poezia română în exil” scrisă de Vintilă Horia;

– crezînd într-o autonomie a artei „a comentat evoluţia literaturii din R.P.R., în sensul că nu a existat o reală libertate a scrisului, şi că această literatură este, după normativ, falsă, neautentică, deci nevalabilă”.

– Dinu Pillat recunoştea că apreciază „scrierile lui Cioran Em. şi Eliade M.” şi că participa la cenaclurile lui Barbu Slătineanu unde-i întîlnea pe V. Voiculescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Alice Voinescu;

– „împreună cu Paleologu Alexandru s-a manifestat împotriva teroarei comuniste.” ;

– împreună cu Arşavir Acterian a discutat despre contrarevoluţia din Ungaria ca despre o revoltă legitimă a poporului maghiar.

*

Celebrul proces al intelectualilor intentat „Lotului Noica-Pillat” a fost o înscenare. Securitatea a fost regizorul. Au fost grupate aici persoane care nu se cunoşteau. Trebuia dată o lecţie, partidul comunist şi regimul „democrat-popular” găsiseră modul de a da lovitura de graţie celor mai luminate minţi, celor mai de viitor personalităţi afirmate în România a căror structură universală putea da roade oriunde în lume. „Capii” lotului erau socotiţi Constantin Noica şi Dinu Pillat. Mai făceau parte din lot, Nicolae Steinhardt, Alexandru Pelologu, Vladimir Streinu, pe lîngă mulţi alţi intelectuali de formaţii diferite.

De altfel, în concluziile de învinuire pentru Dinu Pillat, putem citi: „îşi împleteşte activitatea instigatoare cu activitatea contrarevoluţionară a lui Noica Constantin şi a complicilor săi. Ei sunt socotiţi capii grupului”. Şi mai departe: „Consolidarea continuă a regimului nostru, realizările pe drumul construirii socialismului, a făcut să crească ura învinuiţilor Noica C. şi Pillat C. şi a complicilor lor şi ca urmare şi-au intensificat activitatea contrarevoluţionară ş…ţ fiind duşmani ai luptei şi realizării poporului muncitor, străini de interesele patriei.”

La 1 martie 1960, Tribunalul Militar „delibera în secret asupra culpabilităţii şi aplicaţiunii pedepsei în cauza privitoare pe Pillat C. trimis în judecată pentru crima de trădare de patrie pedepsită şi prevăzută de art. 194/cod penal pentru crima de uneltire contra ordinei sociale”. „în numele poporului” Tribunalul „condamnă pe Pillat C. la:

– 25 de ani muncă silnică, la 10 ani degradare civică şi i se confiscă în întregime averea personală pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale.

– 15 ani temniţă grea pentru crima de trădare de patrie ş…ţ în care se includ şi faptele sub calificarea din art. 194/2 cod penal. În baza articolului 191, condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea adică 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradarea civică şi i se confiscă în întregime averea personală.”

*

Dinu Pillat, arestat în noaptea de 25 spre 26 martie 1959 şi depus în arestul Malmaison, şi-a făcut închisorile la Jilava şi Gherla. Dar să revenim la Dosarul P/336 „Constantin Noica şi alţii” – A.C.N.S.A.S., mai întîi la volumul I unde, la fila 204 găsim Ordonanţa de reţinere din 24 martie 1959 (M.A.I. – Direcţia de Anchete Penale) emisă de anchetatorul penal de securitate şi la fila 205 – Mandatul de arestare nr. 128/P din 26 martie 1959 în care „în numele legii şi al poporului” anchetatorul penal de securitate din Direcţia Anchete Penale M.A.I., „întrucît fapta sa se califică crimă”, ordonă arestarea lui şi depunerea în arestul M.A.I.

Mai concludent, deschis comentariilor şi unor concluzii amare mi se pare, însă, volumul 14 al aceluiaşi dosar P/336. În acest volum sunt o parte din dosarele de penitenciar ale celor din lotul „Noica-Pillat”. Tot aici se află dosarul de penitenciar al lui Dinu Pillat.

Comentariul care se impune este, înainte de toate, cel legat de starea fizică a scriitorului. Anii ’50 erau tulburi pentru intelectuali deoarece aveau antecedente în „regimul burghezo-moşieresc”. Cei mai mulţi duceau o existenţă precară. Prost hrăniţi, mizerabil retribuiţi, majoritatea erau măcinaţi de boli cronice, de maladii grave (care adesea duceau la deces); tuberculoza – boala lipsurilor şi a sărăciei – făcea ravagii. Aşa încît, cei ce urmau să fie pedepsiţi de puterea comunistă pentru „vina” de a gîndi liber, intrau în temniţele groazei bolnavi şi şubreziţi de mijloacele de trai precare. Dinu Pillat este victimă înainte de temniţă. În trupul lui tuberculoza îşi va face loc surd, profund şi total. Pe lîngă chinurile şi brutalităţile vieţii în închisoare îşi va purta propriul trup chinuit de boală ca pe o povară. O vom dovedi cu documente.

Revin la Dosarul de penitenciar Pilat (sic!) I. Constantin din Dosarul P/336 vol. 14 din A.C.N.S.A.S.

Începutul, abrupt şi bogat în informaţii năucitoare: pe coperta I: închisorile pe care le-a îndurat şi numerele matricole purtate:

1. M.A.I. – închisoarea „B”

2. Jilava 4/3.03.1962

3. Gherla 344/1962

Nr. dosarului: 281/1959

Numele: Pilat (sic!) I.
Prenumele: Constantin
Nume false, porecle: Dinu
Prevenit de la data: 26 martie 1959
Condamnat la data: 01.03.1960
Interiorul coperţii I a dosarului:
Prevenit (arestare preventivă – n.n.) 26.03.1959
– Stînga jos – amprentă digitală şi semnătura.
Penitenciarul M.A.I. – închisoarea B –

În ordine cronologică, la fila 215 găsim, pe verso formula dactiloscopică care conţine amprentele degetelor ambelor mîini, luate la M.A.I. închisoarea B la 28.03.1959.

Dosarul conţine multe referinţe medicale ce dovedesc gradul avansat de boală în care se afla Dinu Pillat. Prima dovadă a prezenţei tuberculozei apare în dosar la 16 ianuarie 1960, dată la care era internat la Spitalul Văcăreşti pentru a fi examinat radiologic „în baza diagnosticului T.B.C.”. Peste trei luni, la 3 aprilie 1960, pe un Referat medical scrie în stînga, jos „arestat c.r. (contrarevoluţionar – n.n.), pentru ca pe 17 aprilie în urma unui „examen pulmonar” să se constate: „T.B.C. fibronodulară superioară bilaterală, suspect ulceraţie subclaviculară stîngă. Radipleurită largă dreapta”. Concluziile medicale sunt grave, bolnavul – într-o stare avansată de neputinţă şi de suferinţă. Cu toate astea pedeapsa continuă nestingherită. Implacabilă. Ca destinul.

Documentul de la fila 208 a dosarului P/336 volumul 14, emis de Tribunalul Militar al Regiunii II Militară – Bucureşti – Dosar 102/1960 reprezintă Mandatul de executare a pedepsei nr. 138/60 din 14.04.1960 unde „Pillat I. Constantin ş…ţ a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică şi la 15 ani temniţă grea ş…ţ. Conform art. 101, c.p. (cod penal – n.n.) execută 25 ani muncă silnică deoarece împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate în mod clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a şi expediat în Occident unui serviciu de spionaj imperialist informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din R.P.R.

Executarea pedepsei începe la 27.03.1959 şi expiră la 19.03.1984.”

Fila 193 conţine Fişa medicală pentru deţinuţi emisă de Formaţiunea (penitenciarul – n.n.) Jilava. Data completării fişei: 9 martie 1962. Conţinutul acestei fişe spune totul despre felul în care Dinu Pillat şi-a dus închisorile, munca silnică, anchetele, torturile, frigul, foamea, umilinţa. Tragismul ei reiese din fiecare rînd medical, fără comentarii patetice. Citim:

„Antecedente contagioase: T.B.C. pulmonar bilateral din 1944. Neagă maladiile infectocontagioase.
Diagnostic – T.B.C. pulmonar bilateral.
Aptitudini de muncă – Inapt de muncă.
Verso: Examen clinic: T.B.C. pulmonar evolutiv.”
Fila 196: Un alt Buletin radiologic nr. 664 din 27 martie 1962 emis de Formaţiunea (penitenciarul – n.n.) Jilava – M.A.I.
Serviciul Sanitar exprimă rezultatul examenului radiologic de la acea dată:
Micronoduli apical dreapta
Leziuni fibronodulare subclaviculare bilateral cu bule de emfizem
Leziuni fibroase hilar şi parahilar dreapta.

Boala avansa cu repeziciune în toate formele ei posibile, cu noduli, leziuni fibroase, emfizem, cuprinzîndu-i şi zdrobindu-i plămînii pînă la clavicule…

*

La fila 198 a dosarului de peniteciar se află o Adeverinţă-caracterizare emisă la 21 ianuarie 1964 de Comandantul Formaţiunii Gherla (căpitan Trocaru Petre). Începea să se ivească o geană de lumină. Conform Decretului 511-1964.

Dinu Pillat urma să fie „eliberat prin graţierea restului de pedeapsă”. Dar să spicuim din această Adeverinţă-caracterizare:

„Pedeapsa de 25 ani m.s. (muncă silnică – n.n.) i-a fost dată pentru faptul că împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a redactat şi expediat în Occident unui serviciu de spionaj imperialist informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din R.P.R.

A trecut prin penitenciarele Jilava şi Gherla.

„Deţinutul suferă de T.B.C. pulmonară subclaviculară bilaterală-fibronodulară, duodenită cronică. Este inapt de muncă.”

Final previzibil: la fila 191.

Adresa formaţiunii (penitenciarului – n.n.) Gherla (ultima închisoare a scriitorului – n.n.) nr. 0606 nr. 3950 din 28 iulie 1964 făcea „cunoscută eliberarea lui Pillat Constantin ş…ţ profesia cercetător. A fost depus la data de 26.03.1959 în baza mandatului de arestare nr. 138/1960 emis de T.M.R. II Buc (Tribunalul Militar Regiunea a II-a Bucureşti – n.n.) fiind condamnat la 25 de ani m.s. (muncă silnică – n.n.) prin sentinţa penală nr. 24/1960 a Tribunalului – T.M.Reg. II M. Bucureşti, pentru uneltire, articol 209 c.p. (cod penal – n.n.).

S-a eliberat prin graţierea restului de pedeapsă conform Decretului 511-1964.”

Este de subliniat faptul că de la eliberarea Adeverinţei-caracterizare din 21 ianuarie 1964 necesară la eliberarea din închisoare, pînă la 28 iulie 1964 „cînd se făcea cunoscută eliberarea lui Pillat Constantin” trecuseră 6 luni…

Dinu Pillat a mai trăit pînă în 1975. După spusele soţiei sale, Cornelia Pillat, era un „mare senior”. Născut într-un palat, nu şi-a arătat, mai tîrziu, suferinţa regretînd farmecul Miorcanilor sau frumuseţea Balcicului, locuri scumpe inimii sale. L-am cunoscut în anii ’70. N-aş fi bănuit niciodată, cunoscînd acel domn distins şi gentil, că traversase infernul şi că se salvase din el. Trăia, deşi trecuse prin suferinţi ce-i arătaseră măcar un obraz al morţii…

(Ioana Diaconescu – România Literară)

Să transformi moartea în împlinire

Dinu Pillat (1921-1975), fiul poetului Ion Pillat şi strănepotul Brătienilor, este un autor important de romane, monografii şi studii literare, dintre care cele despre Ion Barbu şi Dostoievski rămân de referinţă. Mama lui Ion Pillat, Maria, a fost unul din cei şapte copii ai lui I. C. Brătianu, istoricul care a luptat pentru unirea principatelor şi venirea pe tron a domnitorului Al. I. Cuza (1856), a adus pe Carol de Hohenzolern, devenit regele care a pus temelia României moderne, a susţinut începerea războiului din 1877, împotriva turcilor, în urma căruia s-a obţinut independenţa ţării.

În anii 1945-1947, Dinu Pillat a fost asistentul lui George Călinescu, la Catedra de Istoria literaturii române. În acelaşi timp, şi-a pregătit doctoratul, având drept subiect opera tatălui său, ca semn suprem de iubire filială şi admiraţie intelectuală. Dar vremurile erau tot mai tulburi şi Dinu Pillat a fost scos de la catedră. În scurt timp, acelaşi lucru i s-a întâmplat şi magistrului său. Au urmat ani de mizerie, când familia Pillat a trăit vânzând la talciocul din Bucureşti valorile moştenite de la părinţi: cărţi, bijuterii, obiecte de mobilier, haine. Cornelia, soţia, consemnează cu duioşie – în cartea de memorii „Eterna întoarcere“ (Ed. Du Style, 1996) – aşteptarea febrilă a lui Dinu, în faţa tarabei cu mărfuri, pânda cumpărătorilor şi, în acelaşi timp, efortul disperat de a-şi păstra ţinuta demnă, aparent nepăsătoare. Atunci încă i se mai permitea să lucreze la Institutul de Istorie Literară, unde era director Călinescu (şi care azi îi poartă numele). Convingerile religioase ale tânărului cercetător erau cunoscute, fapt care îi nedumerea pe colegi. Unul dintre ei a spus: „Cum poate un om atât de inteligent ca Dinu Pillat să creadă în Dumnezeu?“ Relaţia dintre maestru şi discipol părea bună, până într-o zi… Cornelia îşi aminteşte: „Dinu mi-a povestit, învăluind gravitatea faptelor cu gesturile lui fine, cum, întâlnindu-l pe profesor la institut, acesta a început să vocifereze, acuzându-l de reacţionarism, de ostilitatea sa faţă de directivele culturale comuniste, de interesul său faţă de revoluţia din Ungaria (…). Am ştiut atunci că lui Dinu îi venise rândul să fie arestat şi de aceea G. Călinescu se lepădase de el.“ (op. cit., p. 217). Învinuirile erau diverse: faptul că a comentat, împreună cu Alexandru Paleologu şi Ion Caraion poeziile lui Radu Gyr, scrise în închisoare şi care circulau ca nişte adevărate manifeste, discuţii „duşmănoase“ din grupul Noica, faptul că a scris el însuşi romanul „Aşteptând ceasul de apoi“, inspirat de mişcarea legionară şi, nu în ultimul rând, simpla circumstanţă că era fiul poetului Ion Pillat, moşier cu o gândire anticomunistă. Prin sentinţa din 1 martie 1960, Dinu Pillat a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, la 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, precum şi la 15 ani de temniţă grea pentru trădare de patrie. Tot atunci, Cornelia Pillat îşi pierde serviciul de la Institutul de Istoria Artei. Când încearcă să protesteze, i se spune că ea e doar retrogradată, în timp ce soţia lui Păstorel Teodoreanu, şi el condamnat în procesul Noica, mătura trotuarele. Păstorel a fost condamnat numai pentru glumele lui ironice împotriva regimului.

Imediat cum a fost închis, pentru tânărul studios au început torturile prin care se încerca smulgerea unor declaraţii false, care să încrimineze şi pe alţi intelectuali. Într-o zi când, plin de sânge şi cu dinţii sparţi, a fost azvârlit în celulă, Dinu a avut sentimentul că Iisus se află lângă el şi îl îmbrăţişează. Din acel moment, suferinţele i s-au părut mai uşoare. La eliberare, Dinu era un om schimbat. Mărturisirile lui arată că îl interesau numai valori ce ţin de sfera credinţei. Era un om bun şi iertător. Proaspăt reprimit la institut, după o absenţă de 5 ani şi 7 luni, îi scrie o scrisoare profesorului său, G. Călinescu (la 10 octombrie 1964): „Mărturisesc că m-am simţit deosebit de emoţionat reintrând în cadrul cunoscut, reîntâlnind o parte dintre colegii cu care începusem să constituim cândva o familie în jurul Dvs. Dar, şedinţa odată deschisă, când toţi am luat loc în jurul mesei, am simţit deodată o senzaţie de mare gol intelectual. Nu mai eraţi Dvs., care să anime totul, care să ne ţină într-o stare de tensiune a spiritului, care să ne facă să trăim pasionanta aventură a gândirii. Totul mi s-a părut acum tern, fad, convenţional, plat, mediocru… şi am înţeles încă o dată cât de mare şi copleşitor sunteţi, peste toată mediocritatea cu pretenţii a contemporaneităţii. Şi mi-a fost încă o dată teribil de dor de dumneavoastră“. Iată un exemplu de admiraţie, de fraternitate iertătoare şi de creştinism asumat, venit din partea unui om care a plătit scump pentru vini închipuite. După moartea lui, survenită în chinuri (datorate, de astă dată, cancerului), soţia fidelă şi iubitoare rămâne să-i consemneze viaţa, aspiraţiile şi credinţa, spunându-şi: „Dacă nu voi transforma moartea lui Dinu în împlinire, nu merit suferinţa ce mi-a fost dată.“ Dar a transformat-o…

(Camelia Leonte – Ziarul Lumina)

via Fericiti cei Prigoniti