În decembrie 1937 au loc alegeri generale în România. Acestea au fost cîștigate de Partidul Național Liberal cu 35,92%, pe locul doi se clasa Partidul Național Țărănesc cu 20,4% iar pe locul trei se clasa Partidul „Totul pentru Țară” (Mișcarea Legionară) cu 15,58% din voturi. Pe următoarele locuri se clasau partidele mai mici. Nici unul dintre partide nu obținuse 40% din voturi necesare pentru acordarea „primei majoritare” care ar fi permis partidului respectiv să dețină majoritatea absolută în Parlament și să formeze guvernul.
În aceste condiții regele Carol al II-lea îl numește prim ministru pe Octavian Goga, liderului Partidului Național Creștin. Democrația șchioapă din România interbelică era pe ducă. În februarie 1938 Carol al II-lea decide desființarea tuturor partidelor, schimbă Constituția și introduce dictatura regală. Marele cărturar Nicolae Iorga i se alătură fiind numit consilier regal.
Corneliu Zelea Codreanu se supune deciziei regelui și emite la data de 21 februarie circulara nr. 148 prin care dizolvă partidul „Totul pentru Țară”. Reproducem mai jos conținutul acesteia:
Am convocat inca de acum o saptamana pe ziaristi pentru maine, Marti 22 Februarie a.c. ora 8 seara, in scopul de a incerca sa fac unele declaratii politice privind atitudinea noastra ca partid, in fata noilor imprejurari. Deoarece Miercuri 23 Februarie, este ultimul termen pentru facerea declaratiilor de catre functionari si inaintarea demisiilor din partide, ma vad silit a face aceste declaratii astazi, pentru ca ele sa ajunga in timp util membrilor nostri.
Iata aceste declaratii, pe care le fac in numele forului conducator al Miscarii Legionare.
Anuntam pe membri, ca incepand cu data de astazi 21 Februarie 1938, Partidul „Totul pentru Tarã” nu mai exista. Intreaga conducere a cazut de acord, ca ratiunea de existenta a Partidului a incetat. Toti cei legati pana in prezent juridiceste de acest partid, functionari de Stat sau nefunctionari, sunt dezlegati de toate aceste legaturi, luandu-si complecta libertate de actiune. Toate functiunile, Sefi de regiuni, de judete, etc, sunt desfiintate. Sediile se inchid si se dau proprietarilor.
Motivele care ne-au determinat la aceasta hotarare sunt:
Decretul Regal Nr. 870 din 17 Februarie 1938 cuprinde urmatoarele dispozitii:
- Functionarii Statului nu pot face politica, nu mai pot face parte din partide.
- Cei ce nu sunt functionari, adica restul de cetateni, daca actioneaza politiceste, sunt sanctionati.
- Conducerea este sanctionata daca mai da circulari, ordine, dispozitiuni.
Deci suntem aruncati din raportul de Drept, in raportul de Forta. Pe acesta insa, noi nu-l primim. Noi am inteles sa actionam in cadrul legii, manifestandu-ne credintele noastre. Daca aceasta n-o putem face, si daca orice manifestare de credinta ne este interzisa, ratiunea de existenta a partidului nostru a incetat. Noi nu voim sa intrebuintam forta. Nu voim sa intrebuintam violenta. Ne este suficienta experienta din trecut, cand fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem in nici un fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.
Lovitura de Stat nu voim sa dam. Prin esenta insasi a conceptiei noastre noi suntem contra acestui sistem. Ea insemneaza o atitudine de bruscare, de natura exterioara, pe cand noi asteptam biruinta noastra de la desavarsirea in sufletul natiunii a unui proces de perfectiune omeneasca. Nu vom intrebuinta aceste mijloace, pentru ca tineretul de astazi are prea adanc infipta constiinta misiunii sale istorice si a raspunderii sale, pentru a nu face acte necugetate, care sa transforme Romania intr-o Spanie insangerata. Generatia noastra intreaga vede bine manusa ce i s-a aruncat. Manusa aruncata va ramanea, insa, jos. Noi refuzam sa o ridicam.
Ceasul biruintei noastre inca n-a sunat. E inca ceasul lor. Daca generatia batranilor nostri crede ca e mai bine asa cum a procedat, noi nu avem sa ne amestecam pentru a le da lectii. Ei poarta raspunderea in fata lui Dumnezeu si a istoriei. De altfel parerile mele, simple pareri, asupra ultimelor evenimente vor fi fixate intr-o scrisoare adresata unuia dintre ministrii actualului cabinet.
In acelasi decret regal, se vizeaza comertul legionar. Pentru a nu da nastere la nici o posibilitate de conflict, cu multa durere, renuntam si la activitatea comerciala. Intregul comert legionar se lichideaza. Sefii de intreprinderi vor anunta personalul din timp pentru a se putea plasa in alta parte. Cei 70 de copii intretinuti de noi, vor fi trimisi acasa, nemaiputand suporta cheltuiala intretinerii lor. In timpul liber care ni se deschide, indemn pe toti tinerii, sa studieze cat mai profund in directia meseriei lor.
Dealtfel si eu, profitand de acest timp, voi pleca peste o luna la Roma, pentru a ma ocupa de traducerea si de tiparirea in limba italiana si franceza, a cartii mele. Deasemenea, voi scrie volumul al II-lea.
Si acum, in ceasul disolvarii noastre, noi tineretul Romaniei, crescuti in credinta legionara, multumim generatiei batranilor oameni politici, pentru modul in care s-au purtat cu noi, pentru modul in care ne-au tratat, pentru exemplele de caracter, onoare, demnitate si legalitate, pe care ni le-a dat. Inchizand aceasta trista pagina, ramanem legati in duhul lui Mota, Marin si al celorlalti morti ai nostri, care se roaga pentru noi lui Dumnezeu.
Credeti, camarazi din sate, din orase, din munti si din campii, in viitorul legionar al Romaniei, pe care nici ura, nici uneltirea vicleana si nici moartea nu-l pot impiedica.
Corneliu Zelea Codreanu
Bucuresti, 21 Februarie 1938
Cu toate acestea, la ordinele regelui Carol al II-lea, începe o nouă prigoană împotriva membrilor Mișcării Legionare. În următorii doi ani mii de legionari vor înfunda pușcăriile, sute dintre ei vor fi uciși. O mică parte se salvează reușind să se refugieze în Germania. În tot acest timp marele cărturar Nicolae Iorga se află alături de rege. Ba mai mult, îi face jocurile acestuia ducînd o propagandă virulentă împotriva legionarilor în paginile gazetei sale, „Neamul Românesc„.
Aceasta era atmosfera cînd Corneliu Zelea Codreanu îi trimite profesorului Nicolae Iorga scrisoarea de mai jos:
Pentru profesorul Iorga
Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr
Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi.
La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.
La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul.
Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau:
Nu aşa veţi rezolva problema evreiască.
Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!
Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă.
Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.
Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?
Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români.
Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.
Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.
Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuvinţă.
De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.
Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare.
Ei bine, nu mai pot!
Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:
Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.
Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.).
Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.
N-am nimic. D-ta ai totul.
Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!
Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.
Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.
Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere.
Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.
Bucureşti, 26 martie 1938
Corneliu Zelea Codreanu
Profesorul Iorga s-a simțit lezat și, în calitatea sa de consilier regal, l-a dat în judecată pe Corneliu Zelea Codreanu pentru calomnie! În urma procesului, acesta este condamnat la șase luni de închisoare. În timp ce Codreanu își ispășea pedeapsa, i se înscenează la ordinul regelui Carol al II-lea un alt proces, de data asta pentru fapte mult mai grave. Este acuzat de trădare de țară și colaborare cu agenți ai unei puteri străine. În urma acestui al doilea proces este condamnat la 10 ani de pușcărie.
Inevitabilul se produce cînd în noaptea de 29 pe 30 noiembrie 1938, la ordinele regelui Carol al II-lea și prin intermediul lui Armand Călinescu, Corneliu Zelea Codreanu alături de alți 13 legionari, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați mișelește și îngropați într-o groapă comună la Jilava. Peste cadavre a fost turnat acid sulfuric iar peste groapa comuna a fost turnată o placă groasă de beton.
În tot acest timp marele cărturar Nicolae Iorga se află alături de rege.
Dictatura regală devine tot mai sîngeroasă. Totul ajunge la apogeu în septembrie 1940 cînd are loc revoluția legionară. Regele criminal Carol al II-lea este obligat să abdice și să părăsească țara, nu înainte de a o jefui pentru ultima oară. La data de 14 septembrie 1940 se proclamă Statul Național Legionar în fruntea căruia se află generalul Ion Antonescu. Horia Sima, comandantul Mișcării Legionare devine numărul doi în stat.
Trebuie menționat faptul că în zilele tulburi ale revoluției nu a fost ucis nici unul dintre responsabilii pentru teroarea și crimele din perioada dictaturii lui Carol al II-lea. Legionarii doreau ca pedepsirea acestora să se facă în cadru legal, în urma unor procese. Sînt arestați doar principalii responsabili și este înființată o comisie de anchetă. Profesorul Iorga nu se afla printre aceștia deși mulți îl considerau cel puțin complice la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu dacă nu chiar autorul moral.
Lucrurile trenează. Trebuie știut faptul că majoritatea celor arestați erau oameni bogați și cu multe relații, mai ales în anturajul lui Mihai Antonescu, Ministrul Justiției. Se încearcă eliberarea unora sau mutarea altora în sanatorii pe motive medicale. Populația nu înțelegea de ce nu încep procesele. În această atmosferă se desfășoară în perioada 26-27 noiembrie 1940 dezgroparea trupurilor lui Corneliu Zelea Codreanu și a celorlalți 13 camarazi ai săi din groapa comună de la Jilava. Legionarii care lucrau la dezgropare decid să-și răzbune Căpitanul și pe ceilalți legionari omorîți in timpul prigoanei și îi execută pe cei responsabili si care erau deținuți atunci la Jilava.
Știrea se propagă fulgerător în toată țara. În București, o echipă de legionari condusă de chestorul de poliție Stângă îi arestează și îi aduce la sediul Poliției pe Gheorghe Tătărescu, Mihail Ghelmegeanu, Constantin Argetoianu, Ion Gigurtu și generalul Constantin Ilasievici. Imediat ce aude de arestări, Horia Sima intervine și cei cinci sînt eliberați.
Mai tîrziu, în cursul aceleași zile de 27 noiembrie, o altă echipă de opt legionari condusă de Traian Boeru îi ridică pe Virgil Madgearu și pe profesorul Nicolae Iorga. Horia Sima a încercat să dea de urma acestora și să-i elibereze în cursul nopții de 27 pe 28 noiembrie. Din păcate n-a reușit. Cadavrele celor doi au fost găsite în cursul zilei de 28 noiembrie. Fuseseră executați.
Pe scurt: Da, Nicolae Iorga a fost ucis de legionari dar nu a fost o acțiune organizată sau girată de conducerea Mișcării Legionare. Dimpotrivă, conducerea Mișcării Legionare a făcut tot posibilul pentru a împiedica nenorocirea. Echipa legionară a lui Traian Boeru a acționat pe cont propriu și l-a executat pe politicianul Nicolae Iorga, nu pe marele cărturar Nicolae Iorga pentru că îl considerau autorul moral al uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mișcării Legionare.
sursa: RostOnline
