78% din femeile care doresc să avorteze se răzgândesc după ce văd la ecograf imaginea copilului nenăscut

0 466

În unele clinici pentru avorturi, ecografiile realizate înainte de efectuarea avorturilor sunt ceva obişnuit, în timp ce, în altele, ecografiile sunt permise doar în anumite circumstanţe.

pregnancycenters13

Catherine Anthony, care a lucrat în trecut pentru Planned Parenthood, a declarat următoarele lucruri într-un interviu: „Când lucrăm pentru Planned Parenthood, ecografiile aveau loc doar dacă femeia nu era sigură de data ultimului ciclu menstrual sau dacă doctorul dorea în mod expres să se facă o ecografie”.
Femeile nu aveau opţiunea de a vedea ce se petrece pe ecran în timpul ecografiei.

Însă, în realitate, ecografiile făcute înainte de avort reprezintă o bună tehnică medicală. Pe lângă faptul că verifică cât de avansată este sarcina, ceea ce la rândul său determina procedura de avort şi tipul de instrumente folosite, o ecografie reprezintă un mod de a verifica dacă o femeie prezintă o sarcină tubară sau sarcină ectopică. O femeie poate avea în aparenţă o sarcină fără probleme, însă ecografia poate dezvălui cum fătul se dezvoltă în tuburile falopiene şi nu în uter. Dacă nu se descoperă situaţia respectivă la timp, tubul se poate rupe, ceea ce reprezintă o complicaţie medicală gravă şi poate surveni decesul.
De-a lungul ultimelor decenii, au existat câteva cazuri de femei care s-au dus la clinici pentru a avorta, au plecat de acolo crezând că nu mai erau gravide şi apoi au murit din cauza unei sarcini ectopice. Printre victimele unei asemenea tragedii se număra Gladyss Delanoche Estanislao, 28 de ani; Sherry Emry şi Yvette Poteat, ambele de 26 de ani, şi Angela Satterfield, de 23 de ani. Toate aceste femei au murit întrucât personalul medical a dat greş în a le identifica problemele.

În majoritatea cazurilor în care se fac ecografii, femeilor nu li se arata imagini cu ecografiile decât dacă le cer în mod expres şi uneori nici măcar atunci. Mulţi foşti practicanţi ai avortului au mărturisit acest fapt, printre care doctorul Joseph Randall, care a spus următoarele : „Femeile nu au permisiunea de a se uita la ecografie pentru că dacă ar apuca doar să audă inima bătând, nu ar vrea să facă avort”. (1)

Faptul că Planned Parenthood, precum şi alte asociaţii pro-alegere se opun vreunei legislaţii care i-ar permite unei femei să vadă ecranul de la ecografie este un alt fapt care vine în sprijinul celor sus menţionate. Chiar şi în cazul în care legea prevede că femeia nu trebuie neapărat să se uite la ecranul de la ecografie, ci doar trebuie să i se confere dreptul de a alege, asociaţia Planned Parenthood s-a opus celor propuse.

O persoană pro-alegere, care a comentat despre un proiect de lege din Louisiana prin care se dorea ca o femeie să vadă o ecografie cu bebeluşul înainte de a-l avorta, a numit ecografia drept „un instrument de tortură″ (2). Preşedinta a asociaţiei Planned Parenthood, Cecile Richards, s-a referit la un proiect de lege susţinut de Rick Perry care să le dea femeilor şansa de a vedea o ecografie cu fătul înainte de a avorta : „De ce este Rick Perry atât de crud cu femeile ?…. Rick Perry vrea să devină preşedinte, şi dacă iese învingător, pun pariu că va impune acest fapt periculos asupra fiecărei femei din fiecare stat. Dacă nu ne împotrivim acum, femeile ar putea suferi de pe urma consecinţelor timp de ani şi ani.″ (3)

În viziunea Planned Parenthood, faptul de a-i permite unei femei să vadă o imagine a fătului ei la ecografie este „o idee periculoasă″. Multe femei care fac avort nu ştiu adevărul despre dezvoltarea fătului. După cum spunea Catherine Anthony Adair: „Niciodată nu discutăm despre dezvoltarea fătului. La făt se făcea referire drept „conţinutul uterului″ sau „o masă de celule″. În rarele ocazii când o femeie întrebă de mărimea copilului, obişnuiam să îi spun că era cât vârful unui creion, indiferent de cât de avansată era în realitate sarcina.

Jewels Green, un alt fost membru al personalului medical, a afirmat : „Când explicăm procedura avortului, cuvântul făt/ copil nu era niciodată folosit, ci mai degrabă conţinutul uterului, sarcina, sau rezultatul concepţiei, aceştia erau termenii cu care ne refeream la făt.

Limbajul consilierilor pe probleme de avort este adesea atent mânuit pentru a evita orice referire la copil. Până şi termenul făt nu este întotdeauna utilizat. Un sondaj radio al NPR (Naţional Public Radio* Radio Naţional) din 2012 a chestionat membri ai personalului medical dintr-o unitate din Anglia. Pe parcursul chestionarului, persoanele respective nu au menţionat vreodată cuvântul „avort″, în schimb se foloseau termenii de „tratament″- de exemplu „sala de tratament″, „consilierea pentru tratament″, etc.

În schimb, ecografia constituie o lovitură dură la adresa acestei retorici evazive, căci arăta realitatea despre un copil nenăscut. Cât despre informaţiile date de personalul medical, cum că ecografia este „o armă crudă″, „o armă de tortură″, oricine a ascultat femei care-şi regreta avorturile a tot auzit din partea lor următoarele: „Îmi doresc să fi avut mai multe informaţii″, „Dacă ştiam ce păţeşte un făt în timpul avortului, nu mai făceam unul″. Câteodată, o femeie care a făcut un avort în trecut rămâne din nou gravidă şi se confruntă cu o imaginea copilului din uter pe ecranul de la ecografie. Atunci se dezvăluie adevărul şi femeia trebuie să poarte povară a ceea ce a consimţit în trecut. Poate că personalul medical poate evita dezvăluirea adevărului când le consiliază pe femei, dar nu vor putea să ascundă adevărul de femeie pentru tot restul vieţii. În cele din urmă, multe femei care sunt minţite în clinicile pentru avorturi vor afla lucruri despre dezvoltarea fătului, iar personalul medical nu va fi la faţa locului pentru a le susţine moral. De multe ori această descoperire le face pe femei să cade prada depresiei şi să dezvolte sentimente de ură faţă de sine.

De ce personalul medical evita să arate femeilor imagini de pe ecografii ? Poate asta se-ntâmplă deoarece până la 78 % din femeile care fac o ecografie aleg să nu facă avort (4). Atunci când femeile hotărâte în privinţa avortului văd ecografii cu bebeluşii lor nenăscuţi la centrele de rezolvare a crizelor de sarcină, se-ntâmplă lucruri uimitoare. Iată mai jos o poveste de la un asistent al unui asemenea centru din New Jersey. O femeie (să-i spunem Gina) stătuse în sala de aşteptare din acest centru în timp ce câteva din prietenele ei o încurajau să păstreze copilul. Însă, în momentul în care a venit la programare, a spus următoarele: „Nimeni nu mă poate convinge să nu fac un avort! Nici prietenele mele din sala de aşteptare, nici fata aia care a intrat, şi tu în nici un caz.

Asistenta ne povesteşte: „Am informat-o pe Gina ca intenţia mea nu era s-o forţez să nu avorteze, ci mai degrabă să-i prezint opţiunile pe care le avea, astfel încât să ia cea mai bună şi mai bine documentată decizie.″

Eu şi cu Gina am petrecut o oră, timp în care ne-am simţit foarte bine una în compania celeilalte. Am ajuns să cunosc lucruri despre ea, valorile familiale, obiectivele de viaţă, relaţia cu tatăl copilului. Alături de ea am trecut în revistă informaţiile despre avort şi i-am cerut să mă asculte în timp ce discutăm opţiunea de adopţie, pentru ca să ia într-adevăr cea mai bună decizie pentru ea însăşi. I-au plăcut acele opţiuni prezentate şi mai pe urmă mi-a mulţumit pentru că am ajutat-o să privească sarcina şi din alte perspective. Însă chiar şi după ceva timp petrecut împreună, Gina era hotărâtă să avorteze.

Apoi Ginei i s-a făcut o ecografie, iar asta i-a schimbat viaţa!

Imediat după ce a privit ecranul, Gina se uită la asistenţa noastră şi la mine şi spuse: „Iată-l! Acela este copilul meu! (A fost pentru prima oară când a folosit termenul de copil) Pot s-o duc la capăt !″ a fost aşa o răsturnare de situaţie…″ (5)

Gina a dus sarcina până la capăt şi şi-a păstrat copilul.

Asociaţia Woman’s Choice Network este o organizaţie pro viaţă care le ajută pe femeile care se confruntă cu sarcini nedorite şi le încurajează să aleagă viaţa pentru copiii lor.

În 2011, reţeaua a ajutat peste 1.500 de femei. Din cele 172 care au văzut ecografia înainte de avort, 123 au ales să păstreze sarcina. „Ecografia este doar primul pas, prima etapă dintr-o călătorie. După efectuarea ecografiei urmează munca noastră″, spuse doamna Scheuring, care a citat informaţii din domeniile îngrijirea copiilor, consiliere, precum şi alte servicii.″

Doamna Scheuring ne mai zice: „Chiar lăsăm deciziile la latitudinea lor şi, ocazional, se mai găseşte câte o femeie care nu vrea să vadă ecografia″, „dar aproape fiecare femeie, fiecare iubit şi aproape fiecare bunică emotivă din cameră se uită la ecran. Vor să vadă fătul. Şi răspunsul cel mai des întâlnit pe care-l auzim este: Habar n-aveam″.(6)

Un fapt demn de reţinut este că această unitate pro-viaţă, la fel ca majoritatea unităţilor pro-viaţă, le oferă femeilor ajutor constant după ce decid să nu renunţe la sarcină, asta spre deosebire de clinicile pentru avort, care iau banii de la femei, efectuează avortul şi o trimit pe femeie acasă.

Într-un alt caz, o femeie măritată care a rămas gravidă la 39 de ani după ce deja avusese copiii pe care şi-i dorea a luat în considerare posibilitatea avortului dar a decis că probabil va păstra copilul. Însă, din nefericire, după cum ne spune ea, instinctele ei materne nu se manifestau. Când o tânără prietena i-a pus copilul în braţe, femeia s-a trezit uitându-se cu dezgust la o „fetişoara mică şi schimonosită, care nu trezea tandreţe, ci doar un plictis imens la gândul de a îngriji un copil. Ce puteam face eu cu un copil pe care nu-l puteam înapoia mamei ?″.. nu era sigură – în ciuda reţinerilor – ca o va afecta emoţional să facă un avort dacă ceva nu decurgea conform planului. Când i s-a zis că prezenţa şanse la fel de mari de a suferi o pierdere de sarcină din cauza amniocentezei cât şi de a avea un copil cu sindrom Down, luând în considerare vârsta ei, spera să aibă un avort spontan. „Asta până când, aşezându-mă pe masa unde urma să aibă loc procedura, am văzut cum ecografia de pe monitorul de deasupra mea arată capul perfect format al fătului pe care-l purtăm. Voiam copilul ăla !″ (7)

Randy Alcorn, autor pro-viaţă, povesteşte în cartea sa Pro-Life Answers to Pro-Choice Arguments (Răspunsuri pro viaţa la argumente pro alegere) următoarea întâmplare, relatată de asistenţii dintr-un centru maternal: „Barb a venit marţi la Cobb Pregnancy Services dorind o evaluare a sarcinii pentru a putea avorta. Era gravidă în 16 săptămâni. Asistenta ei, Janet, a pus un video (The Eclipse of Reason) care arata procedura de avort la un asemenea făt. Când asistenta s-a întors în cameră, Barb se uită în jos şi spuse „Nu pot să nu am copilul″.

Janet şi-a exprimat părerea de rău despre un avort cu care a stat pe conştiinţă peste 25 de ani. Apoi a reuşit să mă contacteze pentru a efectua o ecografie şi a-i arăta lui Barb copilul. Fetiţa lui Barb a ţinut neapărat să-i arate şi mamei că era în viaţă, foarte energică şi că îi mergea bine. Îşi tot deschidea şi închidea guriţa, sughiţa, se lăsă pe spate de parcă era într-un şezlong, îşi lungea picioruşele. Şi-a ridicat până şi mânuţele pentru că Barb să îi numere degetele.

Barb a fost vizibil impresionată. Când am terminat cu ecografia, am întrebat-o pe Barb ce avea de gând. A răspuns: „O să am copilul″. Am întrebat dacă ecografia a făcut-o să se răzgândească iar ea mi-a răspuns : „Da, şi încă cum. Am venit aici ca să fac o evaluare a sarcinii în vederea unui avort″(8)

O femeie ce dorea să avorteze după ce rămăsese gravidă în urma unui viol a fost de acord să facă o ecografie gratis la un centru maternal : „Copilul clipea. Se tot uita împrejur, îşi sugea degetul mare… era atât de real, de adevărat. Arata de parcă ai putea să îţi iei copilul de acolo. Ştiu că inima le începe să bată între patru şi şase săptămâni, dar tot nu pare aşa de real până nu vezi copilul. M-a uimit.”

Femeia şi-a păstrat copilul.

„Nu credeam vreodată că puteam iubi sau crea o legătură cu un copil (care fusese) conceput în circumstanţe atât de oribile, însă acestea sunt cazurile în care nu-i mulţumim suficient Domnului″, spuse Oliver. „Mă uit la ea, dar nu-l văd pe violator. Este frumoasă şi sublimă.″ (9)

Un alt centru specializat pe probleme maternale aminteşte de o întâmplare cu o femeie care a venit la centru fugind şi plângând după ce un asistent de la Planned Parenthood i-a arătat din greşeală ecografia înainte de avort. Imediat după ce şi-a văzut copilul pe ecran, femeia şi-a dat seama că nu putea să continue cu avortul şi a căutat refugiu într-o clinică pro-viaţă (10).

Pe 2 noiembrie 2012 organizaţia 40 Days for Life (40 de zile pentru viaţă), ce organizează campanii de rugăciuni şi proteste în afară clinicilor pentru avort, a spus următoarea întâmplare: O femeie parcursese un lung traseu dintr-un alt comitat pentru o programare la avort. A fost una din primele persoane care au ajuns la clinică în acea zi şi a trecut de participanţii atenţi de afară intrând apoi în clădire.

Pe când pleca, voluntarii şi-au dat seama că stătuse îndeajuns de mult înăuntru ca să facă un avort. Au mai observat că femeia plângea, aşa că unul din ei a întrebat-o: „Te pot ajuta cu ceva ?″
„N-am putut s-o fac″, spuse femeia. „Îmi făceau o ecografie şi am întrebat dacă pot vedea fătul. La început m-au refuzat, zicându-mi: chiar nu vrei să-l vezi″. Dar eu am insistat: ba da, vreau să-l văd, pentru că dacă-l văd… poate că nu avortez″. Femeia a avut dreptate. Odată ce şi-a văzut fătul de nouă săptămâni pe ecran, a priceput că nu putea să continue cu avortul. (11)

Dar ecografiile pot avea efect şi asupra personalului din clinicile pentru avorturi, care poate fi tulburat de imaginea unui copil de pe ecran. Până acum, multe persoane din mişcarea pro-viaţă au auzit de povestea lui Abby Johnson, director la Planned Parenthood, care a început să susţină mişcarea pro-viaţă după ce a urmărit avortul unui făt de 13 săptămâni. O altă poveste mai puţin cunoscut este cea a lui Joan Appleton, care a trecut printr-o experienţă asemănătoare. În timpul unei conferinţe din Chicago, statul Illinois, susţinută fiind de Liga Pro-Life Action, Joan a vorbit de motivele care au determinat-o să părăsească clinica de avorturi:

„Şi eu am văzut o procedură de ecografie. Am făcut-o şi la primul trimestru, fătul era pe finele primului trimestru, poate chiar la începutul celui de-al doilea, şi chiar puteam efectua procedura la aproape 14 săptămâni. Totul sau nimic. Nu-mi amintesc exact care anume era problema, dar voiam să efectuăm avortul folosind ecografia, ca să fim siguri că scoteam întregul corp al fătului. Eu mânuiam ecograful în timp ce doctorul efectua procedura, şi îi dădeam indicaţii în timp ce priveam pe ecran ce se petrece. Am văzut cum fătul se ferea. Am văzut cum îşi deschidea guriţa. Am văzut Strigătul Mut de câteva ori, dar nu m-a afectat – pentru mine era doar o propagandă din partea mişcării pro viaţa. Dar nu puteam nega ce se petrecea pe ecran. După procedură, tremuram de-adevăratelea, dar am reuşit s-o scot la capăt şi să-mi continui munca din acea zi.

Spre deosebire de Abby Johnson, Appleton nu şi-a părăsit locul de muncă imediat – însă întâmplarea respectivă a convins-o că avortul era greşit.

Doctorul Stuart Campbell a efectuat avorturi de ani întregi, însă noile imagini cu ultrasunete, tridimensionale, grafice l-au făcut să-şi schimbe perspectivă.

„Nici măcar imaginea unui făt avortat nu trezeşte atâta oroare ca cea simţită de cineva care vede la ecografie un făt care dă din mânuţe şi picioare, îşi deschide guriţa, îşi suge degetul, şi apoi se gândeşte, vai, cineva vrea să îl…ştiţi voi… Pare atât de real. Mi-a schimbat punctul de vedere. Nu cred că există vreo îndoială în acest sens ″(12).

Doctorul Campbell nu mai efectuează avorturi. Doctorul Randall, citat mai sus, confirmă următoarele fapte: „Cred că cel mai tare lucru ce ni s-a întâmplat a fost ecografia, sau aparatul cu ultrasunete după cum era numit atunci, ce arăta copilul pe ecran. Fătul părea cu adevărat viu pe ecran, se mişca. Şi imaginea aia, cu acel copil pe ecran m-a tulburat mai mult decât orice altceva… Am rămas fără două asistente. Nu mai puteau suporta să se uite pe ecran.″

Doctorul a declarat cele sus menţionate la o conferinţă Meet the Abortion Providers, sponsorizată de Pro-Life Action League.

Fenomenul respectiv, al asistenţilor de la clinicile de avort care părăsesc unităţile medicale după ce văd ecografiile constituie un fenomen atât de pregnant din ultimele câteva decenii încât câteva publicaţii medicale majore s-au referit la această problemă. Potrivit unui articol din ObGyn News, personalul (de la clinicile de avort) poate fi afectat de imaginile de ecografie și ar putea simți nevoia să se descarce de această încărcătură emoțională și să-și reconfirme prioritățile.″ (13)

Alison Herwitt, Directorul General din America pentru Relații Externe din partea NARAL Pro-Choice a declarat următoarele în timpul unei discuţii despre un proiect de lege care ar permite fonduri de la guvern pentru clinici pentru achiziţionarea unor ecografe :

„Nu vor ca fondurile să meargă la Planned Parenthood, unde vor beneficia de mai multe opţiuni, doar vor ca fondurile să fie direcţionate către centre de criză, unde femeile vor beneficia de acest aparat pe cheltuiala plătitorilor de taxe.″(14)

Herwitt a spus adevărul, chiar dacă în mod necugetat. Ecografele sunt o armă puternică împotriva minciunilor şi înşelăciunilor din industria avortului.

1. “Pro-Choice 1990: Skeletons in the Closet” New Dimensions October 1990
2. Janet Hadley “Abortion: between Freedom and Necessity” (Great Britain: Virago Press, 1996) 150
3. Maggie Haberman “ Richards: Perry ‘so cruel’ to women” Politico, Sept 1, 2011
4. Adam Cohen“The Next Abortion Battleground: Fetal Heartbeats” Time Ideas October 17, 2011
5. Melissa Fischer “Gina’s Decision” Heartbeat Newsletter (First Choice Women’s Resource Centers, New Jersey) Summer 2012, p2
6. Ann Rodgers “Women’s center in Pittsburgh’s North Side welcomes ultrasound machine” Pittsburgh Post-Gazette August 18, 2012
7. Faith Abbott “a Tale of Two Women” Human Life Review, Spring 1993 in Tamara L Roleff. Abortion: Opposing Viewpoints (San Diego, Greenhaven Press, 1997) 111 to 112
8. Audrey Stout, Marietta Georgia, e-mail to Randy Alcorn February 12, 2000 Randy Alcorn “Pro-life Answers to Pro-Choice Arguments” (Sisters, Oregon: Multnomah Publishers, 2000) 199
9. Karla Dial “Bringing Good Things to Life”Citizen June 2003
10. Roderick P Murphy. Stopping Abortions at Death’s Door (Southbridge, Massachusetts: Taig Publishing 2009) P194
11. 40 Days For Life Blog http://40daysforlife.com/blog/?p=3755
12. Stuart Campbell “The Hidden Wonders of New Life” The Tablet October 7 2004
13. ObGyn News, Quoted in Rachel M MacNair, PhD. Achieving Peace in the Abortion War (New York: iUniverse, 2009) page 59
14. Karla Dial “Bringing Good Things to Life

de Sarah Terzo, LifeNews.com

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi Ştiri pentru viaţă

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php