Recomand tuturor să viziteze Cazanele Dunării.Sunt de o frumusețe răpitoare, iar clima dulce cu influențe mediteraneene, cu leandru, lămâi ornamentali sau ficuși, te îmbie la plimbare pe malul Dunării și pe fluviu cu barca, unde te simți ca în Grecia. Drumul spre Drobeta Turnu Severin l-am ales pe la Mănăstirea Tismana, unde într-un cadru natural sfințit de Nicodim, ctitorul primei mănăstiri din Țara Românească, un vlah care s-a nevoit într-o peșteră, care se poate vedea și azi.
De la Tismana am plecat pe o căldură de 38 grade, noroc că-mi funcționa aerul condiționat la mașină. Am ales să trec prin Oltenia profundă, prin sate uitate parcă de timp și pe drumuri județene. Am avut ocazia să străbat Câmpia Libertății prin Padeș, locul unde revoluționarul Tudor Vladimirescu ridica poporul să ”omoare răul cu rău”, după ce cu o zi înainte trecusem prin Hobița lui Constantin Brâncuși, un sat ars de soare și melancolie ca întreaga Oltenie. Drumurile județene din Oltenia parcă sunt inspirate din filmele peruane sau boliviene. Mare grijă să aibă șoferii pe dealurile care alunecă cu șoseaua la vale. Pe alocuri, dacă nu ești atent îți spargi baia de ulei sau te răstorni în prăpastie. Dar aproape de Drobeta Turnu Severin drumul devine foarte bune și ai ce vedea. De la piciorul podului lui Traian, construit de Apolodor din Damasc la Porțile de Fier, un baraj fabulos construit de Ceaușescu și Tito între anii 1965-1971. M-am fotografiat la barajul impresionant. Sper să nu fiu arestat pe baza noii legi care condamnă ”cultul lui Ceaușescu” că am promovat o ctitorie a dictatorului. Păi dacă Ceaușescu a pus să se construiască barajul în mentalitatea îngustă a leguitorilor ar trebui și dărâmat că e un ”însemn de propagandă totalitară”. În fine am ajuns la Orșova, unde orașul nou te întâmpină cu o faleză magnifică. Pe drumul de la Porțile de Fier la Orșova am avut sentimentul că sunt pe riviera italiană și franceză. Același peisaj mirific între stâncă, apă și flori ca în filmele cu Louis de Funes, Alain Delon sau Marcelo Mastroiani. Aerul miroasea a Dunăre, flori și iarbă arsă. Orșova e un oraș nou, pentru că vechea localitate e scufundată datorită barajului. Frumusețea vilelor construite pe malul Dunării cu balcoanele și curțile pline de flori mediteraneene te îmbie să te retragi aici la pensie, unde din aprilie pînă în octombrie e mult soare și o vară prelungită. La Cazanele Dunării ai sentimentul că faci permanent o baie de soare, că ești un personaj din filmele ”Piscina” sau ”Purple Noon” cu Alain Delon.
La Eșelnița, un sat pescăresc, unde m-am cazat e un mic rai turistic. Plăcerea să înoți în piscinele construite pe malul Dunării îți oferă sentimentul că ești un refugiat din anii 80 care trecea Dunărea înot să aleagă libertatea în Iugoslavia. Seara o bere rece pe pontoanele plutitoare pe Dunăre și luna plină completeză tabloul împreună cu o plimbare cu șalupa pe întinderea albastră. Strauss a avut dreptate Dunărea e albastră, dar nu la Viena, ci la Eșelnița, numai în România noastră dragă. Între Eșelnița și Dubova poți vedea pe Decebal sculptat în stâncă de un italian la comanda milionarului Iosif Constantin Drăgan. Sculptura a durat 10 ani și a costat un million de dolari. E o replică peste timp a lui Drăgan la tabula lui Traian de pe malul sârbesc, în care îi jignea pe daci că i-a supus. Mai jos de sculptura lui Decebal, mai mare decât cea a lui Iisus de la Rio de Janiero, se găsește micuța mănăstire ortodoxă Mraconia unde toți călugării au fost uciși de către turci în 1715. Mănăstirea e mică și cochetă și cu o mare încărcătură spirituală ortodoxă, într-o zonă unde s-au găsit urme ale celor mai vechi așezări din Europa de est. Vă sugerez să vizitați Cazanele Dunării: ele sunt o Grecie în miniatură din punct de vedere climatic și chiar botanic. Aici se mănâncă cea mai bună ciorbă de pește de pe Dunăre. Vă veți îndrăgosti de această rivieră românească, unde te simți ca la Mediterană, dar pe scumpul nostru pământ românesc, udat de lacrimi și sânge.
de Ionuț Țene NapocaNews