Predică la Duminica a II-a după Rusalii – a Sfinţilor Români – Pr. Vasile Gordon

By Alexandru Mihail On iun. 14, 2015

Căci aceasta este una dintre cele mai mari bucurii ale Raiului: comunicarea cu Dumnezeu şi cu sfinţii (spre deosebire de tristeţea iadului care constă, între altele, în necomunicare, sau comunicare doar cu duhurile respingătoare ale întunericului).

Pomenirea sfinţilor ne aduce întotdeauna în minte frumoasa şi inspirata exclamaţie a psalmistului David: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!” (Psalm 67, 36), totodată îndemnul liturgic al aceluiaşi: „Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui!”(Ps. 150, 1).

Acestui îndemn am urmat şi noi astăzi, iubiţi credincioşi şi în duminica aceasta, a sfinţilor români. Cu dreaptă socotinţă părinţii Bisericii răsăritene au rânduit ca prima duminică după Rusalii să se numească duminica tuturor sfinţilor, sfinţenia fiind un dar al Duhului Sfânt, pogorât în creaţie în duminica Cincizecimii.

Această rânduire datează cel puţin din sec. al IV-lea, de când se păstrează o predică a Sfântului Ioan Gură de Aur la toţi sfinţii martiri (P. G. tom. L, col. 705-712). Urmând acestui exemplu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 ca pentru sfinţii români să se facă pomenirea în duminica următoare, a 2-a după Rusalii, tot ca o expresie a darului Sfântului Duh.

Până nu demult în calendarul ortodox tipărit la noi erau trecuţi doar sfinţii din alte ţinuturi, fapt care a creat impresia, pentru creştinii mai puţin informaţi, că noi, românii, nu am fi avut sfinţi.

Adevărul se cunoaşte bine acum: nu am avut sfinţi canonizaţi oficial şi trecuţi în calendar, dar în conştiinţa şi evlavia românilor ei au fost cinstiţi fără încetare. De aceea, canonizările din anii 1955 şi 1992 au avut menirea de a confirma oficial cinstirea neîntreruptă ce li s-a făcut… .

Poporul nostru a avut şi are, desigur, eroii săi naţionali, alături de poeţi, scriitori, artişti etc., de mare valoare, dar trebuie să se ştie limpede că are un mare număr de sfinţi, cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care noi i-am numi eroi naţionali, pentru viaţa şi misiunea lor exemplară.

Despre mulţi dintre ei ştim puţine lucruri, pe alţii nu-i cunoaştem încă, dar când Dumnezeu ne va învrednici să trecem pragul veşniciei îi vom întâlni, cu voia Domnului, pe toţi, vom vorbi cu ei şi ne vom bucura de vederea lor.

Până când Dumnezeu ne va ferici cu vederea, faţă către faţă, a sfinţilor noştri, să ne bucurăm a-i vedea în duh, pomenindu-i cu evlavie, desigur pe cei cunoscuţi, dar neuitând să îndreptăm un gând cucernic şi către cei necunoscuţi.

Spaţiul limitat, propus pentru a-i evoca nu ne îngăduie să înşirăm amănunte din viaţa şi faptele lor, ci doar să amintim ziua pomenirii, numele, vremea şi locul vieţuirii, totodată ceea ce credem că a fost dominant în slujirea lor.

Ordinea pomenirii este conformă cu ordinea lunilor anului bisericesc:

– 13 sept. – Cv. Ioan de la Prislop, sec. XV-XVI, Tara Haţegului (Prislop), care a dus o viaţă retrasă într-o chilie, numită şi azi „a sfântului”;

– 15 sept. – Sfântului Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, † 1656, vieţuitor la Partoş-Banat, fost mitropolit de Timişoara, mare făcător de minuni;

– 27 sept. – Sfântului Ier. Antim Ivireanul, † 1716, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716), martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al Mt. Antim din Bucureşti;

– 14 oct. – Cv. Paraschiva de la Iaşi, sec. XI, n. Epivat, Tracia, viaţă retrasă în pustnicii; din 1641 sfintele ei moaşte sunt aduse la Iaşi de către domnitorul Vasile Lupu;

– 21 oct. – Cv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuş, Preot Moise Măcinic din Sibiel şi Preot Ioan din Galeş, toţi mărturisitori şi apărători ai ortodoxiei în Ardeal, în sec. al XVIII-lea; în afară de Sofronie, care a murit nu se ştie pe unde prin Ţara Românească, toţi ceilalţi au murit în închisoarea Kufstein (Munţii Tirolului, Austria), aruncaţi din ordinul împărăţiei, unde se duseseră să ceară dreptate pentru români;

– 15 nov. – Cv. Paisie de la Neamţ (Velicikovschi), originar din Poltava-Ucraina, vieţuitor la Athos, de unde a adus în Moldova rânduieli monastice severe, dar înţelepte, inclusiv rugăciunea inimii; stabilit la Mt. Neamţ, unde trece în veşnicie, la 15 nov. 1794;

– 23 nov. – Cv. Antonie de la Schitul Iezer-Vâlcea, sec. XVII-XVIII, mare iubitor de pustnicie, cel mai renumit sihastru al Olteniei, renovator al Schitului Iezer;

– 7 dec. – Sfântului Mc. Filoteea de la Argeş, n. la Târnovo, sec. XIII, ucisă de tatăl ei cu securea, pentru că împărţea mâncare la săraci; sfintele ei moaşte se găsesc la Mânăstire Curtea de Argeş;

– 18 dec. – Cv. Daniil Sihastru, duhovnicul lui Ştefan cel Mare, retras în chiliile de la Putna şi Voroneţ; înmormântat la Mt. Voroneţ;

– 25 ian. – Sfântului Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381), prieten cu Sfântului Vasile cel Mare, cu care corespondează; îl înfruntă cu curaj pe împăratul arian Valens;

– 28 feb. – Cv. Casian Dobrogeanul – originar din Casimcea, n. Dobrogei, vieţuitor la Betleem, Egipt şi Constantinopol, unde va fi hirotonit diacon de Sfântului Ioan Gură de Aur; merge la Roma şi în Galia, la Marsilia, unde pune bazele monahismului apusean; aici moare, în 435;

– 29 feb. – Cv. Gherman din Dobrogea – prieten şi consătean cu Casian, cu care va călători în Siria, Palestina, Egipt, Constantinopol – unde va fi şi el hirotonit de Sfântului Ioan Gura de Aur; merge la Roma, unde, alături de Casian, va lua apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, prigonit în acea vreme. Moare la Roma prin anii 405-415;

– 26 martie – Sfântului Mc. Montanus preotul şi soţia sa Maxima, înecaţi în râul Sava, la 26 martie 304, lângă Singidunum, Belgradul de azi (locuit în acele vremuri de strămoşii noştri daco-romani), pe vremea persecuţiei lui Diocleţian şi Maximian Galeriu;

– 11 aprilie – Sfântului Ier. Calinic de la Cernica, n. în Bucureşti, în suburbia Sfântului Visarion, călugărit la Mânăstirea Pasărea, vieţuitor la Cernica, lângă Bucureşti, episcop de Râmnic (1850-1867); † 1868; sfintele moaşte la Mânăstirea Cernica; vieţuitor smerit şi mare făcător de minuni;

– 12 aprilie – Sfântului Sava de la Buzău, înecat în râul Mouseos (Buzău), în anul 372, la vârsta de 38 de ani, pe vremea persecuţiei lui Atanaric; Sfintele lui Moaşte sunt trimise Sfântului Vasile cel Mare, de către Iunius Soranus, guvernator al Dobrogei;

– 20 aprilie – Sfântului Teotim, episcop de Tomis, preţuit pentru viaţa lui sfântă; are şi scrieri cu caracter moralizator; prin anii 400-403 ia apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur;

– 24 aprilie – Sfântului Ier. Ilie Iorest, originar din Ardeal, călugăr la Putna, misionar în Ardeal, mitropolit de Alba-Iulia (1641-1643), luptător împotriva calvinismului, închis de Gh. Rakoczy, pelerin în Rusia după ajutoare, retras la Putna unde moare la adânci bătrâneţi;

– Sfântului Ier. Sava Brancovici, n. la Ineu-Arad, protopop de Ineu şi mitropolit de Ardeal (1656-1659), persecutat de calvini, pelerin în Rusia după ajutoare; va fi închis de Mihail Apaffi; moare, bolnav, în 1683;

– Sfântului Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş, năsăudean de origine, episcop de Maramureş (sediul la Sfântului Mihail din Peri), 1690-1691; chemat la Viena pentru a părăsi ortodoxia, refuză; închis, scos din scaun, † 1711;

– 12 mai – Sfântului Mc. Ioan Valahul, rob la turci la 15 ani (1659), cumpărat de un „sodomit” pentru scopuri murdare, fapt pentru care Ioan îl ucide; ademenit de agareanca văduvă şi pentru că refuză „propunerea”, va fi închis şi spânzurat;

-27 mai – Sfântului Mc. Iuliu Veteranul (i se spune „veteranul” pentru că a participat la 6 războaie); i se taie capul cu sabia de către persecutorul Diocleţian, la Durostor;

– 2 iunie – Sfântului Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, n. aprox. 1300 în Trapezunt, negustor; un dregător tătar îl persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuză. I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun îi cumpără Sfintele Moaşte (1402) şi le aşează în Bis. Mirăuţilor-Suceava;

– 4 iunie – Sfântului Mc. Zotic, Atal, Camasis şi Filip, nume de martiri descoperite într-o grotă la Niculiţel-Tulcea; martirizaţi pe vremea lui Diocleţian sau Liciniu. Sfintele lor Moaşte se găsesc azi la Mt. Cocoş-Tulcea;

– 24 iunie – Sfântului Niceta de Remesiana (azi Niş, în Jugoslavia), daco-roman, în sec. 4-5 episcop de Remesiana, dar şi misionari la „besi”, strămoşi ai noştri din sudul şi nordul Dunării; are şi scrieri teologice, imne (între care cunoscutul „Pre Tine Dumnezeule Te lăudăm”);

– 30 iunie – Sfântului Ier. Ghelasie de la Râmeţi (jud. Alba), sec. XIII-XIV, cel mai vechi nume de episcop cunoscut în Transilvania;

– 1 iulie – Sfântului Ier. Leontie de la Rădăuţi, sec. XIV, călugăr la Mt. Bogdana, pe vremea lui Bogdan I; episcop de Rădăuţi, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se retrage în pustnicie la Schitul Laura; Sfântului moaşte au dispărut fără urmă;

– 2 iulie – Sfântului Voevod Ştefan cel Mare (1457-1504), ale cărui fapte deosebite le ştiu şi copiii din clasele primare; canonizarea lui este contestată de către cei ce nu vor să vadă linia dominantă a vieţii lui: mare ctitor de biserici şi mânăstiri şi apărător al creştinătăţii şi graniţelor pământului strămoşesc. Sfintele lui moaşte se găsesc la Mt. Putna;

– 8 iulie – Sfântului Mc. Epictet preotul şi Astion monahul, martirizaţi prin tăierea capului sub Diocleţian (aprox. 290) la Halmiris, pe malul lacului Razelm de azi;

– 18 iulie – Sfântului Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria), militar, martirizat prin aruncarea în foc, în 362, pe vremea lui Iulian Apostatul;

– 5 august – Cv. Ioan Iacob de la Neamţ, n. 1913 în Crăiniceni-Botoşani, orfan de mic, vieţuitor la Neamţ, Turnu, Sfântului Sava-Palestina (lângă Iordan), unde a fost şi stareţ (1947-1952); retras într-o peşteră din pustia Hozeva (†1960); a lăsat frumoase poezii în manuscris;

– 7 aug. – Cv. Teodora de la Sihla, n. în Vânători-Neamţ (≈ 1650), căsătorită, dar pentru că n-a avut copii, în bună înţelegere cu soţul au îmbrăţişat amândoi haina îngerească, ea retrăgându-se, cu binecuvântarea stareţului Varsanufie de la Neamţ, în Munţii Sihlei (într-o peşteră, numită azi „a Sfintei Teodora”), el la Mt. Poiana Mărului. Sfintele ei Moaşte se găsesc la Mt. Pecerska-Kiev, în aşteptarea repatrierii;

– Sfântului Mc. Constantin Vodă Brâncoveanu, martirizat de turci, pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa ortodoxă, alături de cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol.

Aşa cum afirmam la începutul cuvântului, nu am pomenit decât sfinţii români cunoscuţi (şi nici dintre aceştia pe toţi).

Iată, aşadar, că ţinutul românesc a fost binecuvântat de Dumnezeu şi cu sfinţi, nu doar cu eroi, poeţi, academicieni etc., cu care, de altfel, ne mândrim fără rezerve. Sfinţilor români, cunoscuţi şi necunoscuţi (încă), rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi! Amin.

via Doxologia