EVENIMENT. PERSONALITATE ANTICOMUNISTĂ comemorată la Bucureşti. Generalului Nicolae Rădescu i se va dedica 2015 ca an omagial.

Una din personalităţile cele mai reprezentative ale luptei anticomuniste, generalul Nicolae Rădescu, va fi comemorat luni 30 martie, orele 14,oo, la mormântul eroului de la Cimitirul Bellu din Bucureşti, anunţă Fundaţia Română pentru Democraţie, iniţiatorul acestei ceremonii alături de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România.
După ce, la 6 martie 2015 s-au împlinit 70 de ani de la instaurarea comunismului în România prin înlăturarea guvernului Rădescu, în urma unei brutale intervenţii a dirigenţilor sovietici şi a acoliţilor lor, şi înlocuirea sa cu criminalul guvern Petru Groza, Fundaţia Română pentru Democraţie , prin liderul său, dl Emil Constantinescu, preşedintele României între 1996-2000, a lansat o chemare publică pentru comemorarea ultimului prim ministru postbelic democrat (1944 – 1945), generalul Nicolae Rădescu.

Astfel, anul 2015 va fi declarat an omagial dedicat acestei personalităţi a istoriei recente a României.În comunicatul iniţiatorilor, se arată că “deşi au trecut 25 de ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste din România, viaţa şi activitatea generalului Rădescu este încă necunoscută unei mari părţi a poporului român. Readucerea în memoria colectivă a acestei mari personalităţi nu are numai scopul de a corecta o ruşinoasă lacună a istoriei recente a României dar, mai ales, de a oferi un reper intelectual şi moral tinerelor generaţii.”
“Cu toate că nu ne aflăm în faţa unei cifre consacrate pentru celebrarea unui jubileu de la naşterea (30 martie 1874) sau de la moartea (16 mai 1953) generalului Nicolae Rădescu, cred că actuala situaţie de criză morală profundă a societăţii româneşti, aflată sub şocul dezvăluirii corupţiei organizate şi a derapajului etic la cel mai înalt nivel al instituţiilor statului, impune aducerea în atenţie a unei personalităţi a cărei întreagă viaţă şi activitate au făcut cinste României în vremuri de restrişte, declarând anul 2015, anul recuperării memoriei generalului Nicolae Rădescu”, se arată în comunicat.
“Dorind să prezinte modele de personaje cu viziune istorică, excelenţă profesională şi culturală, onestitate deplină şi devotament până la sacrificiu faţă de patrie, Fundaţia Română pentru Democraţie a iniţiat, în 2013, un proiect dedicat promovării în conştiinţa publică a monseniorului Ghika, decedat în urma torturilor în închisoarea Jilava şi beatificat de Vatican, în acel an, pentru trecerea în rândul sfinţilor catolici. În 2014, am continuat cu proiectul Centenarul Coposu care, prin dezbateri şi expoziţii, s-a bucurat de audienţă atât în ţară cât şi în Congresul Statelor Unite şi în mari universităţi americane.”

În apelul Fundaţiei Române pentru Democraţie şi AFDPR se cere Primăriei Capitalei ridicarea unui monument dedicate generalului Rădescu în Bucureşti, pe locul fostului bust al lui Petru Groza, precum şi acordarea numelui său bulevardului care astăzi poartă numele generalului Milea – acesta fiind coordonatorul represiunii comuniste din 21 decembrie de la Piaţa Universităţii, iar preşedintelui României îi cere decorarea post-mortem a eroului cu Ordinului Steaua României. De asemenea, Ministerului Apărării şi Ministerului Educaţiei Naţionale li se cere acordarea numele Nicolae Rădescu unei instituţii universitare cu profil militar
Dl Emil Constantinescu şi dl Octav Bjoza, liderii celor două organizaţii iniţiatoare ale anului omagial Nicolae Rădescu, au invitat reprezentanţii instituţiilor publice, ai Asociaţiei Culturl Eroilor şi ai societăţii civile, să li se alăture, prin înfiinţarea unui Consiliu Naţional pentru coordonarea evenimentelor commemorative din acest an.

__________________________________
Erou al războiului de întregire (1916-18), apărător al demnităţii româneşti în faţa acceselor imperialiste ale ambasadorului celui de-al treilea Reich, Manfred von Killinger, atitudine pentru care a fost încarcerat în lagărul de la Târgu Jiu, şef al Statului Major al Armatei Române din 14 octombrie 1944, când trupele române luptau alături de forţele aliate pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, a fost însărcinat de Regele Mihai I să conducă Guvernul României la 6 decembrie 1944. Scurta perioadă de guvernare a fost caracterizată de intransigenta atitudine anticomuniste şi de curajoasa împotrivire la presiunile ocupantului sovietic de instaurare a regimului comunist în România. În timpul mandatului său, au fost emise monedele de aur “Ardealul nostru” în scopul contracarării inflaţiei pregătite de ocupantul sovietic şi al diseminării în rândul populaţiei a unei părţi din rezerva de aur a ţării, preîntâmpinând astfel jefuirea ei de către ruşi.

Pe 23 februarie 1945, ziarul comunist “Scânteia” publica pe prima pagină un manifest prin care chema populaţia Capitalei şi pe ţăranii din Ilfov să ia parte la o manifestaţie organizată de Frontul Naţional Democrat (camuflajul politic al PCR) în Piaţa Naţiunii (azi Unirii) din Capitală. A doua zi, după mitingul comunist din Piaţa Naţiunii, manifestanţii au pornit pe Calea Victoriei, spre Palatul Regal, cerând cu virulenţă demisia guvernului Rădescu, pe care-l acuzau de… “fascism”, şi instaurarea unui guvern FND (adică unul comunist). În timpul manifestaţiei, s-a tras asupra protestatarilor din clădiri adiacente Pieţei Palatului, căzând 4 morţi şi 27 răniţi. Comuniştii au acuzat armata şi forţele guvernamentale de acest atac, deşi ancheta procurorilor a dovedit că gloanţele erau de calibru mic, nefolosit de armată. Desigur, agenţii sovietelor deschiseseră focul pentru a acuza guvernul Rădescu şi pentru a crea o criză politică în România. Instabilitatea a crescut în zilele următoare, iar comuniştii exploatând propagandistic moartea celor 4 oameni şi cerând demisia guvernului. Venirea la Bucureşti a komisarului sovietic Vîşinski, care în cadrul audienţei la Regele Mihai, a cerut acestuia, în mod brutal, demiterea generalului Rădescu şi instaurarea unui guvern “de largă concentrare democratică” (de fapt, alcătuit exclusiv din comunişti), în caz contrar, România putând fi distrusă. După ezitări şi constatând că anglo-americanii nu sunt dispuşi să se implice pentru stoparea abuzurilor sovietice în România, Regele Mihai îl demite pe generalul Rădescu şi numeşte ca prim-ministru pe Petru Groza.
Comuniştii îl vor consemna pe generalul Nicolae Rădescu în arest la domiciliu, intenţionând să-l pedepsească pentru opoziţia curajoasă cu care încercase să le blocheze accesul la conducerea României. Cu sprijinul serviciilor secrete americane, el va fi scos din ţară şi ţinut câteva luni în exil, în Cipru. În acest timp, autorităţile comuniste îl vor condamna în contumacie la închisoare, în aşa-numitul „Proces al Mişcării Naţionale de Rezistenţă”.
Ulterior, Nicolae Rădescu s-a stabilit în SUA, unde, cu sprijinul autorităţilor SUA, a fondat Comitetul Naţional Român al cărui prim preşedinte a devenit, sprijinind apariţia publicaţiilor exilului românesc şi acordarea de burse tinerilor români aflaţi în exil. A decedat în mai 1953, fiind înmormântat în Cimitirul Calvary din New York.
În noiembrie 2000, rămăşiţele pământeşti ale bravului general Rădescu au fost aduse în ţară datorită iniţiativei dr. Ştefan Issărescu, soţul Principesei Ileana a României şi a nepoţilor săi, distinşii prof. dr. neurolog Alexandru Şerbănescu şi prof. dr. Vlad Rădescu, cu sprijinul primului ministru al Guvernului României, acad. Mugur Isărescu şi al preşedintelui Emil Constantinescu.