M.R. Ungureanu – fan Ana Pauker!

de Florin Dobrescu, Buciumul.ro

Citiţi români! Citiţi şi vă cruciţi!

Întâi am crezut că este o răutate gratuită. O făcătură. În politica dâmboviţeană loviturile murdare sunt un lucru obişnuit.

Dar nu. Este adevărat. În presa din vara anului 2oo6, apărea o ştire trecută atunci aproape neobservată.

Sub titlul „Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o ştire din care reieşea că actualul premier Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza să dea curs solicitărilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria foştilor miniştri de Externe ai României. Mai mult decât atât, Ungureanu afirma atunci, mândru, că iniţiatorul afişării tabloului este chiar el. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/ana-pauker-pe-peretele-lui-ungureanu.html

Şocant, nu? Şocant mai întâi tupeul pe care poate să îl aibă cineva ca să afişeze cu ostentaţie într-o instituţie publică din România, portretul unuia din principalii vinovaţi de genocidul comunist!

Pentru cei care nu cunosc foarte bine Istoria, câteva date credem că sunt de folos.

Pe numele său adevărat Hannah Rabinsohn, Ana Pauker s-a născut în 1893 în familia unor negustori evrei din Codăeşti-Vaslui. Activitatea sa susţinută în Partidul Comunist o va propulsa rapid în ierarhia superioară a acestei agenturi a Kominternului. După un exil în URSS, unde se va ocupa cu forţarea prizonierilor români de a participa la Divizia pro-sovietică Tudor Vladimirescu, în 1944 revine în România odată cu tancurile sovietice. Aici va deveni liderul neoficial al PCR şi conducătoarea din umbră a ţării, ca executantă directă a lui Stalin. Va implementa politica se pauperizare prin foamete, de lichidare a ţăranilor fruntaşi, de lichidare a opoziţiei anticomuniste şi rezistenţei din munţi, precum şi de exterminare a elitelor naţiunii române.

E utilă, credem, această retrospectivă, pentru a încerca să înţelegem ce resorturi sufleteşti l-au putut face pe un tânăr intelectual din anul 2oo6 să manifeste un astfel de ataşament faţă de memoria unei teroriste comuniste vinovate de exterminarea elitelor acestei ţări.

Încercînd să desluşim răspunsuri, am aflat pe internet, printre biografiile dlui Ungureanu, un amănunt care nu este încă probat: acela că ar fi descendentul unei familii de evrei intelectuali din Iaşi. Dar nu posibila apartenenţă a d-sale la această naţionalitate este gravă, ci posibilitatea ca părinţii ori bunicii tânărului premier să fi fost tocmai unii dintre acei evrei – foarte mulţi la număr – care se vor fi făcut în anii 40-50 instrumente ale instaurării regimului comunist la noi.

Pentru a reteza dintru început elanul stângiştilor care mă v or acuza de antisemitism, vreau să precizez că nu consider vinovată întreaga etnie evreiească de apartenenţa la curentul comunist al acelor vremuri. Dimpotrivă. Au fost evrei loiali statului român, care au suferit în aceleaşi celule cu bătrânii noştri. Dar apartenenţa unei ponderi însemnate a acestei etnii la mişcarea comunistă este o realitate pusă în evidenţă şi de cei mai corect-politici istorici.

Ori să fie vorba de asimilarea, în perioada studiilor şi în cea a uceniciei la ONG-urile soroşiste, a unor elemente ale dogmaticii trotzkiste, acel neomarxism care înceacă să spele cadavrul intrat în descompunere al comunismului decedat pentru a-i conferi o nouă faţă umană?

Cred că o analiză la originile familiei dlui Ungureanu – şi o vom face, desigur – ne va putea aduce mai mult elemente în rezolvarea acestei enigme.

Ceea ce rămâne este însă gestul. Care poate spune multe despre tânărul fan al „tovarăşei” Ana Pauker.