Che Guevara – martir sau asasin?

1 519

Nu mergi prea mult pe stradă fără să dai de un tânăr care are imprimat pe tricou chipul lui Che Guevara. Nu mai vorbesc de rockoteci, discoteci si cluburi, unde Guevara se simte ca la el acasă. Tricouri, bluze, sepci, insigne etc., sunt doar câteva suporturi pentru chipul lui Guevara. O întreagă industrie s-a creat în jurul acestei persoane charismatice. Si atunci te întrebi: este Che Guevara, un erou atât de iubit? Este el modelul tineretului? Sau e doar rodul unui capriciu, al unei creatii mediatice în scop comercial sau pur si simplu o modă? Cu sigurantă că întruneste elementele fiecărei categorii. Tocmai datorită intensei lui mediatizări printre tineri, am încercat si noi să aflăm de ce este atât de măret în ochii atâtor generatii, de ce e un criminal cu sânge rece în ochii altora si de ce altii pur si simplu nu-l cunosc.

Fără a avea pretentia unei tratări exhaustive a acestui personaj istoric si fiind constienti cât de greu este să discerni tot adevărul dintre atâtea relatări care merg de la adulare până la invectivele cele mai grave, ne-am propus să creionăm pe scurt personalitatea si activitatea acestui atât de controversat personaj, lăsându-vă pe voi, cei care-i purtati chipul pe haine si în inimă, să hotărâti dacă merită sau nu.

Che Guevara s-a născut la 14 iunie 1928, în Rosario, Argentina. Numele său adevărat este Ernesto Guevara de la Serna. Porecla “Che” o primeste încă din copilărie de la tatăl său. “Che” este un cuvânt/ expresie argentiniană traducându-se prin “hei, tu…”, “hei, prietene”. Che s-a născut într-o familie liberală de conditie mijlocie. La vârsta de doi ani se îmbolnăveste de astm, boală ce îl va însoti până la moarte.

În anul 1947 începe studiile de medicină la Universitatea din Buenos Aires. În acelasi timp conduce un dispensar dintr-o leprozerie argentiniană. În acelasi an, Che îsi începe călătoriile pe motocicletă, ajungând până în Chile, Peru, Columbia, Venezuela si Miami. Anul 1952 îl găseste în Guatemala unde îsi termină studiile în medicină.

Tot în Guatemala, Che începe să îsi clarifice pozitia fată de americani după ce este martorul unei actiuni CIA de răsturnare a guvernului din Guatemala. Actiunea CIA este urmată de represalii împotriva rezistentei guatemaleze. Che petrece anul 1954 luptând de partea rezistentei, plecând apoi în Mexic îl întâlneste pe Fidel Castro.

Che avea să scrie ulterior: “Prima noastră ceartă s-a referit la politica internatională, însă până la ivirea zorilor stiam că voi lua parte la expeditiile lui Fidel”.

Pe 26 iulie 1956, Fidel Castro creează Miscarea Revolutionară, în care Guevara juca un rol dublu: medic si luptător de gherilă. În scurt timp întreaga organizare a luptei de gherilă este asumată de către Che. Atacul împotriva regimului Batista se soldează cu un esec răsunător, din cei 82 de oameni implicati supravietuiesc doar 12. Revolutionarii se regrupează si în scurt timp reusesc să strângă de partea lor un grup de 3.000 de persoane. Che este rugat de Fidel să preia comanda acestor oameni.

“Mă confruntam cu o dilemă: să îmi dedic viata medicinii sau datoriei mele de soldat revolutionar? Aveam în fata mea rucsacul plin cu medicamente si lada de munitie, erau prea grele si nu le puteam căra pe amândouă. Am luat lada si am lăsat rucsacul în urmă”.
Acesta este momentul în care Guevara se transformă în “El Comandante”. El Che preia conducerea trupelor de gherilă si devine în scurt timp un tactician fără milă, capabil să ordone executii masive în rândul inamicului si, după unii, chiar în rândul populatiei civile. Che introduce teoria bazată pe ură ca instrument de lucru. “O ură groaznică fată de dusman îl face pe om să depăsească limitele naturale, transformându-l într-o masină de ucis, violentă, rece si eficientă”.

Che introduce si teoria războiului total, a războiului de gherilă: “Trebuie să ducem războiul acolo unde este inamicul: în casa lui, în locurile unde se distrează, un război total”.

În 1958 USA acaparează economia cubaneză datorită unei întelegeri cu Batista care primeste din partea statului american un milion de dolari pentru operatiuni militare. În acelasi timp eforturile lor sunt zadarnice, nereusind să înfrângă revolutia.

Cei 3000 de oameni ai lui Che reusesc să învingă armata mult mai numeroasă a lui Batista, care părăseste tara. Pe 2 ianuarie 1959 Guevara intră în Havana si se instaurează regimul de dictatură a lui Fidel Castro. Fidel dă celebra lege a nationalitătii: „Sunt cubanezi prin nastere străinii care au luptat contra tiraniei învinse pe 31 decembrie 1958, timp de doi ani, în rândurile Armatei Rebelilor si au obtinut gradul de Comandante”. Legea aceasta este dedicată lui Che, acesta fiind singurul care întrunea conditiile respective.

După instaurarea regimului Casto, revolutionarii încep persecutiile contra sustinătorilor lui Batista. Guevara, în calitate de conducător al tribunalului revolutionar acceptă executarea a peste 500 de persoane, civili si militari.

La 7 octombrie 1959 Che este numit în fruntea Insitutului National de Agricultură. În această postură expropriază terenurile americanilor. Initiază reforme axând agricultura exclusiv pe productia de trestie de zahăr si tutun. Guevara interzice orice alt gen de culturi, chiar si pe cele experimentate cu succes de cubanezi de-a lungul anilor si care le aduceau un profit bun. De asemenea, această reformă a dovedit lipsa oricărei culturi politice si economice a lui Guevara, deoarece el leagă astfel economia tării sale de SUA, tară ostilă, unde se exporta aproape întreaga productie de trestie de zahăr si tutun. Ulterior se va vedea că strategia lui Guevara a distrus pe multi ani de zile economia Cubei.

La 26 noiembrie părăseste acest post, fiind numit presedintele Băncii Nationale a Cubei. Continuă însă să îsi sustină reformele economice ceea ce îl va situa pe pozitii de război cu ceilalti membrii ai guvernului. Sustine totodată apropierea de Uniunea Sovietică si transformarea regimului de la Havana într-unul comunist.

Între timp relatiile dintre SUA si Cuba devin tensionate, pe de o parte datorită înclinatiilor către comunism, iar pe de alta din cauza reformelor lui Che care distruseseră industria si economia, afectând astfel interesele SUA, ca principal importator al Cubei. America priveste totusi cu indulgentă regimul de la Havana datorită promisiunii lui Fidel de a instaura democratia prin organizarea de alegeri libere.

La începutul anului 1960 Castro semnează o întelegere cu Uniunea Sovietică prin care primeste 100 milioane de dolari credit si se perfectează schimbul zahăr contra petrol. SUA reactionează în luna martie prin încetarea livrării petrolului si cumpărării zahărului cubanez. În mai Cuba stabileste relatii diplomatice cu sovieticii, iar americanii răspund acestei provocări pe 19 octombrie când instaurează un embargo asupra Cubei. Sovieticii rămân astfel singurul sustinător al Cubei si singura piată de desfacere. Toată această situatie diplomatică este cauzată de obstinatia cu care Guevara si-a urmat ideile. Castro, care până la acest moment sustinuse toate actiunile lui Che fără să le comenteze, începe să realizeze că sovieticii pot dispune de tara sa în orice moment, dealtfel cum se va si întâmpla. Într-o perioadă foarte scurtă, Guevara a distrus orice posibilitate de însănătosire economică a tării prin reformele sale absurde si prin ruperea relatiilor economice cu SUA, urmate de izolarea Cubei pe plan diplomatic de restul lumii civilizate si de aservirea tării Rusiei. Rezultatele acestei politici au aruncat tara în foamete si au mentinut-o până azi în mizerie.

Relatia lui Che Guevara cu Fidel Castro începe să fie tensionată si datorită aureolei de erou-revolutionar pe care o avea acesta. Anul 1960 este anul în care Che devine mitul care supravietuieste până astăzi. În august 1960, revista americană Times publică povestea lui Che supranumindu-l “Creierul lui Castro” si demonstrând că tara este condusă de El Comandante. În acelasi an Guevara termină de redactat celebra sa operă “Guerra de guerillas”, care este până în ziua de astăzi manualul perfect al luptătorului de gherilă. 1960 este anul în care fotograful Alberto Diaz Guttierez imortalizează celebrul portret intitulat “The Heroic Guerilla”. Imaginea l-a făcut pe Che cunoscut în toată lumea si i-a întretinut faima până în ziua de astăzi, când se confundă cu însusi idealul revolutionar.

Castro este vizibil deranjat de faima pe care Guevara o acumulase si îi sugerează un turneu prin statele socialiste. Che acceptă sugestia prietenului său pe care nu îl poate suspecta de rele intentii. Călătoria nu durează foarte mult si Che revine în Cuba în februarie 1961 după ce vizitase în calitate de ambasador al revolutiei tări precum Cehoslovacia sau China.

Întors în tară este numit ministru al industriei, calitate în care contribuie la colapsul sistemului economic prin tratarea necorespunzătoare a impozitelor si controlul capitalului privat acumulat. Aceste măsuri duc la un deficit în productia industrială si la reducerea importurilor. La 26 iulie 1961 Cuba este declarată stat socialist, iar în octombrie explodează criza rachetelor din Cuba. Pozitia lui Che este favorabilă unei confruntări nucleare.

Anii 1962-1963 se desfăsoară sub impactul reformelor implementate de Guevara. În 1964 Che hotărăste că revolutia trebuie să se extindă dincolo de granitele Cubei. Anii următori îi va petrece pe drum, între diferitele tări sud americane, proclamând revolutia si atacând furibund imperialismul americanilor. Revine în Cuba de câteva ori, dar de fiecare dată Fidel îl întâmpină cu rezerve. În aprilie 1965 Castro îl roagă pe Che să redacteze o scrisoare din care să reiasă că toate actiunile pentru implementarea revolutiei nu tin de Cuba, ci doar de persoana sa.

Che îi face pe plac vechiului său prieten, nestiind că Fidel va folosi respectiva scrisoare pentru a-i bloca accesul în Cuba. Scrisoarea este adresată lui Fidel si poporului cubanez si urma a fi citită numai cu acordul lui Che. În octombrie 1965, Castro dă publicitătii scrisoarea fără acest acord.

Acesta scrisese: “Renunt la pozitia mea de lider al partidului cubanez, la postul de ministru, la gradul de maior, la cetătenia mea cubaneză. Legal, nimic nu mă mai apropie de Cuba. Eliberez Cuba de orice responsabilitate“.

Anuntarea oficială a textului scrisorii îl obligă pe Guevara să rămână în exil. Bunul său prieten, dictatorul Castro, îi refuză posibilitatea de a-l apăra sau găzdui în caz de nevoie. Revolutia nu se bucură însă de succes, iar în 1967 Guevara hotărăste că locul propice luptei este Bolivia. Anterior primise semnale din această tară, Che era convins că aici revolutia va reusi. Evenimentele ulterioare nu îi vor da însă dreptate. Bolivia nu răspunde chemărilor lui Che: “Viva la revolution!”. După câteva luni de luptă, Che pierduse majoritatea soldatilor. Nici un bolivian nu trecuse de partea sa. Cei câtiva supravietuitori erau înfometati si hăituiti de armată. Pentru Che era limpede că pădurile boliviene îi vor fi ultima adăpostire. În data de 8 octombrie 1965 soldatii bolivieni vor semnala prezenta unor luptători străini, îi atacă si îi iau prizonieri. Pentru scurt timp nu au stiut că este vorba despre El Comandante. Guevara era total schimbat: murdar, foarte slab, cântărea în jur de 50 de kilograme. Esecul lui Guevara în Bolivia nu se datorează unor impedimente militare sau de altă natură, ci pur si simplu faptului că nu era iubit acolo. Experimentele nefaste încercate de el în Cuba, l-au arătat bolivienilor ca pe un războinic incapabil să facă ceva bun pe timp de pace.

Pe 9 octombrie CIA ordonă asasinarea lui Guevara. Acesta moare în aceeasi zi în jurul prânzului, împuscat de patru ori în piept. După unele mărturii, Che ar fi spus când a fost prins: “Sunt Che Guevara, nu mă omorâti, valorez mai mult viu decât mort”. Desigur, s-a gândit la prietenia pe care i-o purtau rusii, ca si la cât de important era el, exportatorul comunismului în America Latină, pentru distrugerea imperialismului american. Che ar fi murit terorizat, în genunchi, implorând pentru viata sa. Dar agentul CIA, care a fost de fată la arestarea si executia sa, avea să povestească faptul că, văzându-l pe Che, si-a dorit să îl îmbrătiseze, si că acesta a murit “ca un adevărat bărbat”, înfruntând moartea cu demnitate si curaj: “Stiu că ai venit să mă omori. Trage, lasule, nu ai să omori decât un om”. Cuvintele sale sunt exacte: omul Che a fost eliminat, mitul său însă se mărea din ce în ce mai mult. Abilitatea lui Fidel a fost maximă, reuseste să-l condamne pe Che la moarte, spălându-se pe mâini. Dar Fidel a gresit, moartea lui Guevara nu îi va putea sterge mitul si imaginea din memoria colectivă. Vestea mortii lui El Comandante a făcut înconjurul lumii. Oamenii refuzau să creadă că liderul revolutionar nu mai e în viată. Nu puteau întelege cum invincibilul Che, a fost omorât de slab pregătita armată boliviană.

Fotografiile lui Che asasinat devin simbolul nedreptătii si al opresiunii. Asezat pe o masă de lemn, cu ochii larg deschisi, extrem de slab si de senin, Che impresionează generatii întregi. Interesant este faptul că fotografia respectivă suferă o serie de transformări în timp: pletele lui Guevara se alungesc, bratele sale sunt acum asezate ca la răstignire, hainele sale se transformă în cârpe, după care într-un fel de giulgiu. În timp, imaginea sa este modificată esential nepăstrand aproape nici o trăsătură originală. Imaginea ultimă este o clasică imitatio Christi.

Astăzi, aproape toată lumea îl iubeste pe Che Guevara, fără să mai stie măcar cine a fost, pentru ce a luptat sau pentru ce a murit. De ce? A fost într-adevăr un om hotărât, a luptat pentru ideile sale până la moarte. A fost un autentic lider legendar. Însă nu trebuie uitat faptul că Guevara a condamnat la moarte sute de oameni si chiar i-a executat cu propriile mâini. Nu trebuie uitat că odată desăvârsită revolutia s-a dovedit incapabil de a construi, distrugând prin reformele sale viata a generatii întregi de cubanezi. Nu trebuie uitat că, desi nu era comunist la origine, s-a făcut portdrapelul comunismului în rândul Americii Latine. Numai o tară care nu a cunoscut stăpânirea „iadului rosu” poate privi cu simpatie sau cu indulgentă ideologia răspândită de Guevara. Ca personaj istoric, Guevara va fi perceput în adevărata sa dimensiune nefastă: de luptător perfect de guerillă, de criminal, de om de stat incapabil si comunist de marcă. Cu timpul, poate va fi dat uitării.

Însă pentru generatiile tinere el va personifica pentru mult timp de acum înainte o idee: revolutia, sau, mai exact, opozitia fată de sistem, fată de tot ceea ce este prestabilit si încorsetează libertatea individuală. Este Che Guevara un asasin cu sânge rece, sau un erou? Alegerea vă apartine.

de Cezarina Bărzoi si Ionut Băias

feb. 2005

1 Comment
  1. marian iliescu says

    Un criminal comunist.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php