În atentatele sîngeroase din Paris s-au ciocnit două maladii ale democraţiei fără limite, care macină de ceva vreme trupul Occidentului: invazia imigranţilor, care a metamorfozat sistemele de valori tradiţionale, şi doi, modul sinucigaş prin care Europa însăşi şi-a dezbrăcat mantaua grea de semnificaţii a propriilor fundamente creştine, ce i-au dat viaţă şi pe care s-a clădit, impunînd statelor membre, inechitate, austeritate, o laicitate agresivă şi modele umane degradante.
Să nu uităm că Franţa este a 14-a ţară care a aprobat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Ca să răspund la întrebarea „de cine rîd francezii”, păi, cam de toată lumea. Inclusiv de români. Dar noi sîntem un popor iertător, echilibrat, un popor care iubeşte pacea şi înţelegerea între naţiuni. Pe lîngă ironiile din presa franceză la adresa românilor, mult prea cunoscute, să ne amintim de comediantul francez Antoine de Caunes, care l-a pus într-o situaţie jenantă pe actorul Kevin Costner, la Théâtre du Châtelet din Paris. Actorul s-a trezit fără voie într-o piesă de teatru şovină. După cîteva ironii neinspirate, i-a oferit lui Costner un „cadou” de prost gust. I-a adus un cal în scenă, spunîndu-i că e o vacă din România – „o vacă foarte dulce, ca temperament şi gust, care îi va fi livrată la hotel, şi-l va aştepta ori pe canapea, ori în congelator”. Comedianţii francezi n-au nici umor, nici talent şi sînt întru totul dezagreabili, luînd în calcul antecedentele umoristice anterioare pe seama românilor. Cînd arată cu degetul spre noi, ascund de fapt gunoiul lor sub preş. Oare umoristul Antoine de Caunes a depus cumva la muzeu vreun exemplar dintre acele cu care bunicii şi străbunicii lui se scărpinau de păduchi? Francezii au dat vina pe noi că am fi livrat carne de cal în loc de carne de vită unor restaurante franceze, dar în urma investigaţiilor s-a constatat că mizerabila faptă comercială aparţinea unor firme franceze, oficial, România fiind scoasă din culpă atunci, iar francezii au fost obligaţi să-şi prezinte scuze, recunoscînd nechezatul propriilor mîrţoage cabaline în preparatele lazania.
Se tot reia spirala înarmărilor şi cucerirea altor state
Cu atacurile teroriste din Franţa ni s-a distras atenţia de la problemele de fond ale lumii. Asemenea întîmplării din 1938, cînd, în atmosfera tensionată a acelui an, la radioul american, Orson Welles, prezentînd scenariul radiofonic „Războiul Lumilor”, a adus milioane de oameni în pragul isteriei prin celebrul anunţ: „Marţienii au invadat Pămîntul!”. În timp ce populaţia planetei era cu ochii pe Franţa, în timp ce frica şi teroarea cuprinsese Europa şi intrase în casele noastre prin intermediul televizoarelor, poliţaii planetei îşi bifau satisfăcuţi acţiunea şi următorul pas. În făcătura din Franţa, de acasă şi din lume, o mînă de nelegiuiţi conduc omenirea spre dezastru. Uite aşa se tot reia spirala înarmărilor şi cucerirea altor zone ale lumii. Armele aduc bani frumoşi şi ar însemna ca „luptătorii” pentru implementarea democraţiei în lume să rămînă fără aer dacă, spre absurd, extratereştrii le-ar confisca tot armamentul. Mitralierele, rachetele, avioanele, bombele, navele şi dronele sînt viaţa lor. Şi, uneori, de ochii lumii, Biblia! Observaţi cîtă morală! Vorbesc de Dumnezeu cu mitraliera în poziţie de tragere, popoarele lăsîndu-se înşelate că ei, „iluminaţii planetei”, sînt izbăvitorii lumii, care le scapă de dictatură şi le instaurează libertatea. După cum am observat, au instaurat-o în Europa de Est, Irak, Egipt, Libia, Afganistan.
Lovituri „ştiinţifice”, nu glumă!
Extrapolînd, nu trebuie să fii Mafalda ca să înţelegi că, în următoarele decenii, nu va fi bine deloc. Pe fondul globalizării galopante, războiul s-a perfecţionat, reţelele de criminalitate s-au sofisticat, iar terorismul şi-a perfecţionat procedurile la şcoala americană. În America – săptămîna şi atacul armat. Şcoli, cinematografe, universităţi, grădiniţe, zeci de victime nevinovate cad secerate de psihopaţii purtători de arme, care se vînd precum bananele. Să ne amintim de Iranul îngenuncheat de un prim cutremur de pămînt, care a afectat centrala nucleară de la Basher, cutremur care a avut loc cu două săptămîni înaintea atentatului din Boston (aprilie, 2013) şi de un al doilea cel mai mare val seismic din lume la numai 24 de ore de la atentat. Hm! Adevăr sau provocare? HAARP-ul nu se foloseşte decît în scopuri ştiinţifice, nu-i aşa? Bomba nucleară subterană poate declanşa cutremure la comandă în orice punct „fierbinte” al globului. Lovituri „ştiinţifice”, nu glumă! La fel ca lovitura de stat din decembrie 1989, din Ţară, la fel ca Primăverile arabe şi europene! Miliţienii planetei ar trebui să se intereseze din timp de temperaturile din iad, pentru că vor avea acolo locuri rezervate pe veci. A, nu! Nici vorbă de sentimente anti-americane. Americanii au venit şi la noi. La Kogălniceanu şi la Deveselu e veselie mare! Vom avea în bătătură bebeluşi cu tătici din infanteria americană. Cum să aibă nevoie americanii de terorişti, cînd sînt capabili să se omoare şi singuri? Ei au creat terorişti pentru diversiune pe teritoriile altor state. Ştie cineva cîte victime a făcut pe glob sloganul de eliberator şi apărător al păcii, care, de fapt, lua puţin cîte puţin supremaţia economică şi militară a statelor atacate? La fel s-a întîmplat şi în Franţa! Teroriştii aparţineau unor celule izolate, dar teleghidate, poate din interior, poate de la distanţă! Istoria contrafăcută se scrie cu sînge nevinovat. Pe seama românilor au rîs nu numai francezii, ci şi curcile din regatul unit şi americanii, cei mai buni prieteni ai omenirii (vorba vine, „prieteni”: ei nu dau o centimă pe noi), dar poporul român este blajin, iertător şi iubitor de Dumnezeu.
Românii sînt paşnici şi muncesc cinstit în ţările lumii
Orice ştire are un preţ şi, cum întotdeauna este cineva la post să-i vegheze mersul, vă amintiţi bine că tabloidul „The Sun” scria negru pe alb, inducînd în eroare englezii şi publicul planetar că spre Marea Britanie se îndreaptă un batalion de români invadatori. Chiar dacă lucrurile ar fi stat astfel, românii sînt paşnici şi se duceau să muncească cinstit, mulţumiţi cu ceea ce refuză englezii, pakistanezii, indienii şi africanii, beneficiind de locuri de munca remunerate mai bine decît în Ţară. Francezii, englezii, italienii, vest-europenii, nici măcar americanii, nu ne doresc în ţările lor, pentru că îşi au şi ei propriii săraci. Oare de ce nu ne lasă guvernanţii să ne putem sluji Ţara, Neamul şi familiile, muncind la noi acasă? Nu de alta, dar „fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Ţara ta!”
de Diana Maria Popescu Revista Art-emis
