25 de ani de la prabusirea dictaturilor comuniste in Europa de Est

de Tudor PETCU

În perioada 20-21 noiembrie 2014 a avut loc la Parlamentul României un eveniment extraordinar dedicat prăbuşiriii dictaturilor comuniste în Europa de Est în urmă cu 25 de ani. Este unul din rarele evenimente raportat la acest moment istoric care a avut loc în ţara noastră în ultimii ani. De altfel, o asemenea tematică încă nu este suficient de bine cunoscută în sânul poporului român şi este mai mult decât lăudabilă organizarea acestei manifestări.
Evenimentul a atras participarea multor personalităţi, mai cu seamă lideri istorici ai revoluţiilor din 1989, ceea ce i-a ajutat pe participanţi să înţeleagă mai bine rolul distrugător pe care l-a avut comunismul şi în alte ţări decât în România. A te întreba cu privire la efectele devastatoare ale comunismului în ţări din Europa de Est precum Polonia este o responsabilitate morală pentru cineva, care, la rândul său, a cunoscut regimul opresiv comunist, cum a fost cazul ţării noastre. Dar pentru asumarea acestui tip de responsabilitate morală la nivel mental şi teoretic mai întâi este nevoie de o înţelegere clară a cauzelor care au determinat apariţia dictaturilor comuniste, care, după cum bine se exprima şi Leszek Kolakovsky, nu au reprezentat altceva decât al doilea act al spectacolului terorii dictatoriale în Europa de Est.
Responsabilul principal al orgănizării şi desfăşurării conferinţei internaţionale de la Palatul Parlamentului cu tema 25 de ani de la prăbuşirea dictaturilor comuniste în Europa de Est, privind în urmă, privind înainte, a fost domnul Emil Constantinescu, preşedinte al României în perioada 1996-2000, care a reuşit să reunească nenumăraţi martori ai istoriei recente comuniste, fie că a fost vorba de foşti deţinuţi politici, de intelectuali exilaţi, sau de lideri politici care au stat la baza căderii regimurilor comuniste.
În cadrul evenimentului au fost organizate diferite dezbateri cu moderatori proprii şi tematici specifice la care au fost invitate să ia cuvântul personalităţile reprezentative care au onorat manifestarea cu prezenţa lor. În acest sens, un exemplu concret îl constituie domnul Octavian Bjoza, subsecretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist şi fost deţinut politic, care a ţinut tinerilor prezenţi o adevărată lecţie despre ceea ce, în planul teoretizării istorice sau al unei istorii înţelese în concepte, am putea numi agresivitatea şi viclenia raţiunii comuniste, dar şi despre erosimul celor care au ales şi au putut să reziste moral în faţa torţionarilor comunişti.
Invitatul care a stârnit cel mai interes a fost cu siguranţă Lech Walesa, cofondator al primului sindicat independent din Europa de Est comunistă, Solidaritatea (Solidarnosk), laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983, şi de asemenea Preşedinte al Poloniei între 1990 şi 1995. De altfel, Lech Walesa a fost decorat şi de Majestatea Sa Regele Mihai la Casa Regală a României cu Ordinul Coroana României în Grad de Mare Cruce pentru inegalabila contribuţie a acestuia la căderea comunismului în Europa.
Fostul Preşedinte al Poloniei a vorbit pe larg despre solidaritatea care a ajutat poporul polonez să lupte împotriva comunismului şi să iasă triumfător dar şi despre legătura sa cu Papa Ioan Paul al II-lea al cărui rol a fost consistent în căderea comunismului polonez. Lech Walesa a ţinut de asemenea să accentueze şi necesitatea solidarităţii în faţa noilor pericole care ameninţă Europa, în special Europa de Est.
Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a fost reprezentată la evenimentul de la Palatul Parlamentului de doi din membrii săi, Tudor Petcu şi Florin Iordache, care au avut onoarea de a-l cunoaşte pe Lech Walesa, aflând de la acesta din urmă mai multe detalii cu privire la comunismul polonez şi est-european în general.