România înconjurată de DUŞMANI?
Vladimir Putin a participat joi la prima paradă militară desfăşurată în capitala Serbiei din 1985. Liderul de la Kremlin a fost primit cu căldură de populaţie, belgrădenii organizând manifestaţii de simpatie şi au fluturat drapele sârbeşti, ruseşti dar şi steaguri ale separatiştilor din Donbas, estul Ucrainei.
Prin această vizită de curtoazie, Vladimir Putin încearcă să consolideze poziţie Rusiei în regiune mai ales pe fondul răcirii relaţiilor cu Occidentul după criza ucraineană, afinităţile dintre poporul sârb şi “fratele mai mare” din răsărit fiind arhicunoscute.
S-a strîns laţul în jurul României?
Pe de altă parte, ţara noastră este înconjurată de comunităţi româneşti care trăiesc în statele vecine. În acelaşi timp România mai este înconjurată şi de ţări mai mult sau mai puţin ostile, unele manifestând chiar pretenţii iredentiste.
Serbia, care este reticentă să acorde drepturi românilor timoceni, caută să joace la două capete. Pe de o parte îşi manifestă dorinţa de a se integra în UE (caz în care România trebui să joace cartea condiţionării acestui lucru de respectarea comunităţii româneşti) şi pe de alta caută alternative în cazul unui eşec al negocierilor, Rusia fiind considerată un partener tradiţional, mai ales acum că începe să prindă contur şi Uniunea Eurasiatică.
Bulgaria este percepută drept un “cal troian” al Rusiei în cadrul UE de către presa internaţională iar Ungaria, prin actuala linie trasată de premierul Viktor Orban, caută la rândul ei consolidarea relaţiilor cu Rusia, în vreme ce dialogul cu Bruxelles-ul s-a răcit. Mai mult, Budapesta încurajează făţiş activităţi ostile separatiste în interiorul României, în aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”.
Ucraina, deşi spre deosebire de ceilalţi vecini nu are în prezent relaţii cordiale cu Rusia din cauza conflictului din est, manifestă ostilitate faţă de minorităţile naţionale, românii din fostele provincii istorice care au aparţinut României Mari sunt victimele unor politici agresive de asimilare.
Mai rămâne cel de al doilea stat românesc, Republica Moldova. Conducerea de la Chişinău încearcă o apropiere de România, dar timid. Reţinerile sunt de înţeles din moment ce pe Nistru există un conflict îngheţat în regiunea rusofonă separatistă Transnistria, unde funcţionează un regim aproape total dependent de Moscova.
În această situaţie Serviciul de Informaţii Externe şi mai toate structurile de securitate ale statului sunt slăbite şi măcinate de scandaluri politice şi dezvăluiri de “ofiţeri acoperiţi”. Rămâne întrebarea firească, cine mai apără interesele României, ca stat naţional, unitar, independent şi indivizibil? Sursa: FrontPress.ro
Doamne ajuta camarazi. Da suntem înconjurați intern_patimile noastre, si extern de așa-ziși sau ziși dușmani văzuți si nevăzuți.
Printre cei nevăzuți ii enumăr pe cei care se dau naționaliști doar să-i strângă dintr-o baza de date pe toți care mai simt si trăiesc,gândesc in duhul tradiției naționale, nu vreau sa afirm ca Partidul Totul Pentru Tara este o asemenea plasa de prins naivii protraditie, dar nu putem avea încredere in nimeni in ziua de azi, da oamenii trebuie sa trăiască uniti cu cei care gândesc la fel, insa câteodată e mai bine sa nu te implici in ceva in care poți face mai mult rău decât bine.
Va admir perseverenta in a arata, a lumina din bezna antihriști ca in care trăim, dar fiecare trebuie sa ducem lupta mai departe cum poate fiecare dar mai ales sub ascultarea preotului duhovnic.
Iar printre cei văzuți sunt forțele antihriști ce masonice din vestul tarii noastre, iar din Est sunt forțele imperialiste proslavnice rusești.
Stand si gandinduma ma întreb ce e mai bine pentru noi? Cu Vestul?- Pazestene Doamne! Sau cu Estul, sa devenim slugi la rusi? Nici asta nu-i bine.
Trebuie sa fim Liberi, cu Hristos, dar social cu cine? Fiecare alege, din cate se vede sârbii vor sa fie slugi ale expansiunii EuroAsiei decât cu mamono antihriști ca din Vest.
Sper sa nu se insele, sa nu aleaga tot o mamona dar sub alte măști.
Iar cu noi, cu cei care mai simt, trăiesc si gândesc sub duhul Sfinților Părinți, a lui Hristos, ce sa facem?
Sa fim liberi, Nici cu Vestul nici cu Estul, dar daca Rusia vine peste noi ce sa facem?
Sa luptam! Dar cum? Cu rugaciunea, si daca un Sfânt ca IPS Serafim de Pireu ne spune sa luptam si cu arma, atunci sa o facem.
SA STAM BINE ,SĂ STĂM CU FRICĂ ,SĂ LUĂM AMINTE!
Arma cea mai puternica este rugăciunea, prin ea, nu mai luptam noi, omul cu forțele sale slăbănogite de ura si mandrie ci Hristos, dar sa ne facem o radiografie macar cei care își zic naționaliști romani: ținem postul? Ne spovedim macar in cele 4posturi de peste an? Avem părinte duhovnic si facem cat putem ascultare de el? Daca da atunci sa stăruim in rugăciune pentru neamul romanesc, pentru ca nu putem forta pe nimeni sa fie liber pentru ca doar Hristos ne face liberi cu adevărat, si ce o sa se întâmple sa spunem: Domnul a dat, Domnul a luat, Fie Numele Domnului Binecuvântat, si o sa ajungem sa fim uniti, nu pentru placerile acestei lumi ci pentru viață de veci.
Iar daca doar mimam prin neparticiparea la viață Bisericii Ortodoxe si nu cea ecumenista, atunci suntem mai rai ca dușmănii noștri, pentru ca știm ce avem de făcut, dar mândria ca știm mai bine decât Hristos, ce avem de făcut, ne da de gol ca suntem doar cu numele naționaliști dar cu faptele deloc.
Sa ma iertați pentru propunere, as sugera pentru cei care pot, ca in fiecare seara la ora 21.30 sa citim rugăciunea de la sfârșitul Acatistului Sfinților din Închisorile Comuniste.
Doar Hristos e Calea Adevarul si Viață, cine nu aduna cu El risipește.
Cum ne spune si dragul nostru, Sfanțul Corneliu Zelea Codreanu: Scopul omului este mântuirea si nu lumea aceasta!