Svastica este un simbol antic, care a fost folosit de unul dintre cei mai detestaţi oameni de pe Pământ, şi a fost corelat cu uciderea a milioane de oameni într-unul din cele mai mari războaie de pe planetă. Dar Adolf Hitler nu a fost primul care a folosit acest simbol, ci doar l-a furat de la antici, la fel ca Lenin. De fapt, svastica este considerat un simbol al puterii de mai multe mii de ani, în mai multe culturi şi pe mai multe continente de pe glob, relatează Ancient Origins.
Pentru hinduşii şi buddhiştii din India şi alte ţări asiatice, svastica este un simbol important de mai multe mii de ani, iar în zilele noastre simbolul poate fi văzut deseori pe temple, autobuze, taxiuri sau pe copertele cărţilor. A mai fost folosit în Grecia Antică şi poate fi găsit printre ruinele oraşului antic Troia, care a existat acum 4.000 de ani. Druizii antici şi celţii au folosit de asemenea acest simbol, care s-a reflectat în relicvele descoperite ale acestor culturi. A fost folosit de triburile nordice şi chiar de primii creştini, incluzând Cavalerii Teutoni, un ordin militar medieval german, care a devenit un ordin catolic pur religios. Dar de ce este acest simbol atât de important şi de ce s-a decis Adolf Hitler să-l folosească?
Cuvântul ”svastica” este de origine sanscrită, ”svasktika” însemnând ”este”, ”stare de bine”, ”existenţă bună” şi ”noroc”. Totuşi, este cunoscut sub nume diferite în ţări diferite – precum ”Wan” în China, ”Manji” în Japonia, ”Fylfot” în Anglia, ”Hakenkreuz” în Germania şi ”Tetraskelion” sau ”Tetragrammadion” în Grecia.
Un cărturar sanscrit, P.R. Sarkar, a explicat, în 1979, că înţelesul mai profund al cuvântului este ”victorie permanentă”. Acesta a declarat că orice simbol poate avea atât un înţeles negativ cât şi unul pozitiv, în funcţie de felul în care este desenat. Astfel că în hinduism svastica îndreptată spre dreapta este un simbol al zeului Vishnu şi al Soarelui, în timp ce svastica îndreptată spre stânga este un simbol al lui Kali (zeiţa morţii printre altele) şi al magiei. Înţelesul dublu al simbolului este comun tradiţiilor antice, precum se întâmplă şi cu pentagrama, care este considerată negativă atunci când este îndreptată cu un colţ în jos, şi pozitivă când este îndreptată în sus.
Cea mai veche svastică descoperită vreodată a fost găsită în Mezine, Ucraina, pe o figurină de fildeş, cu o vechime incredibilă de 12.000 de ani. Se ştie că una dintre primele culturi care au folosit svastica a fost o cultură neolitică din sudul Europei, care ocupa teritoriile de astăzi care aparţin de România, Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi a fost numită cultura Turdaş-Vinca, datând de acum aproximativ 8.000 de ani.
În buddhism, svastica este un simbol al norocului, prosperităţii, abundenţei şi eternităţii. Este legată direct de Buddha şi poate fi găsită pe statuile lui Buddha pe diferite părţi din corp, precum tălpile picioarelor sau piept.
Pe zidurile unei catacombe creştine din Roma, lângă un simbol al svasticii apar cuvintele ”Zotiko Zotiko”, care înseamnă ”Viaţa Vieţii”. Se poate găsi şi pe ferestrele misterioaselor biserici Piatra Lalibela din Etiopia, cât şi pe diferitele biserici din jurul lumii.
În miturile nordice, Odin este reprezentat trecând prin spaţiu ca un disc care se învârte sau ca o svastică ce se uită în jos, pătrunzând prin toate lumile. În America de Nord, svastica a fost folosită de tribul Navajo. În Grecia Antică, Pitagora a folosit svastica sub numele ”Tetraktis” şi era un simbol care lega cerul şi pământul, având braţul drept îndreptat spre cer şi braţul stâng îndreptat către Pământ. A fost folosit de fenicieni ca un simbol al Soarelui şi pentru preotesele feniciene era un simbol sacru.
Cum şi de ce s-a folosit în atât de multe culturi, de-a lungul atâtor ere, acelaşi simbol purtând aparent aceeaşi însemnătate? Este ironic, dar şi trist, că un simbol al vieţii şi eternităţi care a fost considerat sacru mii de ani să fie considerat un simbol al urii în prezent.
de Petre Pavel EpochTimes
