Rezistenţa anticomunistă în context internaţional. Luptătorii anticomunişti din Europa de Est, reuniţi la Bucureşti. Declaraţiile reprezentantului Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.

Congresul Asociaţiei Foştilor Deţinuti Politici şi Victime ale Comunismului din Europa de Est (INTERASSO) a debutat vineri 22.08.2014 la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Faptul că al 21-lea congres al INTERASSO se desfăşoară în capitala României – statul cu cel mai mare număr de victime ale comunismului dar şi cu cea mai cruntă represiune din fostul lagăr socialist – are o semnificaţie deosebită. Aceasta cu atât mai mult cu cât anul acesta se vor împlini 25 de ani de la căderea regimurilor comuniste din estul Europei.

Reprezentanţi ai organizaţiilor foştilor deţinuţi politici şi victime ale comunismului din Germania, Croaţia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Lituania, Estonia, Albania, Republica Moldova, România ş.a. s-au reunit la Bucureşti, la iniţiativa demnă de laudă a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) şi a Fundaţiei Române pentru Democraţie (FRD). Preşedintele acesteia din urmă, dl Emil Constantinescu are şi calitatea de membru al Consiliului Internaţional al Fundaţiei Memorialul Victimelor Anticomuniste din Washington.

La cererea dlui Emil Constantinescu, sesiunea  a fost deschisă printr-o rugăciune. Venerabilul părinte Emil Bordaşiu – unul din preoţii care au suferit pentru credinţă în închisorile comuniste – s-a rugat pentru toţi cei căzuţi în închisori, în lagăre, în rezistenţa armată din munţi, pentru toate destinele frânte de urgia totalitarismului roşu. A urmat un moment de reculegere.

Au fost prezenţi reprezentanţi ai instituţiilor statului român: preşedintele Senatului – Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Educaţiei Naţionale – Daniel Pricopie, Adrian Sanda – şeful  Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, reprezentanţi ai Camerei Deputaţilor, primului ministru, Primăriei Capitalei, Casei Regale, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – dl Radu Preda şi dl Radu Ciuceanu – preşedintele Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului. De asemenea au fost prezenţi: dna Lucia Hossu Longin – realizatoarea serialului TV „Memorialul Durerii”, dl Marius Oprea – primul director al IICCR şi omul care scoate la lumina zilei osemintele victimelor represiunii comuniste, dl Cosmin Budeancă – cercetător IICCMER, dl Antonie Popescu – senior al Ligii Studenţilor, dna Dana Cenuşă din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Dl Emil Constantinescu a dat citire mesajului adresat Congresului de mesajul preşedintelui Fundaţiei Memorialul Victimelor Comunismului din Washington, Lee Edwards, intitulat „Să nu uităm niciodată”.

Deosebit de semnificativ este faptul că, poate pentru prima oară după 25 de ani, în faţa Europei reuşesc să fie împreună – într-un admirabil exemplu de unitate – foştii deţinuţi politici, luptătorii în rezistenţa armată anticomunistă şi urmaşii acestora, muncitori anticomunişti de la Braşov din 15 noiembrie 1987, dizidenţii anilor 1980, revoluţionarii autentici din decembrie 1989 şi tinerii – acum maturi – care în 1990 au generat fenomenul Piaţa Universităţii, văduva lui Vasile Paraschiv – creatorul primului sindicat liber din regimul comunist – şi a lui Liviu Babeş – autoincendiat pe pârtia de la Poiana Braşov, în semn de protest împotriva regimului comunist.

Dincolo de exprimarea de către factorii oficiali a sentimentelor de recunoştinţă pentru suferinţa şi jertfa celor ce au luptat împotriva comunismului, discursurile au avut ca temă comună necesitatea valorificării memoriei rezistenţei anticomuniste – care în România a fost unică din punct de vedere al duratei şi intensităţii – , dar şi aceea a necesităţii inexorabile a creării cadrului politic şi juridic necesar tragerii la răspundere a celor vinovaţi de crime împotriva umanităţii.

Dl Emil Constantinescu, amfitrionul acestei manifestări, a arătat că ororile din perioada comunistă au fost posibile pentru că toţi cei responsabili au fost încredinţaţi că niciodată nu se va afla ceea ce s-a întâmpla şi, în consecinţă, nimeni nu va fi tras la răspundere. Refuzul noilor autorităţi de după decembrie 1989 de a preda arhivele Securităţii timp de 17 ani a fost tocmai reflexul acestei mentalităţi. După Revoluţie, România a devenit un stat controlat de oligarhii proveniţi din structurile fostei Securităţi.

A fost analizată evoluţia procesului de condamnare a comunismului la nivel european, începând cu Declaraţia de la Praga iniţiată de Václav Havel în 2008, Rezoluţia PE asupra conştiinţei europene şi totalitarismului din 2009, Declaraţia de la Vilnius din 2009, până la Platforma memoriei europene şi a conştiinţei din 2011, adoptată la iniţiativa preşedinţiei poloneze a UE.

„Aş vrea să va spun că România nu se află în coada acestui proces. România, prin legile şi instituţiile create, şi amintesc numai CNSAS, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, se află în planul cel mai avansat european şi mondial”, a precizat fostul preşedinte.

Printre cauzele care explică întârzierea tragerii la răspundere penală a criminalilor se numără şi atitudinea generoasă a foştilor deţinuţi politici care, chiar şi după 1996, când au ajuns în funcţii de răspundere ale statului, au înţeles să renunţe la urgentarea obţinerii acestor anchete penale, doar pentru a menţine cadrul de stabilitate necesar integrării în structurile euro-atlantice. Dar acum, când România a atins de mult acest obiectiv, întârzierea actului de dreptate nu are nici o justificare.

S-a arătat că instanţele internaţionale au condamnat statul român pentru obstrucţionarea anchetării penale a crimelor din decembrie 1989 şi iunie 1990, trasând sistemului judiciar din România avertismente serioase în acest sens. Cu toate acestea, anchetele continuă să evolueze foarte încet.

S-a vehiculat ideea că acest congres internaţional se va încheia prin adoptarea unei rezoluţii prin care să se transmită un nou avertisment sistemului judiciar românesc.

Raluca Voicu Arnăuţoiu – fiica şefului rezistenţei armate din sudul Munţilor Făgăraşului, care s-a născut şi a trăit până la vîrsta de 2 ani în peştera-adăpost a grupului de partizani, iar după ce familia i-a fost executată a fost încredinţată orfelinatului – şi-a exprimat satisfacţia pentru integrarea în circuitul european a fenomenului românesc al rezistenţei anticomuniste, exprimându-şi speranţa că acest demers va impulsiona procesul de restaurare a dreptăţii în România.

Deosebit de emoţionant a fost cuvântul lui Antonie Popescu, senior al Ligii Studenţilor, unul din liderii Pieţei Universităţii din 1990, devenit între timp avocat şi care s-a remarcat până acum prin reprezentarea cu succes a organizaţiilor de revoluţionari în procesele internaţionale prin care statul român a fost condamnat pentru obstrucţionarea tragerii la răspundere penală a vinovaţilor de crime împotriva umanităţii.

Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a fost reprezentată oficial la acest eveniment de dl Florin Dobrescu, pe care l-am rugat după eveniment să ne acorde o scurtă declaraţie:

„Este remarcabil că rezistenţa anticomunistă din România ajunge, în sfârşit, să fie recunoscută la valoarea ei în context european. Aici, la noi, a existat poate cea mai amplă mişcare de rezistenţă, dar tot aici s-a desfăşurat şi cea mai cruntă represiune. Din păcate, România nu a putut beneficia de foaia de parcurs a celorlalte ţări foste comuniste imediat după 1989. Forţa structurilor comuniste şi interesele sovietice au blocat mult România, cu consecinţe economice, sociale şi politice pe care le resimţim şi astăzi.

Avem însă dreptul să sperăm, iar această manifestare care face pentru câteva zile din Bucureşti capitala rezistenţei anticomuniste europene, este un semn bun. De aceea, se cuvin felicitări organizatorilor – AFDPR prin neobositul Octav Bjoza şi FRD prin domnul Emil Constantinescu.

Personal, cred că sistemul politic este în continuare controlat de exponenţii vechilor structuri, ajunşi poate la a doua generaţie. Dar aceştia trebuie să înţeleagă că urmările a jumătate de veac de întuneric şi crime nu trebuie să blocheze la infinit cursul istoric şi dezvoltarea unei ţări. Iar soluţia nu constă în proiecte demagogice, precum cel anunţat de guvern, care pretinde că va plăti despăgubirile victimelor prin reţinerea a 30 până la 70% din pensiile colosale ale criminalilor. Aceştia vor trebui judecaţi, condamnaţi, iar averile, în opinia mea, trebuie confiscate integral.

Sperăm ca de această dată Parlamentul European şi celelalte instituţii din UE să nu mai trateze cu desconsideraţie problema crimelor comunismului, aşa cum s-a întâmplat până acum.”

Redactor Buciumul.ro: Alexandru Onofrei