Din ’90 încoace avem parte de o politică distructivă, haotică, concepută parcă special împotriva naţiunii şi a întregii ţări. Nu contează funcţia politicianului, de la umilul consilier local/judeţean până la paralamentar, ministru şi/sau preşedinte, aceştia toţi nu au fost şi nu sunt frate cu românul de rând… Interesele acestora nu coincid niciodată cu interesul naţional, al omului de rând. Vicleanul rechin politic este o specie aparte, un soi de entitate separată de tot restul. Acest specimen face parte din elita oligarhilor de partide, care au muşcat din averea naţională, din pământul strămoşesc şi tot ei au „curajul” şi nesimţirea să ne declame sus şi tare că doar prin puterea lor mai există acest stat, mai existăm ca naţiune!
Nu, pentru mine ca şi simplu cetăţean, este clar! Politicianul nu este „frate” cu mine, cu nevoile mele cu aspiraţiile ţării… Pentru mine, politicianul este o specie nocivă şi distructivă care face parte dintr-o altă Românie. El are micul său stat, România sa, cu toată averea la picioarele sale, cu toate drepturile atribuite, protejat de propriile sale legi şi reguli de către acoliţii săi, propria sa armată de supuşi. România noastră a celor mulţi şi asupriţi şi România lor a Oligarhilor rechini, vânzători de ţara pentru un pumn de arginţi… Prin venele acestor specii de politicieni, nu mai curge demult sânge românesc, ci doar de Apatrizi şi vânzători de ţară!
După 1990, România a încăput pe mâinile unor foşti securişti şi activişti de partid, care au profitat de schimbarea de paradigmă, acaparând puterea printr-o manevră conspiraţionistă, inventând terorişti şi zeci de mii de morţi. În prima fază au reuşit să scape de orice opoziţie cristalizată, intervenind brutal în Piaţa Universităţii, prin mineri cu mâini de funcţionari şi muncitori care vorbeau la staţii de emisie-recepţie. După câştigarea „democratică” a alegerilor, gaşcă de foşti slugarnici a trecut la implementarea unui plan odios, al cărui victime suntem noi toţi, chiar şi astăzi. Printr-un jaf fără precedent, averea statului a fost transferată în conturi private, firmele căpuşă conduse de câţiva foşti tovarăşi de încredere au preluat toate contractele pe bani publici. Mai târziu, după specializarea în marea şcoală a escrocheriilor internaţionale, „băieţii” au penetrat absolut toate pepinierele din care ar fi putut ieşi valori sau elite pentru ţara şi le-au condiţionat samavolnic cu funcţii, bani, etc. Verbele României conduse de noii oligarhi au devenit: a corupe şi a supune!
Intrarea în U.E le-a încurcat puţin planurile, căci monitorizarea banului public accepta ca martori şi oameni ceva mai verticali. Dar a fost ca o boare răcoroasă pentru varanii politicieni. Astăzi, în plină criză, aceşti şobolani lipsiţi total de perspective şi de coloană vertebrală cauta noi soluţii de îmbogăţire nesimţită presând autorităţile statului să vireze banii din buget către direcţii controlate de ei. Șmecheria de care noi nu suntem conştienţi a constat în faptul că băieţii s-au infiltrat încă din anii ’90 în toate partidele politice, asigurându-se, indiferent de rezultatul alegerilor că ruleta lor odioasa se vă învârti în continuare. Reţeaua a crescut. Ne confruntăm astăzi cu o situaţie bizară: 3000 de ticăloşi având o „armată” de vreo 40000 de tâlhari ai banului public cu spatele asigurat de câteva sute de parlamentari, miniştrii, foşti premieri şi preşedinţi controlează după bunul lor plac situaţia economică din România.
Evident, această dezbinare absolută la care suntem invitaţi de presă şi televiziunile controlate le serveşte manuşă acestor căpuşe obeze, viciate, nesătule şi anacronice. Trist este că aceşti păpuşari aroganţi sunt, la rândul lor, nişte simple păpuşi în mâna unor granguri vorbitori de rusă, engleză, italiană, ebraică, maghiară etc. Anumite şcoli iniţiatice şi chiar biserica sunt controlate de către aceşti întunecaţi, mâna lor cu ghiul pe degetul mic aşează tresele unor generali, voinţa lor alege magistraţi şi poliţişti, influenţa lor dovedind o omniprezenţă paradoxală. În aşternuturile lor mătăsoase brodate cu heraldică medievală, sorbind fără graţie ceaiuri exotice din ceşti de porţelan, toţi aceşti saci cu oase, carne şi osânză, dar fără pic de suflet îşi privesc mândri opera! Foarte bine, s-o facă cât mai au timp! Căci în urma lor, şi chiar a noastră vine o generaţie nouă, curată şi pregătită să trăiască într-o lume a prieteniei şi a bunului simţ.
Un singur lucru au uitat sau n-au ştiut niciodată aceşti indivizi. Orice organism viu are un sistem imunitar. „Antiviruşii”, animaţi de patriotism, credinţa în Dumnezeu şi în oameni, nu stau cu mâinile în sân, În discreţie şi profesionalism lucrează la ruinarea acestei tumori.
Distrugerea apocaliptică şi supliciul la care suntem supuşi zilnic, ne obligă să fim unitari şi să sabotăm Oligarhia de partid, oricare ar fi ea. Să nu ne lăsăm îmbătaţi cu propria noastră apă din paharele de cristal, „made in China”, sub linguşeala profesionistă a acestor specimene de partid, care încercă iar să ne inducă şi să ne înduplece, să le redăm iar funcţiile şi scaunele publice, pentru a ne jecmănii în continuare. Să nu uităm că tot ei, politicienii, ne ţin în lesa strânsă a minciunii naţionale, conform căreia suntem în criză, doar că numai la noi, în timp ce ei, rechinii politici, se lăfăie în continuare într-o nesimţită risipă de fonduri pentru orice le este permis şi nepermis, legal şi ilegal.
Să nu uităm nici o clipă că tot din cauza acestor specimene, suntem obligaţi să acceptăm preţuri europene în euro şi salarii de mizerie în lei! Să nu uităm! Nu avem dreptul la uitare, pentru tot răul pricinuit naţiunii romane, dacă altă armă nu vrem să folosim, atunci măcar amintirea coşmarului românesc… Politicianul nu este frate cu românul!
Autor: Viorel Sandu
Sursa: Ziarul Natiunea
