Duminică 10 august a.c. a avut loc la Sighetu Marmației în parohia greco-catolică Șugău ( parohia părintelui Marius Vișovan) o slujbă de pomenire în memoria lui Aurel Vișovan și a luptătorilor anticomuniști maramureșeni care și-au jertfit tinerețea și libertatea, unii chiar viața, pentru idealul creștin și național.
La Sfânta Liturghie urmată de parastas au participat pe lângă credincioșii parohiei și 5 camarazi seniori ( Ioan Ilban, Petru Codrea, Grigore Hotico, Aurel Vlad și Ioan Dan) precum și alți invitați din localitate dar și din București, Timișoara, Satu Mare, Baia Sprie, etc. în total o asistență de circa 100 de persoane. Parastasul a fost oficiat de părintele Marius Vișovan alături de alți 2 confrați greco-catolici și colaboratori apropiați, preoții Cornel Ardelean și Petru Moiș.
La predica din cadrul liturghiei părintele Marius Vișovan a mulțumit invitaților explicând comunității ce bucurie și onoare reprezintă prezența în parohie a unor mărturisitori ai credinței și ai dragostei pentru neamul românesc precum și datoria de conștiință de a duce mai departe acest mesaj, datorie sfântă pe care o avem atât ca și creștini cât și ca români.
De asemenea părintele Vișovan a subliniat faptul că evenimentul este închinat și memoriei celor care au luptat și suferit alături de Aurel Vișovan și a dat citire listei celor trecuți la cele veșnice din primul grup de rezistență anticomunistă din Maramureș ( numit ulterior “lotul Vișovan”), precizând că cifra totală a maramureșenilor implicați în lupta anticomunistă a fost foarte mare.
La sfârșitul liturghiei a luat cuvântul părintele Cornel Ardelean care a evidențiat eroismul acestor tineri maramureșeni animați de spiritul legionar precum și aprecierea deosebită față de profesorul Aurel Vișovan pe care l-a cunoscut personal. Părintele Ardelean a subliniat și unitatea care exista în cadrul Frățiilor de Cruce între tinerii greco-catolici și ortodocși fără nicio deosebire.
După parastas, asistența s-a mutat în curtea bisericii unde a avut loc o agapă fraternă. La crucea de marmură albă din fața bisericii (cu inscripția “Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat” – “Cristos învinge, Cristos domnește, Cristos poruncește” în limba latină) s-a intonat Imnul Legionarilor Căzuți și la pronunțarea numelui lui Aurel Vișovan, asistența a răspuns “prezent”.
Într-un cadru mai restrâns, în salonul casei parohiale, domnul Ioan Ilban a ținut să completeze evocarea personalității lui Aurel Vișovan prin câteva amintiri din perioada liceului, arătând admirația de care acesta se bucura din partea elevilor datorită ținutei sale morale și pasiunii pe care o punea în munca de profesor. În încheiere s-a cântat “Rapsodia Maramureșului”, capodopera creației poetico-muzicale a lui Aurel Vișovan, compusă în închisoare și care a entuziasmat mulți deținuți din toate colțurile țării.
Menționăm faptul că de curând, la 26 iunie a.c. sentimenetele maramureșenilor au fost profund jignite de acțiunea Institutului “Elie Wiesel “ care a cerut și obținut demontarea plăcii comemorative de la liceul “Dragoș Vodă” din Sighet, dezvelită în memoria lui Aurel Vișovan și a elevilor săi de la acest liceu, puternic centru al rezistenței și demnității românești în perioada 1946-1948.
Rolul și meritele lui Aurel Vișovan și a grupului său sunt prezentate la loc de cinste în cadrul “Memorialului Victimelor Comunismului și a Rezistenței” de la Sighetu Marmației, în celula 74 care-i poartă numele.
De asemenea, Aurel Vișovan este citat de două ori (la pag. 264 și 318) în Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în calitate de victimă și martor – prin lucrările sale memorialistice – a atrocităților din închisorile comuniste, în special a diabolicei “reeducări” de la Pitești.
Nu în ultimul rând, personalitatea sa este evocată în zeci de lucrări științifice sau memorialistice de înaltă ținută ce au ca subiect infernul concentraționar comunist.
Chiar dacă la Sighet placa așteaptă înca momentul de a fi reașezată la locul ce i se cuvine, domnul Alexandru Florian și colaboratorii săi de la Institutul “Elie Wiesel” trebuie să știe că nu au nicio șansă să-l scoată pe Aurel Vișovan din conștiința și memoria neamului românesc.
Cezarina Condurache
