„A-lo! A-lo! Tovarăşi!…”

de Florin DOBRESCU, Buciumul.ro

Am văzut discursul preşedintelui Băsescu, după zece zile de absenţă totală. După o perioadă record de refuz al realităţii, mă aşteptam ca apariţia lui Băsescu să fie una caracterizată în primul rând de înţelepciune. O atât de lungă şedere cu capul în nisip ar fi putut primi astfel singura justificare normală.

Dar nu. Se pare că preşedintele nu a înţeles nimic din realitatea crudă a României anului 2o12.

Am avut în faţa mea imaginea de acum 22 de ani a lui Ceauşescu. Cea din seara de 2o decembrie 1989, atunci când antecesorul lui Băsescu apăruse la TV, însoţit de idioţii din CPEx, să condamne „huliganii şi fasciştii” din Timişoara şi să asigure „poporul” că el va apăra „cuceririli” revoluţionare.

Cu o singură mare diferenţă. Ceauşescu era atunci mult mai sigur pe el. Ieri am văzut un Băsescu speriat, buhăit, palid, cu gura încleştată de teamă.Un Băsescu căruia îi fuge pământul de sub picioare.

În rest, aceiaşi idioţi utili completînd galeria prezidenţială, de la Piedone şi până la micul Boc, contrastînd cu statura cabalină a Robertei Anastase pe post de Leana Ceauşescu. Aceeaşi aroganţă şi comoditate de a găsi vinovaţi oriunde în altă parte, numai în propria ogradă nu. Aceeaşi viclenie mizerabilă de a amăgi „poporu'” încă o dată cu spaime ale unui trecut împotriva căruia chiar el, Traian Băsescu, a refuzat să lupte real.

În delirul său paranoid, Băsescu proiectează adversari inventaţi pentru a-şi justifica războiul cu propriul popor. El îl apucă de reverele pijamalei pe bătrânul stalinist Iliescu, proaspăt operat în dos, căruia îi reproşează că nu a dat încă socoteală pentru morţii din decembrie 89 şi iunie 90.

Întru totul de acord. Întrebarea este: după 7 ani petrecuţi de Băsescu la conducerea ţării, cine este principalul vinovat că bolşevicul Iliescu se plimbă liber, exonerat de crime prin prescripţia pedepsei – consecinţă directă a refuzului procuraturii de a reţine faptele drept crime la adresa umanităţii, în loc de omor deosebit de grav, aşa cum le-a încadrat până acum? Nu mai vorbim de foştii directori de lagăre şi închisori staliniste, care mor de bătrâneţe în lux, din acelaşi motiv. În sensul ăsta, reamintim preşedintelui Băsescu, că Octavian Bjoza şi Constantin Iulian, preşedinţii celor două organizaţii ale foştilor deţinuţi politici, aşteaptă de ani de zile un răspuns măcar de politeţe la cererile lor de a li se acorda audienţe.

A te plânge că nu sunt pedepsiţi criminalii fostului regim atunci când tu însuţi ai în mâini pâinea şi cuţitul – Doamne, şi ce cumplit le ştie folosi Băsescu!… – mi s-ar părea o notă de prostie, dacă nu ar fi o ticăloşie.

Din perspectiva lui Traian Băsescu, cei ce protestează în aceste zile împotriva abuzului cinic ridicat la rang de politică de stat sunt nişte demolatori iresponsabili. Nişte subminatori ai Ordinii, ai echilibrului statului român. Ai existenţei României, în ultimă instanţă, nu?

Aici preşedintele devine patetic. Un patetism cu tuşe naţionaliste, stridente prin patologia scenariului propus. Referirea la Voronin şi încercarea de a face o legătură între acesta şi Piaţa Universităţii a părut oricărui om sănătos la cap o elucubraţie. Dar pentru un anumit segment de populaţie, cu sentimente naţionaliste prea puţin şlefuite de o educaţie spirituală şi politică adecvată, genul acesta de diversiune prinde mintenaş. Conexiunea e clară. Preşedintele vrea să ne spună că, în spatele revoltelor din România, se află nici mai mult nici mai puţin decât Moscova, cu mâna lungă a serviciilor sale secrete. Scenariu deja avansat de jurnalişti fideli lui Băsescu.

Nici o diferenţă faţă de „agenturili” invocate de Ceauşescu pe 20 decembrie 1989.

Nu mai contează că Voronin este azi un biet miliţian sovietic expirat, abandonat de mult de Putin, care lucrează deja la alte nivele, mai subtile, ale actualei guvernări din Moldova. Aflat în degringoladă, preşedintele e hotărât să folosească scenariul din 2oo7, cel cu marota rusă. În zadar însă… Cei care atunci au muşcat momeala, crezînd în sentimentele naţionale şi anticomuniste ale lui Băsescu, astăzi nu o vor mai face-o.

Prin toată politica sa inconsecventă şi contrară interesului naţional, Traian Băsescu ne-a dovedit că nu e nici patriot – un patriot nu vinde aurul de la Roşia Montană pe nimic, şi nici anticomunist – dacă era aşa, condamnarea regimului comunist ar fi produs de mult efecte juridice şi politice.

Astăzi, preşedintele şi-a dat un randes-vous cu românii. El a fixat o… „intervenţie” cu românii. Ce le va spune oare? Va înclina înţelepciunea cumpăna politică spre o soluţie raţională?

Părerea mea e că nu. Preşedintele va prezenta românilor un nou produs marca SRI. Ambalat apetisant în poleială naţionalistă, cu reflexe directe înspre „agenturili” ruseşti şi la Basarabia, a cărei apropiere de România ar încerca să o realizeze Kremlinul prin revoltele de la noi.

Văd un preşedinte aflat în balconul CC-ului, strigînd, disperat către cetăţenii ce huiduie şi se risipesc: „A-lo! A-lo! Tovarăşi! Veniţi la locurili voastre!…”

Lucrul de care mă tem cel mai mult este că, în iraţionalitatea lui sanguinară, Traian Băsescu este capabil să recurgă inclusiv la o diversiune sângeroasă, din ambiţia de a nu ceda puterea. Să sperăm că nu este decât o temere nefondată.

Dumnezeu să ocrotească România!