De când a ajuns deputat Remus Cernea face orice pentru a atrage atenţia asupra sa (nu că mai înainte ar fi făcut altceva). Aparent marcat de o întârziere semnificativă în dezvoltarea psihică, Remus Cernea a rămas la nivelul liceanului provocator: umblă cu pletele în vânt şi tricouri cu draci prin Parlament, sperie pensionarii grohăind pe holuri „Satan spawn, the Caco-Daemon!”, vorbeşte cu delfinii şi face câte şi mai câte alte nefăcute, de să sparie gândul.
Doar la un moment dat se cască undeva o crevasă schizofrenică. Idealistul umanist are declaraţii de avere surprinzătoare: firmele apar şi dispar, nu e clar ce impozite a plătit, ascet desăvârşit reuşeşte să trăiască ani întregi cu venituri zero; brusc, din liber-schimbist se transformă în consilier guvernamental bugetivor feroce şi fără să fi absolvit vreo facultate reuşeşte să consilieze întreprinderi strategice precum Hidroelectrica, încasând sume semnificative de bani pe care le donează unui partid pe care îl înjura anterior cu sârg (suveică financiară do ut des?); este ales în Parlament la mica înţelegere cu un baron local căruia apoi îi dă ţeapă etc.
La prima vedere avem de-a face cu o personalitate complexă, multifaţetată; o stihie a vânjoşeniei tinereşti, de neoprit, o drojdie a societăţii capabilă să fermenteze în toate culorile curcubeului – ceva ce nu s-a mai văzut pe meleagurile mioritice. Însă Remus Cernea este plictisitor, nu are nimic nou în el. Caragiale i-a tatuat numele pe frunte: Coriolan Drăgănescu. Nu mai contează aliajul secularisto-umanisto-ateist-etc., matriţa în care a fost turnat materialul genetic al lui Remus Cernea este una veche, coclită de la nenumăratele refolosiri. Sper să primească ceea ce merită, să-şi atingă nivelul maxim al incompetenţei şi să ajungă ministru de două săptămâni într-un guvern efemer, cum a fost cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu.
* * *
Nu există leac pentru clasa politică românească. Probabil trebuie să treacă de şapte ori şapte generaţii pentru a se împrăştia blestemele bătrâneşti ale lui Caragiale. N-am ajuns încă acolo, însă din când în când avem posibilitatea să producem câte o mică surpriză. De data asta surpriza pe care o putem declanşa este să-l alegem pe Iulian Capsali în Parlamentul European. Demonizat în regim de urgenţă de întregul spectru al celor care stăpânesc spaţiul public din România, Iulian Capsali nu are nici o legătură cu tot ceea ce s-a scris despre el. Nu cred că este omul Rusiei, nu cred că este extremist sau căpcăun băutor de sânge de feministă. Este pur şi simplu un creştin care intră în arena politică susţinând idei creştine.
Trebuie să fiu de acord cu Claudiu Târziu, care spune că Iulian Capsali în cazul în care va fi ales nu va putea face nimic în Parlamentul European. Corect, va fi izolat şi ignorat în cel mai bun caz. Însă nu sunt de acord cu Claudiu Târziu când spune că şi victoria şi înfrângerea lui Iulian Capsali la alegerile europarlamentare reprezintă un eşec. Varianta înfrângerii reprezintă un experiment, poate data viitoare va fi mai bine.
Varianta în care Iulian Capsali intră în Parlamentul European este câştigătoare din toate punctele de vedere. Şi nu pentru că se va reuşi impunerea unei agende creştine la Bruxelles, aşa ceva este imposibil. În primul rând va fi un mesaj pentru clasa politică din România care a făcut tot posibilul să se asigure că nu există vreo şansă pentru eurodeputaţi independenţi. Apoi va fi un mesaj pentru Uniunea Europeană: românii se pot mobiliza şi pot trimite la Bruxelles un om cu o agendă diferită faţă de pelteaua mestecată la nesfârşit acolo. Ce va face Iulian Capsali la Bruxelles contează mai puţin în acest moment. Dacă va reuşi să-şi facă un nume – bravo lui! Dacă nu – asta este! Oricum, va fi mai bun decât Becali sau Corneliu vadim Tudor. Deci: pe 25 mai mergeţi la alegeri şi votaţi cu Iulian Capsali, poziţia 20 pe buletinele de vot.
P.S. Am scris toate acestea după ce m-am uitat pe lista candidaţilor la alegerile europene. Cu Iulian Capsali m-am întâlnit de două ori, asta în urmă cu vreo 7-8 ani. Nu am primit şi nu voi primi bani de la el.
sursa: George Damian