Credinciosii ortodocsi merg in aceasta seara la slujba Deniei din Joia Mare. Acum se citesc cele 12 Evanghelii care alcatuiesc un tablou complet al suferintelor Mantuitorului, culminand cu rastignirea si moartea Sa pe Cruce.
Slujbele din Saptamana Mare, numite denii, sunt cele mai iubite de credinciosi, pentru ca se tin seara, dupa ce acestia termina ziua de lucru, dar si pentru ca au o insemnatate deosebita. Practic, prin cele 12 pericope evanghelice ce vor fi citite de preoti se zugravesc suferintele prin care a trecut Mantuitorul pentru a scapa din pacat omenirea. Prima evanghelie randuita de Biserica a se citi in Joia Mare ne aduce in fata Mantuitorului si a apostolilor la Cina cea de Taina. Atunci cand apostolii au auzit ce va urma, au jurat ca nu-l vor parasi pe Iisus, insa din doisprezece, unul avea sa-L vanda, unul se va lepada de trei ori de El, noua se vor ascunde de teama multimilor si doar unul Ii va fi alaturi, langa Sfanta Cruce. Dupa ce le porunceste apostolilor la Cina cea de Taina „Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul“, Mantuitorul merge in Gradina Ghetsimani.
Aici apare episodul in care Iisus este vandut de Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginti printr-un sarut. Tot in aceasta evanghelie se aminteste de drumul de la Ana la Caiafa. In cea de-a treia evanghelie se arata lepadarea apostolilor de Iisus si primele patimi. Mantuitorul este scuipat si batjocorit pentru ca a marturisit ca este Fiul Omului.
In continuare, Mantuitorul este judecat, mai mult de oameni, decat de Pilat si condamnat la rastignire. In cea de-a cincea pericopa evanghelica Iuda se sinucide pentru ca a vandut sange nevinovat. Toate acestea sunt relatate in primele cinci pericope evanghelice ale deniei din aceasta seara.
Acum are loc cel mai important moment al slujbei: aducerea Sfintei Cruci din sfantul altar si asezarea ei in mijlocul bisericii, spre inchinare, in cuvintele preotului: „Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape“. Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezinta cerul, si asezarea ei in mijlocul bisericii, care simbolizeaza lumea, reprezinta iesirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiasca si venirea Sa in lume. Cantarea bisericeasca din Joia Mare numeste pe Hristos „Mirele Bisericii“, intrucat Biserica ia nastere prin jertfa de pe Cruce a Mantuitorului.
Pe drumul catre locul numit Capatanii, pe muntele Golgota, fata Mantuitorului a fost stearsa cu o marama, de catre o tanara al carei nume a fost pastrat de traditie drept Veronica. Marama Sfintei Veronica este prima icoana, „nefacuta de mana“ a Mantuitorului, intrucat chipul Sau a ramas imprimat pe panza intinsa de tanara. Ajuns la locul Capatanii, soldatii L-au rastignit.
Langa Cruce, la picioarele lui Iisus, stateau Sfanta Fecioara Maria, femeile mironosite si Ioan, ucenicul cel iubit. Sapte cuvinte de iertare, iubire si rugaciune au ramas de la Mantuitor catre Maica Sa si apostolul Ioan: „Femeie, iata fiul tau!“ si „Iata mama ta!“. Inainte de a muri, a cerut iertare in fata Tatalui Ceresc, pentru cei ce-L osandeau: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac“.
Era rastignit intre doi talhari, dintre care unul L-a hulit, iar celalalt s-a convertit, castigand raiul.
De altfel, cuvintele talharului din dreapta Sa au fost ultimele cuvinte din lumea aceasta auzite de Mantuitor inainte de a-Si da duhul. Si nu a fost un simplu cuvant, ci primul pomelnic al Bisericii. „Pomeneste-ma, Doamne, cand voi veni in imparatia Ta!“, l-a rugat talharul care s-a pocait pentru faptele sale. Un cuvant pentru o mantuire in ultima clipa, caci, fagaduieste Mantuitorul, in aceeasi zi aveau sa fie, impreuna, in rai.
Mergand la Denia celor 12 Evanghelii, credinciosii retraiesc, in cantari religioase, intregul episod al Patimirilor lui Iisus Hristos si se roaga pentru ziua Judecatii de Apoi.
Sursa: episcopiaseverinului.ro via Crestin Ortodox
