Nici o conferinta fara intrebarea despre cipuri: “sa le primim sau sa nu le primim?”. Duminica trecuta, la conferinta de la Slatina, Parintele Nicolae Tanase a raspuns cam asa:
– problema nu este daca sa le primim sau nu, ci daca PUTEM sa nu le primim, avand in vedere dependenta noastra de mancarea din comert si faptul ca nu mai avem pamant, nu prea tinem post, ne-am obisnuit cu mancare cu E-uri, etc;
– in aceste momente, problema nu e religioasa; e adevarat ca cipurile pot sa se constituie la un moment dat intr-un suport pentru pecete, dar acum nu se pune problema, cata vreme ele ne sunt furnizate neconiditionat, adica cand le primim nu ne cer lepadare explicita; asa-zisa lepadare (sau cadere) implicita pe care o sustin unii, este combatuta de parintele prin exemplul unei babe care nu are habar ce este cipul si primeste buletinul fara sa isi puna probleme daca este sau nu lepadare (sau cadere).
Totodata, parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim. Nu sa ne preocupam cum sa nu le primim, ci cum sa facem sa nu avem nevoie de ele. Altfel spus, cum sa devenim independenti, sa ne producem singuri painea cea de zi cu zi, dupa sfatul Cuviosului Paisie Aghioritul de care parintele aminteste in cuvantul sau.
Eu as mai adauga la cuvantul parintelui, ca in primul rand trebuie sa ne luptam raului vazut, concret din societate: hotie, coruptie, minciuna, imoralitate, lenevie etc. in loc sa ne speriem de o presupusa inainte-pecete (a cata oare din lunga serie de peceti si sperieturi apocaliptice?) care nu face decat sa sperie oamenii, sa propage spaime si disperari inutile si sa plaseze ortodocsii intr-o lumina total nefavorabila, in mod gratuit.
Ca o mica paranteza, de admirat luciditatea parintelui care intelege ca in acest moment, preotii nu pot explica concret oamenilor cum sa nu le ia. Nu pot face asta mai ales PRACTIC – o chestiune ignorata de toti cei care indeamna la neprimirea actelor biometrice. TEORETIC, exista multe explicatii, fiecare anti-cipiot avand raportarea sa, cu nuante variate, de la aceea ca cipurile sunt pecete, la aceea ca sunt inainte-mergatoarele pecetei. Uni zic ca primirea cipurilor este doar o cadere, altii ca e pura lepadare. Unii zic ca e doar un compromis si ca primirea lor este o cadere, o alunecare doar. Parintele Tanase, fiind insa un om al faptelor, care prin viata sa ne dovedeste ca “spune si face” a inteles ca nu poti predica neprimirea (fie si doar ca exercitiu de credinta, de manifestare a puterii de respingere a unei “oferte diabolice”) daca nu oferi si o cale de urmat oamenilor. Ce poate face un om care nu are pamant, care nu a plantat o rosie in viata lui, care e dependent total de hipermarket, ACUM si AICI? Daca nu primeste buletinul, evident va ramane fara serviciu, fara salariu, deci fara mancare, fara bani. Va muri de foame si chiar daca il vor ajuta vecinii si rudele, va fi dat afara din casa pentru neplata intretinerii. Se merita o astfel de situatie, doar ca sa faca un “exercitiu de vointa” sau un “act de marturisire”? Nu e hilara o astfel de opozitie, mai ales avand in vedere ca nimeni nu ne cere lepadarea, biocipurile nu sunt decat o noua tehnologie care poate fi folosita ca suport pentru pecete, in sensul ca prin ele se poate conditiona accesul la mancare si la tot ce ne ofera societatea moderna de azi. Este adevarat ca poate fi doar un pas pana la conditionarea primirii acestui act de catre lepadarea explicita de Hristos, dar asta ne va fi ceruta doar atunci cand va veni antihrist IN CARNE SI OASE. Unde este acum insa Antihrist? Intr-o alta inregistrare realizata de Pr. Savatie Bastovoi cu Pr. Selafiil, tot despre actele cu cip, parintele intreba: “Dar a venit proorocul Ilie si l-ai vazut predicand? Eu imi iau pasaport ca sa merg in tari straine, nu ca sa ma lepad de Dumnezeu. Nimeni nu ma intreaba daca ma lepad cand iau pasaportul”.
Iata de ce adevaratul pericol pe care il vede parintele este faptul ca nu percepem dependenta noastra de sistem si nu incercam macar putin sa ne recuperam o minima independenta pe care parintii nostri au avut-o si au supravietuit zeci de ani pe vremea foametei comuniste, cand magazinele erau goale si doar comunistii, securistii si rudele lor aveau acces la “pe sub mana”. Insa oare cate familii “moderne” de ortodocsi mai ia in considerare viata la tara sau macar la marginea orasului, avand un petec de pamant si pastrand un stil de viata modest dar intr-o masura oarecare independent, sau cel putin la nevoie independent? De Gigel Chiazna
